Cum să vorbești cu adolescenții fără să fii ridicol și, mai ales, încercând să le câștigi încrederea? Multe campanii încearcă asta, venind de la branduri mari sau ONG-uri, și după cum o arată multele rezultate nereușite, nu s-a găsit încă o rețetă universală. Un pas important în începerea oricărui dialog cu noile generații este conexiunea autentică. Și deschiderea de a-i asculta. De câțiva ani, echipa FFFF și proiectul In a Relationship cu asta se ocupă. Vorbesc cu adolescenții din România, îi ascultă și încearcă să îi susțină. Acum au lansat o campanie nouă, PĂI, ȘI EU?, cu o temă volatilă: vaccinarea și nevoile lor în pandemie. Situația de criză a acestor ani nu face decât să accentueze probleme mai vechi ale relațiilor de familie din societatea românească: abuzuri, suferință, captivitatea emoțională.
Programul Păi, și eu? are trei componente importante: șase video-uri care sintetizează abuzurile la care sunt expușii tinerii când vine vorba despre drepturile lor în contextul vaccinării, ghiduri de conversație sănătoasă despre vaccinare și o colecție de articole pe această temă. Toate acestea au rolul de iniția o dezbatere publică centrată pe dreptul lor de a alege să se vaccineze, care ia în calcul argumentele medicale, psihologice, dar și modelele implementate de țări mai avansate în lupta cu pandemia.
Vlad Tăușance și Silvia Guță, parte din echipa care a realizat această campanie, povestesc că proiectul a crescut organic - de la idee la landing page și play pe TikTok în două luni.
La In a Relationship, contactul direct cu adolescenții a fost dintotdeauna punctul de plecare: am observat că toți știam povești despre tot felul de scandaluri și abuzuri în jurul subiectului vaccinării tinerilor. Dar nu putem avea pretenția că implementăm un proiect pentru adolescenți fără să-i implicăm încă din etapele de testare a ideilor. Odată ce am identificat un potențial unghi de abordare, am testat ipotezele noastre și i-am întrebat pe adolescenți care le sunt problemele pe subiectul vaccinării și cum le gestionează, spune Silvia
Vorbim în continuare cu Vlad Tăușance și Silvia Guță despre vaccinare, adolescenți, perioada de criză și nevoia din ce în ce mai acută a unui ghid pentru a ne înțelege unii cu alții, indiferent de generația din care facem parte.
Povestea campaniei
Vlad Tăușance: De când am pornit In A Relationship, întoarcem pe toate fețele universul adolescenților și mai ales perioada gri dintre 16 și 20 de ani, când ai drepturi și nu prea, dar ai parte de o presiune socială enormă. Contextul actual al vaccinării ilustrează foarte bine centrifuga în care sunt aruncați viitorii tineri adulți, amețiți de închideri de școli și reguli schimbate peste noapte, dezinformări medicale și bullying, frânele protectoare ale părinților și condescendența grăbită a „celor mari”. De aici și întrebarea pe care am ales să o scoatem în față „PĂI, ȘI EU?”
În momentul în care ne-am apucat de lucru, nu exista nici măcar un articol decent documentat în presa noastră despre dreptul tinerilor sub 18 ani de a decide dacă se vaccinează sau nu. În alte țări există articole de lege referitoare la subiect.
Silvia Guță: Poate că lipsa acestei conversații despre drepturile tinerilor în societatea noastră are sens, dacă ne gândim că „moștenirea comunistă” e încă puternică în profilul psihologic al românilor. Iar dreptul tinerilor de a fi incluși în decizia cu privire la vaccinare pare să contrazică într-un mod foarte amenințător dreptul - nu responsabilitatea - părintelui de a reprezenta legal minorul până la 18 ani.
OMS spune că vaccinarea copiilor și adolescenților a contribuit considerabil la limitarea răspândirii virusului în țările care au încurajat vaccinarea, iar școala fizică a putut fi reluată mai rapid, cu riscuri mai mici. Bineînțeles, e vorba de țări în care și majoritatea adulților a optat pentru vaccinarea anti-Covid19.
Dar hai să presupunem că tinerii din România nu ar fi, obiectiv vorbind, la fel de capabili ca cei din Franța sau Marea Britanie pentru a decide pe cont propriu în legătură cu vaccinarea de la 16 ani. Oare ce anume ar determina această diferență? E vorba despre educația pe care o primesc ei? E vorba de educația pe care au primit-o adulții din jurul lor? E clar o problemă a întregii societăți, ceea ce înseamnă că e o problemă a autorităților.
Punctul de plecare: contactul cu adolescenții
Vlad Tăușance: Este un proiect crescut organic - de la idee la landing page și play pe TikTok în două luni. Textele s-au scris de la sine într-o oră, sloganul a ieșit într-o discuție de WhatsApp, toată lumea a înțeles conceptul și proiectul în minimum de ședințe. Mi se pare foarte tare că toată echipa FFFF a contribuit. Directorul executiv, echipele de la Policlinica de Marketing pentru ONG-uri și Superscrieri, plus colegii de la Mindcraft Stories care au pus umărul cu identitatea vizuală și cu un articol bine documentat din perspectivă științifică. Practic, am gătit în casă cu ce aveam prin casă și ne bucurăm tare de ce a ieșit. Mai vrem.
