Pentru Carla-Francesca Schoppel, actul cultural are multe forme. Poetă și realizatoare de colaje, se implică în diverse contexte artistice și sociale: de la proiecte de conviețuire Street Delivery sau de cercetare a minorităților, la organizarea unei galerii mobile de artă. Eu am cunoscut-o prin prisma ultimei sale expoziții, Anatomia Orașului, care a fost expusă în octombrie, în spațiul La Cave, din incinta Institutului Cultural Francez din Cluj. Colajele ei, expuse sub numele Schoppel Cut, sunt poezii vizuale despre cotidian, fie că e vorba despre vise, conflicte sau întrebări care vizează diverse aspecte sociale & culturale, istorii personale sau colective. Ele preiau referințe din biblioteca universală a artei vizuale și imagini din surse aleatorii și aduc legături noi între tradiție și actualitate.
Această întâlnire profesională (expoziția fiind curatoriată de mine) mi-a stârnit interesul despre Carla. Așa a apărut discuția de mai jos, despre artă, experimentarea diferitelor forme de manifestare, poezie și colaj, mesaje sociale și București.
Migrația
Într-adevăr, am migrat des, între diverse domenii, foarte asemănătoare de fapt. M-a preocupat mai degrabă să fiu interdisciplinară decât specialist într-un segment foarte nișat, deși indiferent de domeniul în care am activat, experiența și pasiunea s-au întrepătruns. Studiile m-au ajutat foarte mult în organizarea evenimentelor culturale ulterioare, având practic expertiza necesară pentru identificarea problemelor, găsirea soluțiilor, dar mai ales pentru înțelegerea calităților pe care trebuie să le dețină un proiect implementat. Cred că mă simt la fel de confortabil atât în lumea literaturii, cât și în cea a artelor vizuale.
Organizarea evenimentelor culturale, în special în sectorul artelor vizuale, mă ajută să îmi pot evalua lucrările și să îmi pot organiza cu ușurință propriile expoziții. Apoi, în privința scrisului, indiferent că este vorba despre literatură sau despre texte critice, simt că îmi pot lăsa creativitatea și simțul critic să colaboreze continuu, astfel încât să produc proiecte de calitatea cărora să nu mă îndoiesc, nici în privința formei, nici în privința conținutului.
Trendul fluidizării
Încă din timpul facultății, am identificat tot felul de prejudecăți, chiar și printre profesori, cu privire la fluidizarea domeniilor, în ideea că cei care se scaldă în diverse domenii și subdomenii și nu se supraspecializează într-un segment fix, nu ar putea să producă ceva calitativ. Cred că este vorba mai degrabă despre structura internă a fiecăruia și nevoia de a utiliza cunoștințe din domenii diverse astfel încât să satisfacem propriile nevoi emoționale și intelectuale. Din punctul meu de vedere, a sonda mai multe domenii și a reuși să le faci să se influențeze reciproc este un atu, câtă vreme știi să dispui de instrumentele potrivite atunci când lucrezi la construirea unor proiecte cu rezultate valoroase din punct de vedere calitativ. Trăim într-o epocă în care totul este un remix, o permanentă sursă de inspirație care ne provoacă să ne implicăm în proiecte interdisciplinare, iar acest aspect nu cred că este un handicap. Tocmai datorită implicării în activități și sectoare culturale variate am reușit să mă angajez în tot felul de proiecte, unde am descoperit o nouă dimensiune a intervențiilor artistice, implicit noi aspecte manageriale.
Foto: @Persi Da
Cum ai ajuns să faci colaje
A fost foarte bruscă trecerea asta la arta vizuală, mai exact crearea proiectului personal Schoppel Cut, acum aproximativ 5 ani. Eram omul care pregătea expozițiile artiștilor și nu mă exprimam artistic decât prin scris, chiar dacă eram și atunci o mare iubitoare de artă vizuală. Scriam poezie și tot aveam această dorință de a ilustra peisajele interioare pe care le evocau poeziile mele. La un moment dat am primit un caiet de schițe, în care, evident, aș fi scris, că de desenat nu se punea problema. Tot decupând imagini, pe care le puneam pe panoplia din fața biroului meu, am realizat că acele imagini pot fi alăturate astfel încât să creeze noi narațiuni vizuale. Un caiet mai târziu, am trecut la suprafețe mai mari, unde am alăturat imaginile astfel încât să creez poeziile mele vizuale și să ilustrez, de asemenea, problemele sociale, politice etc. care mă preocupau.
