[Profesori altfel] Magda Costache: Ce a fost cel mai greu pentru mine nu a ținut de activitatea la clasă, ci mai degrabă de muntele de documente pe care trebuie să-l conțină portofoliulu unui profesor

Magda Costache a fost elevă în Răducăneni, a ajuns la un liceu din Iași, datorită unui program care selecta copiii cu coeficient de inteligență ridicat, a urmat Facultatea de Psihologie și Stiințe ale Educației, s-a mutat la Londra, unde a continuat să lucreze în domeniul educației, iar apoi s-a întors să predea în România. A urmat programul Teach for Romania, iar de anul acesta e profesor titular la Școala gimnazială „Ștefan cel Mare” Dancu, din județul Iași.

Imediat după ce a început anul școlar, mi-am dat seama că îmi formasem o părere greșită, bazându-mă doar pe lucrurile pe care le vedeam din exterior. Mi s-a întărit și mai tare convingerea că nu trebuie să judecăm niciodată o carte după copertă, spune Magda. 

În această perioadă, Teach for Romania începe proiecte noi pentru învățătorii și profesorii dornici să schimbe lucrurile în bine în școlile din mediul rural. Noi vorbim cu cei care au urmat astfel de programe și povestim despre experiența lor, școala din România, cum e începutul la catedră și nevoile noilor generații de elevi. 

Momentul care a schimbat totul

Momentul care mi-a schimbat complet traiectoria vieții a fost mutarea de la o școală din mediul rural (Răducaneni, Iași) la o școală din mediul urban în clasa a V-a. Datorită programului ProRuralis care selecta copii din mediul rural cu un coeficient de inteligență ridicat, dar cu posibilități financiare reduse, am ajuns să fac parte dintr-un colectiv de elevi care s-au mutat de la țară la oraș pentru a beneficia de mai multe șanse în ceea ce privește educația.

Din clasa a V-a până în clasa a XII-a, am fost eleva Liceului teoretic „Vasile Alecsandri”, Iași, am urmat apoi cursurile facultății de Psihologie și Stiințe ale Educației din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”. După terminarea facultății, m-am mutat in Londra unde am locuit aproape 4 ani, dacă în primii 2 ani, am încercat să-mi găsesc calea lucrând, făcând voluntariat la o școală și mergând la cursuri de engleză, ultimii 2 ani i-am petrecut lucrând în domeniul educației, sprijinind studenți.

Ce fel de elev ai fost 

Cu siguranță sunt din categoria elevului  care învăța mult și care era mereu preocupat să aibă note mari. Cu toate astea, nu pot spune că goana asta după note m-a ajutat în vreun fel, ci mai degrabă mi-a înăbușit șansa de a-mi descoperi pasiuni.

Mie cred că îmi plăcea școala în întreg ansamblul ei și vacanțele de vară mi se păreau deseori lungi. În școală am avut șansa să am profesori care predau cu pasiune și care ne făceau pe noi elevii să nu vedem școala ca pe o povară, ci ca pe un loc firesc unde trebuie să fim. 

Cum te-ai hotărât să predai 

Nu a fost un moment în care m-am hotărât să predau, ci mai degrabă cred că m-am născut cu dorința de a fi profesor. Încă de când eram mică și primeam îmtrebarea „Ce vrei să te faci când o să fii mare?”, răspunsul meu a fost mereu „învățătoare”. Așadar, eu nu am fost niciodată în categoria elevilor care nu știau ce o să facă după ce termină liceului, iar alegerea facultății a fost un pas firesc care nu mi-a pus probleme. Nu cred că există meseria mai potrivită pentru mine decât cea de învățătoare.

Începutul

De anul acesta sunt profesor titular la Școala gimnazială „Ștefan cel Mare” Dancu, din județul Iași. Când s-a afișat lista cu posturi titularizabile înainte de examenul din vară și am văzut și numele școlii în care predau, nu eram convinsă că locul meu ar putea fi aici, deoarece ca profesor Teach știam că trebuie să mă orientez spre o școală dintr-o cumunitate vulnerabilă, iar școala Dancu nu mi se părea că se încadrează, chiar dacă indicele de risc socio - educațional era mai mare de 2.

Imediat după ce a început anul școlar, mi-am dat seama că îmi formasem o părere greșită, bazându-mă doar pe lucrurile pe care le vedeam din exterior. Mi s-a întărit și mai tare convingerea că nu trebuie să judecăm niciodată o carte după copertă. Școala este dotată destul de bune, are profesori pregătiți și o direcțiune deschisă care încearcă să răspundă nevoilor profesorilor și elevilor atât cât poate cu resursele de care dispune.

Predau la clasa pregătitoare unui număr de 21 de elevi. Am niște copiii minunați, curioși cu care îmi place să mă laud peste tot și despre care am ajuns să vorbesc ca o mămică care are mereu ceva de spus despre puii ei. Tot ca o mămică mă îngrijorează și problemele cu care unii dintre ei se confruntă și la care încerc să găsesc soluții. O treime din copiii de la clasa mea nu au frecventat grădinița din diverse motive, câțiva copii au unul sau ambii părinți plecați în străinătate, iar acest lucru se reflectă în problemele de comportament pe care acestia le manifestă, unii copii provin din familii cu posibilități financiare foarte reduse, iar alții din familii numeroase.