Proiectul are trei componente. Pe de o parte șase video-uri cu spoturi radio aferente care sintetizează abuzurile la care sunt expușii tinerii când vine vorba despre drepturile lor în contextul vaccinării. Pe de altă parte, avem ghiduri de conversație sănătoasă despre vaccinare, dedicate adolescenților, părinților și profesorilor, dar și o colecție de articole pe această temă. Cea mai importantă componentă este cea în care culegem povești și situații de abuz la care oferim suport emoțional și psihologic.
Silvia Guță: La In a Relationship, contactul direct cu adolescenții a fost dintotdeauna punctul de plecare: am observat că toți știam povești despre tot felul de scandaluri și abuzuri în jurul subiectului vaccinării tinerilor. Dar nu putem avea pretenția că implementăm un proiect pentru adolescenți fără să-i implicăm încă din etapele de testare a ideilor.
Odată ce am identificat un potențial unghi de abordare, am testat ipotezele noastre și i-am întrebat pe adolescenți care le sunt problemele pe subiectul vaccinării și cum le gestionează. Pentru campania PĂI, ȘI EU? am lucrat cu redacțiile de adolescenți Versus Magazine, un grup de tineri pasionați de jurnalism care au publicat deja două numere tipărite ale unei reviste independente: #1 Error2020 și #2 ESC Liceu. Ei ne-au scris despre experiențele lor personale cu privire la vaccinare și astfel am identificat unele dintre cele mai frecvente conflicte pe care tinerii le întâlnesc în relațiile lor cu familia, școala și prietenii pe fondul pandemiei și al controverselor cu privire la vaccinare.
Asta ne-a ajutat să conturăm acele tipologii de comportament care produc cele mai toxice rezultate. A fost dificil să evităm clișeele, dar în același timp să păstrăm relevanța și accesibilitatea mesajului. Dar lucrurile sunt destul de clare și destul de intuitive dacă pornești de la știință și abordezi aceste probleme indicate de adolescenți dintr-o perspectivă a psihologiei relaționale.
Ce ați observat din discuțiile cu adolescenții
Silvia Guță: În mai toate interacțiunile pe care le-am avut cu adolescenții reies foarte clar niște elemente cu importanță ridicată: relația cu părinții & mediul de acasă; relația cu școala - atât partea de educație, cât și cea de socializare; relațiile cu alți adolescenți - prieteniile & rivalitățile și relațiile romantice.
Pandemia le-a impactat toate aceste relații și a produs un dezechilibru pe care toată această generație de tineri îl trăiește din postura de a nu avea niciun control asupra prezentului. Puțini dintre ei păstrează speranța că vor avea mai mult control în viitor. Majoritatea se simt nedreptățiți și pe bună dreptate, chiar dacă nu au toți capacitatea de a exprima clar ce nu e în regulă.
Ca o linie generală însă, tendințele autoritare și abuzul emoțional sunt printre numitorii comuni ai problemelor pe care tinerii le confruntă cel mai des. S-ar putea ca și abuzul prin neglijență să fie la fel de răspândit, dar acel tip de abuz poate fi perceput de tineri ca libertate, adică are mai puține șanse să apară la categoria de probleme pentru tineri.
Tinerii se simt forțați să se supună unor reguli cu care nu sunt de acord, se simt neputincioși și lipsiți de importanță pentru că părerea lor nu este luată în calcul, se simt amenințați și presați să se conformeze din toate părțile. Iar toate astea se întâmplă pe fundalul pandemiei, când știrile afișează zilnic numărul infectărilor și al deceselor cauzate de coronavirus. Chiar și fără conștientizeze, tinerii au un fond general de anxietate ridicat, la fel ca și adulții. Nevoile lor sunt firești: predictibilitate, confort emoțional, reasigurare, empatie și respect. Exact ceea ce ne trebuie tuturor, dar multor tineri le este foarte inaccesibil.
Procesul de creație
Vlad Tăușance: Avantajul de a lucra în ONG este că răspunzi unor nevoi reale din societate, nu le inventezi să se potrivească cu vreun brief. Pentru platforma In a Relationship, avem și marea șansă de a lucra alături de un brand ca Avon, care a înțeles și de data asta exact ce și de ce vrem să facem.
Am insistat să păstrăm totul scurt, simplu și rough pe partea de texte și, mai ales pe partea de video, la distanță de manierismele de agenție și mai aproape de estetica DiY de TikTok, low / no budget. Dar, după cum știți, e al naibii de complicat să fii simplu. De fapt, când nu stai pe zeci de mii de euro, nu e așa de complicat.
Sensibilități, temeri
Silvia Guță: Cred că am avut mereu în minte că mesajul nostru ar putea stârni și reacții de nemulțumire și critică. Dar credem cu toții în responsabilitatea personală și asta înseamnă că ne așteptăm ca oamenii să facă alegerea bună dacă au suficiente informații la dispoziție astfel încât să ia decizii informate.