Foto: @Persi Da
Și în colaj există reguli
La fel ca în pictură sau în alte forme de expresie vizuală, colajul depinde de reguli cromatice, de compoziție ș.a.m.d. Se întâmplă să las o lucrare neterminată sau să o aglomerez, uneori voit, alteori nu. De asemenea, se poate ca o lucrare cu multe layere să fie desăvârșită și să știu când trebuie mă opresc. Dar lucrurile astea se întâmplă după caz și pot fi ori exerciții, ori lucrări de care sunt mulțumită complet, după finalizare.
Foto: @Persi Da
Mesajul
Pe lângă traducerea poeziilor într-o formă vizuală, mai accesibilă din anumite puncte de vedere, colajul este întâi o modalitate prin care privitorul poate pătrunde parțial în universul meu interior. Ceea ce mă motivează să mă exprim în ambele medii este ambivalența proprie, puterea de a exprima după gusturile fiecăruia (vizual sau literar), dar și după propria dispoziție ceea ce mă frământă sau ceea ce animă acest univers intim de cele mai multe ori imposibil de tradus celuilalt. Prin colaj încerc cel mai mult să provoc privitorul să sondeze propriile conflicte dinăuntru sau problemele sociale, politice, spirituale care caracterizează prezentul.
Lecturi poetice și estetice
Am câțiva poeți preferați, culmea, contemporani. Sincer, nu am citit multă poezie, deși era cam musai. Iar de poezia contemporană nu m-am apropiat decât târziu. Îmi plac Iulian Boldea, Andrei Doboș și Dan Sociu, dintre poeți. Cât despre esteticieni, să zic că îmi place Gaston Bachelard, Michel Foucault și Alain de Botton. Nu aș zice că mă inspiră în creațiile mele, însă le apreciez foarte mult lucrările.
Obiceiuri schimbate în București
Spuneam într-o poezie „București ne arată șovăitor câte obiceiuri pot fi schimbate/înlocuite”. Am crescut în Brașov, un oraș medieval superb, unde arhitectura și arta au modelat multe dintre gusturile și așteptările mele de la un oraș. Acolo chiar înțelegi Arhitectura fericirii, despre care vorbea Alain de Botton. Din păcate, numai București îmi oferea perspectiva unui viitor în domeniul filosofiei fiindcă numai aici avem Facultatea de Filosofie, de sine stătătoare. Așadar, în capitală am descoperit fel și fel de alte obiceiuri, foarte diferite de educația mea parțial săsească fiindcă aici se întâlnesc oameni veniți, ca mine, din tot felul de părți ale țării sau ale lumii.
Consider că București susține cultura mult mai mult decât orașul natal. De fiecare dată când am vrut să mă întorc în Brașov am realizat că nu există posibilitățile de dezvoltare personală sau profesională pe care déjà mi le oferea București. Nu îmi dau seama ce alte variante aș fi avut, nu le-am căutat nici măcar în timpul studenției, însă București satisface momentan nevoile mele.
Poate dacă aș fi făcut ceva ca antreprenor în Brașov aș fi fost un inovator, dar nu acesta ar fi fost scopul meu. Prefer să lucrez cu oameni care au déjà know how-ul necesar, care au instrumentele utile pentru a pune în aplicare ideile lor, prin colaborare, mai degrabă decât să pornesc ceva de la zero.
Ce urmează
Habar nu am dacă va apărea ceva nou, cu care să surprind, deși cochetez cu ideea de a face spoken poetry. Altfel, mă concentrez asupra unor noi expoziții de colaje și scris mai des poezie fiindcă am cam abandonat pasiunile mele intime, în favoarea altor activități. Totuși, când ești așa, cu un picior într-o editură, cu altul într-o galerie, nu te plictisești niciodată.
