[Cuvinte compromise] Lavinia Petrariu: Să nu uităm că Marketing-ul și Managementul au împrumutat termeni folosiți în activitatea militară. În fond, activitatea de marketing presupune un război continuu cu concurenţii

Lavinia Petrariu recunoaște: a fost mult timp o Grammar Nazi. Ba chiar și-a imaginat și o campanie, la un moment dat, cu un pix roșu care scrie și șterge. Între timp, chiar dacă greșelile de limbă au rămas la fel de enervante, a devenit mai tolerantă. Limba română e în continuă schimbare, în ritmul în care se transformă și realitatea din jur, și e ok să fie așa - cu romgleză, cuvinte inventate, manierisme de social media. Numai ramurile tehnologiei, în continuă și exponențială dezvoltare, au nevoie de un dicționar al lor. 

 O lume nouă are nevoie de cuvinte noi ca să se facă înțeleasă, chiar dacă analogiile se modelează de multe ori pe concepte consacrate  - mouse/șoarece, crop/recoltă, navigare, surfare pe Internet etc, spune Lavinia.

Continuăm să vorbim în rândurile de mai jos cu Lavinia Petrariu, Founder Animaize & Co-founder OnScreen.ro, despre excesele lingvistice ale lui 2021 prin media și publicitate, ticuri, abuzuri și noua limbă de lemn care se dezvoltă acum.

Cum se schimbă limba

Probabil diferențele semnificative sunt legate de felul în care comunică generațiile pe social media. Milenialii se exprimă și prin GIF-uri, meme, câteva abrevieri și referințe culturale din filme, jocuri video.
Cei din generațiile anterioare, fie consideră cuvintele suficient de puternice ca mijloc de expresie de sine stătător, fie umplu postările de trandafirași și alte stickere. În funcție de categoria din care fac parte, unele includ și referințe culturale, dar destul de diferite de cele ale generației Y, ceea ce, în fond, este firesc.

Poate ca toti sfârșim prin a vorbi o limbă pe care nu o mai înțelege nimeni, spunea Octavian Paller. Încerc să mă mențin la curent cu evoluția limbajului, atât ca profesionist în Marketing/Publicitate care vizează anumite targeturi, cât și ca mamă de reprezentantă a generației Alpha.

Văzusem zilele trecute o listă de abrevieri pe care le folosesc pedofilii în comunicarea cu țintele lor. Mai important decât limbajul online mi se par pericolele cărora sunt expuși copiii și adolescenții.

Am avut deosebita bucurie să finalizăm recent 6 animații educative din seria Aventurile lui Sensi, pentru Sense Romania International, în care ne adresăm copiilor și adolescenților cu surdocecitate, însă nu doar lor. Tratăm acolo pe scurt problemele online cu care se pot confrunta – abuz emoțional, provocări, furt de date, trafic de persoane, cyberbullying etc. Premiera a avut loc pe 3 decembrie.

Ce îți place și ce nu îți place

Eu iubesc cuvintele, în primul rând pentru că pot da o formă conținutului nostru, uneori preaplin de emoție, alteori prea gol. Iar la finalul procesului, putem privi această formă rezultată și înțelegem mai ușor în ce zone este necesar să șlefuim asperități sau să adăugăm substanță. Avem o formă – ce facem cu ea?

Nu mi-e frică de cuvinte, decât atunci când ajung să absolutizeze un singur sens dintre cele multiple, să le încarcereze pe celelalte în stil orwellian.

Și mai este o împrejurare în care mă tem de cuvinte în interacțiunea dintre oameni – atunci când ele îți trag clapa, deși ar trebui să vină la întâlnire. Sau atunci când, deși apar la întâlnire, sufletul lor este departe. Mi-am amintit de Misticul lui Blaga:

“Trupul tău și sufletul, înaltul, îți sunt
ca doi frați gemeni: se-aseamănă așa de mult că
nu știi când e unul, când e altul.
Eu nu-ți cunosc la chipu-i numai sufletul.
De câte ori îți întâlnesc din întamplare trupul, nu-l
bănuiesc, nedumerit mă-ncurc și cred că-i sufletul.”

Cam atât de strânsă mi-aș dori să fie legătura dintre vorbă și faptă.

Mai departe, cred în libertatea formei de expresie, îmi place să mă joc mereu, mă distrează grozav să inventez cuvinte care stârnesc râsul – pe al meu sau pe al celorlalți.  Chiar dacă poate nu am același statut social ca domnul Funeriu, îmi iau această libertate. (Când am început textul, dumnealui tocmai opinase pe subiect, deci gluma asta ar fi picat la țanc, dacă mă țineam de treabă. O fi “obsolete” în prezent? Rămâne de văzut.)

