Mă tot întrebam de-a lungul timpului de ce bărbații care ar putea fi catalogați după standardele societății ca fiind “soft” trezesc în mine admirație. Mi-am dat seama că are legătură cu modul în care, încă de când suntem mici, suntem condiționați să ne comportăm într-un fel în funcție de genul nostru. Iar în cazul bărbaților, asta se traduce prin a fi puternici și detașați, a păstra pentru ei problemele prin care trec ca să nu pară slabi. Asta e datoria femeilor.
Iar în discuția amplă despre stereotipurile de gen din social media, bărbații sunt deseori trecuți cu vederea. De asta inițiativele precum campania BOYS DO CRY gândită de Agentia The Hallway si Centrul pentru Sănătate Mintală de la Universitatea din Melbourne, fundația Gotcha4Life si Heiress Films sunt esențiale în conversația despre presiunea pe care bărbații o simt în a-și păstra emoțiile doar pentru ei, oricât de greu este să le faci față de unul singur. E emoționant să vezi un cerc format din mai multe generații de bărbați care cântă despre ceva ce au fost forțați să ascundă. Pentru fiecare “fii bărbat” aruncat indiferent când încercau să se deschidă în fața cuiva, li se reconfirma că societatea nu are loc și pentru ce simt ei. Dar emoțiile nu au gen. Ce e și mai tare la campania asta e că oamenii pot să îi cunoască pe bărbații din spot prin clipuri în care vorbesc despre presiunea asta de a te încadra în matricea prototipului dorit de bărbat. Dintr-o data, nu mai sunt niște personaje care au dat casting pentru o reclamă. Ar putea fi bunicii, tații și prietenii noștri.
Statistica de la care pornește toată conversația asta e și ea extrem de importantă: în Australia, aproape 7 bărbați se sinucid zilnic. Și sunt aceeași bărbați care afișau o imagine care nu dădea nimic de bănuit. Așa că hai să ne întrebăm prietenii mai des ce fac, cum se simt și să le reamintim că a plânge e firesc și genderless.