Așa că ne-am propus de la bun început să ne păstrăm pe cât posibil neutralitatea vizavi de opțiunile personale: să încurajăm nu vaccinarea tinerilor, ci discuțiile calme și responsabile pe acest subiect, negocierea bazată pe respect reciproc între părinți și adolescenți, dar și între adolescenți și profesori sau între tineri, în general.
Ne-am asigurat că nu facem generalizări iresponsabile. Am vrut ca mesajele prin care atragem atenția asupra normalizării violenței din conversațiile adolescenților să fie, într-adevăr, ceva ce pentru noi toți sună extrem de familiar. Asta este și cea mai mare problemă: cum facem oamenii să identifice abuzul care le încețoșează privirea? Așa că am apelat din nou la adolescenți și i-am invitat pe ei să „joace” acele roluri în spoturile campaniei, pentru că ei sunt cei mai îndreptățiți să vorbească despre aceste abuzuri și nedreptăți.
Revenim la aceeași idee: nu încercăm să vorbim noi în numele tinerilor, ci doar le construim un context în care să se poată exprima liber și să-și caute singuri răspunsurile și soluțiile pentru problemele cu care se confruntă. Noi le putem oferi doar o imagine mai clară apropo de factorii pe care trebuie să îi ia în considerare atunci când încearcă să-și îndeplinească nevoile și dorințele.
Tonul potrivit
Vlad Tăușance: Cel mai important este să nu te maimuțărești și să nu te dai cu fundul de pământ încercând să fii autentic și insider. Suntem oameni de 30-40 de ani, e mai greu să învățăm limbi străine. Putem în schimb să ascultăm cu atenție și să încercăm să sintetizăm vocea internetului.
Este primul nostru proiect publicat pe TikTok și suntem încântați să vedem că pentru 6 video-uri am adunat 32k de vizualizări și 3k like-uri în 3 zile. Organic.
Silvia Guță: Felul în care adolescenții ne descriu întâmplările din viața lor este cea mai bună lecție apropo de tonul potrivit. Ne-am ferit să părem un lup în blană de oaie, nu vrem să păcălim și nici să forțăm pe nimeni să facă un anumit lucru, să ia o decizie sau alta cu privire la vaccinare.
Felul în care punem problema se referă la modul în care societatea noastră îi tratează pe tineri în general, lipsindu-i de resursele de care au nevoie ca să se dezvolte sănătos și presărându-le adolescența cu nenumărate experiențe de abuz, neputință și descurajare.
Ghidul de conversație
Silvia Guță: Cei zece pași din ghidul de conversație acoperă strictul necesar pentru a produce o schimbare vizibilă într-un conflict de opinie dintre două persoane. Scopul este să prevenim transformarea conflictului de opinie (intelectual / cognitiv) într-o ceartă, adică un conflict emoțional interpersonal.
În consilierea psihologică și în psihoterapie sunt numeroase metode de a lucra cu clienții pentru a dezvolta noi mecanisme de apărare și de adaptare, mai eficiente și mai potrivite pentru nevoile prezentului lor. Noi am încercat să traducem în pași concreți niște comportamente ce corespund unor abilități de autoreglare emoțională superioare, astfel încât cititorii să poată descoperi beneficiile acestor mici schimbări de atitudine pe propria piele.
Nu avem cum să-i convingem pe oameni să aibă relații mai sănătoase cu teorii, ci cu rezultate practice. Iar știința a dovedit deja că cele mai bune rezultate se obțin printr-o abordare multidisciplinară, care vizează întregul sistem și pune accent pe puterea și responsabilitatea individuală, cele care ne ajută pe fiecare dintre noi să ne menținem o imagine de sine pozitivă și ne alimentează motivația.
E important să adresăm și nevoile tinerilor, dar și ale ecosistemului în care tinerii se dezvoltă, unde cele mai relevante figuri sunt, deloc surprinzător, părinții, prietenii și profesorii. Cu toții au nevoie și de respect, și de sprijin, și de toleranță și empatie - vremurile pe care le trăim sunt foarte solicitante pentru oricine. Iar asta înseamnă că toți abia învățăm să ne descurcăm în contextul acesta fără precedent.
În ce măsură o campanie socială poate face diferența
Vlad Tăușance: Nicio campanie de comunicare nu poate suplini managementul de criză, bugetele corect cheltuite în sănătate sau un guvern cât de cât responsabil. Viorile dramatice și clipuri alb negru cu actori celebri nu țin loc de politici publice, nici de educație sanitară sau paturi la ATI.
Este datoria noastră, însă, să adâncim un pic nivelul conversației, să scoatem în față subiecte sau interpretări care nu-și au locul în logica ratingului și traficului. Sunt sute de teme minore și zeci de mii de victime invizibile care merită atenție și compasiune. Pentru că, fie că vorbim despre vaccinare, justiție sau urși, diavolul e în detalii, iar mântuirea nu stă în slogan.