Romgleza

Activând în Comunicare/Publicitate/Marketing de atâția ani, romgleza mi-e nu doar familiară, ci și dragă, până la un punct, din aceeași perspectivă ludică, dar și funcțională totodată – avem termeni de specialitate, concepte specifice. În plus, comunicarea profesională bilingvă nu are cum să lase nealterată limba română.

Este precum relația dintre asteroizi și Pământ. De cele mai multe ori, fie trec prin vecinătate, lasându-l intact, fie se relochează (și aici varianta în engleză “drop by” s-ar încadra de minune), locuind mici semne ca de acnee. Dar și când aterizează unul din top management, o dată la câteva generații, de se lasă cu dispariția dinozaurilor!

Glumesc.

Modificarea limbii este un proces firesc care s-a repetat de nenumărate ori, în coodonate diferite, de la cristalizarea limbii române și până la era Social Media.

Există un postulat al lingvistului American Morris Swadesh care spune că o limbă pierde (prin înlocuire) cam 15% din vocabularul său la fiecare mileniu. Știu asta pentru că îl urmăresc pe Dan Alexe. Și asta mă face să mă simt uneori izbăvită atunci când mă poticnesc în legi forțate, impuse de academie - cum ar fi cazul lui vroiam vs. voiam, care multă vreme mi-a venit ca unui stângaci care scrie cu dreapta. În scris aplicam regula, dar verbal nu o puteam interioriza.

Revin la schimbările aduse limbii. Dacă adăugăm ritmul de progresie geometrică în care a evoluat tehnologia din secolul XX încoace, este firesc să apară cuvinte noi, fie și numai datorită necesarului de termeni și concepte utilizate în diferitele ramuri ale tehnologiei. O lume nouă are nevoie de cuvinte noi ca să se facă înțeleasă, chiar dacă analogiile se modelează de multe ori pe concepte consacrate  - mouse/șoarece, crop/recoltă, navigare, surfare pe Internet etc.

Să nu uităm că Marketing-ul și Managementul au împrumutat termeni folosiți în activitatea militară. În fond, activitatea de marketing presupune un război continuu cu concurenţii, pe care-l câştigă cel ce are o strategie potrivită şi care implementează consecvent planul stabilit, pentru atingerea scopurilor prin tactici bine gândite.

Până la urmă, bunicul meu care a studiat Cibernetica la ASE (în timp ce mama studia Geografia la Universitate, cca 1973), lucra cu cartele perforate la mastodontul de computer de la Institutul de Statistică.  În timp ce în 2021 putem face o serie de operațiuni complexe de pe un simplu smartphone. Exista oare cuvântul smartphone pe vremea bunicului? O.e.d. (OMG, latină!)

O idee modelată de influența limbii engleze în viața cotidiană online și offline, este felul în care este perceput respectul. Personal, mă identific foarte mult cu lejeritatea lui YOU, folosit atât la singular, cât și la pluralul de politețe. Cu alte cuvinte, mă simt mult mai în largul meu atunci când folosesc TU în loc de Dumneavoastră, în conversațiile cu clienții și oamenii din jur. Firește, domnului Șora nu i-aș putea vorbi astfel, dar mi se pare că respectul ar trebui să fie definit de alte coordonate interioare ale persoanei, nicidecum de modul de adresare. Acest TU simplifică relaționarea pentru a ajunge la rezultate comune mai satisfăcătoare. Rupe bariere imaginare.

Recent m-am trezit salutând publicul tradițional cu “Bună” (din cauza emoțiilor) la înregistrarea unei emisiuni, deși toți cei dinaintea mea au folosit varianta consacrată în accepțiunea comună. Dar, vorba soțului meu – până la urmă tu reprezentai brandul Unicorner acolo.

Noua limbă de lemn

Sincer, cum văd limbă de lemn, îmi iau o distanță de siguranță.

Ori am un newsfeed după chipul și asemănarea mea (mulțumesc, Zuck), ori nu îmi vine în minte un exemplu de limbaj de lemn actual, altul decât cel uzual, de care mă lovesc zilnic în spețe legate de domeniul juridic, finanțări, comunicare cu instituțiile publice.

Efectul Facebook

Am constatat că Facebook mă lenevește în a folosi cuvinte mai mult decât simple. Slavă lui Zuck pentru posibilitatea de editare. Dacă te uiți la istoria editărilor, o să constați că între primul draft și ultimul există multe operații de facelift. Uneori nici nu mai recunoști ideea de bază. Încă o dovadă că sunt un om al scrisului și nu al vorbitului.

Uneori stilul scurt și la obiect parcă ne salvează mult timp, nu-i așa? Și totuși, cel care ne convinge e mai lung și investit cu emoții.

Manierisme online

Din câte știu, nu prea folosesc manierisme, ci fug de ele. Îmi amintesc că în 2014, pe vremea când nu era acceptabil ca brandurile să facă politică, am inclus o poză cu Iohannis folosind un produs basic pe care îl avea și firma la care lucram atunci în portofoliu. Firește, erau alte vremuri, alt entuziasm. Între timp s-a ofilit. Ne-am ofilit.

Acum nu pot nici să mai fac glume legate felul în care arată tablourile noastre luminoase 3D shadow box (de pe Unicorner.ro) – ziua sunt Clark Kent, iar după ce se lasă seara (nu doar peste București) și luminile se sting, devin Superman. Mno.

Expresii abuzate în media și publicitate

Din media. Verde e culoarea mea preferată și odată cu certificatul verde aproape că a fost demonizată.
Conspirație. A devenit un trigger pentru isterie. Nu poți să folosești sensul de bază într-o propoziție, că imediat gândurile sunt îndreptate către oculta mondială.

Nu mai pot cu Vaxxin și alte derivate. Oi, care nu se mai numără noaptea, ci doar se încolonează la tăiere. Și nu în ultimul rând - I’ve done my own research. Din publicitate, probabil “în contextul pandemiei”. Dar nu e ca și cum s-ar schimba prea curând contextul.

Să se interzică (măcar o perioadă)

Nu aș interzice nimic. Oricum nu s-ar respecta. 

Un rehab lingvistic pentru cei care chinuie limba română

Dacă îmi puneai întrebarea aceasta acum 6 ani, m-aș fi dezlănțuit probabil în ceva cu aspect de purgatoriu. Sau poate aș fi scris o parte din scenariul pentru Squid Game. La vremea aceea, eram Grammar Nazi. Chiar savuram cu ochii roșii oportunitatea de a mă folosi de această convingere puternică, într-o campanie pentru un client - un pix care scrie și șterge.

Între timp am devenit mult mai tolerantă, în sensul în care nu mă apuc să corectez ca replică într-o discuție. Accept argumentul chiar dacă e greșit gramatical și trec peste. Știu oameni foarte inteligenți și generoși, care nu au avut poate norocul meu de profesori care să îi așeze pe niște baze solide ale gramaticii limbii române. Mut reflectorul de pe greșeală pe omul din spate. Cred că din parenting am învățat asta.

Excese

Uite am constatat că folosesc “să se alinieze planetele” foarte des. Mă tratez căutând sinonime pe care să le am la îndemână.

Guilty pleasure

Întrebarea asta mi-am amintit de o idee de anul trecut. Sunt anumite cuvinte care îți umplu gura. Cum ar fi de pildă “edulcorat” pentru mine. Prima data l-am auzit rostit cu emfază de către proful de română când vorbea despre etapele de creație ale lui Eminescu – romantismul edulcorat. Iar eu știam exact că gustul pe care mi-l trezește în minte acest cuvânt este cel al polonezilor însiropați pe care ni-i cumpăram în pauze, de la patiseria de lângă liceul Mișu.

Am pornit o serie “Cuvinte cu gust”, pe care voiam să o continui cu astfel de cuvinte și vizualuri reprezentative. Poate nu-i târziu nici acum. A, și “a dili”, ca variantă pentru “a șterge”,  îmi place maxim să-l folosesc.

Ce cuvinte disprețuiești

Expresia “face sens”, derapată în zid din “makes sense”. Oare de ce nu putem să traducem ca “are sens”? E încărcat cu sens și nu trebuie să facă nimic pentru asta.

Cuvinte care te fac să te simți inteligentă și cool

Storytelling. Da, știu că nu-i în română. Dar îmi place, clienților la fel, așa că îl abuzez un pic în comunicarea legată de animațiile video pe care le realizăm, în special pe brandul Animaize. E adevărat că se și potrivește în poveste.

Cum salvăm limba de clișee

Când eram la grădiniță încercam să salvez o fetiță blondă, pe care o tot trăgea de codițe un băiețel, de care întâmplător îmi și plăcea un pic. Pe măsură ce te maturizezi, înveți că nu e cazul să salvezi pe nimeni în ciuda voinței sale.

Până la urmă “Limitele limbii mele reprezintă limitele lumii mele”, spunea Ludwig Wittgenstein. Cred că este vorba mai mult despre noi, ca vehicule pentru limbă, decât despre limbă per se. Iar noi ne salvăm prin lectură.

Un slogan pentru limba română

Aleargă, dar dă-ți voie să te mai și împiedici din când în când, de dragul perpetuării speciei. Sau: I don’t want you to write me like one of your French girls.