Așteptări & temeri

La început mi-a fost puțin frică că poate locul meu nu este aici și că nu o să fac față. Mă gândeam că lipsa mea de experiență o să mă împiedice cumva să ofer tot ce am eu mai bun. Pe parcurs m-am liniștit pentru că mi-am dat seama că eu sunt ceea ce elevii mei au nevoie. Fac o oportunitate de învățare din orice și încerc să nu las niciun elev în urmă. Sigur că am și zile în care simt ca lucrurile nu-mi ies, dar am învățat să fiu un profesor reflexiv care își ia în fiecare zi timp după ore să se gândească la ce a facut bine și la ce nu i-a ieșit, iar asta mă ajută să duc la clasă o versiune a mea din ce în ce mai bună.

Primul an

Am petrecut deocamdată efectiv la clasă 6 săptămâni. Îmi place să spun că eu am ales să iau clasa pregătitoare ca să cresc odată cu ei. Ne facem mari împreună și vreau să mă asigur că eu le ofer toate oportunitățile ca ei să devină independenți, iar ei mă ajută pe mine să devin profesorul de care elevii din ziua de astăzi au nevoie.

Ce a fost cel mai greu pentru mine nu a ținut de activitatea la clasă, ci mai degrabă de muntele de documente pe care trebuie să-l conțină portofoliulu unui profesor, aspect ce îl înveți din mers, pentru că nu te învață nimeni în facultate despre el. Sunt atât de multe lucruri frumoase care mi s-au întâmplat la clasă încât nu știu pe care să-l încadrez la „cel mai frumos”. Totuși printre cele care se evidențiază ca fiind speciale pentru mine e când elevii vin la școală cu zâmbetul pe buze, când le spun părinților că ei vor să doarmă la școală cu doamna sau când eu îi împuternicesc și ei își asumă acest lucru.

Experiența Teach for Romania

Îmi doream să intru în Teach încă din primul an de facultate. În martie 2015 am participat la o conferință susținută la Iași în care era prezentat programul. Misiunea lor mi s-a părut atât de importantă și m-am identificat foarte tare cu ea. Mi-am dat seama că eram într-un loc în care cineva verbaliza valorile după care mă ghidam și eu când mă refeream la educația de calitate. Nu am putut să mă înscriu atunci în Teach pentru că nu aveam facultatea terminată, iar Teach nici nu activa în zona Moldovei. Odată hotărâți să ne întoarcem acasă, eu am știu că vreau să profesez în domeniul pe care l-am studiat, dar știam că vreau să intru în învățământ avându-i alături pe cei de la Teach. Așadar, în octombrie 2020 am aplicat pentru a intra în Teach, a urmat apoi un proces complex de selecție, o serie lungă de formări de unde pot spune că am luat foarte multe informații și exemple de bune practici și am ajuns în august 2021 să finalizez cu succes Academia de Leadership și Pedagogie, iar astăzi să fiu profesor susținut de Teach for Romania.

Învățături

Life changing! Deși răspunsul meu ar putea părea clișeic, vă asigur că nu este. Am învățat foarte multe lucruri care mă ajută să mă cunosc pe mine și să îi înțeleg pe ceilalți. Cred că cel mai important lucru pe care l-am conștientizat în perioada formării este faptul că învățarea nu are cum să se producă dacă nevoile de bază ale copilului nu sunt îndeplinite, nu te poți aștepta ca un copil care poate locuiește într-un climat familial conflictual să vină la școală cu zâmbetul pe buze și să învețe cu ușurință tot ce-i predai tu. Așadar, consider că e foarte important să cunoști nevoile clasei, să stabilești un cadru de încredere și siguranță în clasă înainte să te axezi pe predare-învățare.

De ce e important acest program pentru profesorii din România

Mereu spun că ceea ce se predă în Teach ar trebui să fie programa utilizată pentru facultățile de Științe ale Educației. Teach pregătește multilateral profesorii, așa cum este de fapt normal să fie pregătit un profesor. Te ajută să te cunoști pe tine și îți oferă instrumentele necesare pentru a face asta, îți oferă informațiile necesare de care ai nevoie pentru a preda la clasă: de la strategii de predare până la elemente de management al clasei de elevi. De asemenea, foarte important, intrând în acest program, devii membru într-o cumunitate care e mereu acolo să te ajute, care poate a întâmpinat aceleași probleme cu care te confrunți și tu și care poate avea răspunsuri și soluții.

Superputerea ta 

La catedră sunt profesorul care experimentează. Nu pot să spun că mi-am descoperit exact stilul, ci mai degrabă sunt profesorul care citește clasa și se adaptează nevoilor ei. În relația cu colegii sunt la început, având în vedere perioada scurtă de când lucrez la această școală, dar pot spune că am creat o relație frumoasă cu celelalte două colege de la clasele pregătitoare cu care mă consult mereu și de la care cer sfaturi atunci când am nevoie de ajutor.

Elevii mă văd profesorul în care pot avea încredere și care îi ajută să își transforme greșelile în oportunități de învățare. Replici venite de la ei de genul: „Doamna, dați-ne a doua șansă.” (am râs mult la asta) sau „Uite, doamna, ai avut încredere în mine și nu m-am jucat în timpul orei” mă ajută să înțeleg că ei se simt confortabil cu mine.

La clasa pregătitoare cel mai des folosim învățarea prin joc, deși copiilor mei le place foarte mult să scrie. Nu pot să uit ce fascinați au fost când au scris pentru prima dată în caiete.

Eu nu încep niciodată orele la clasă fără să verific starea de spirit a copiilor. Îi întreb de la început cum se simt, iar ei îmi arată, folosind degetul mare: ok/not ok/ așa și așa. Cei care îmi arată că se simt diferit decât ok, au șansa să-mi spună de ce se nu se simt bine, iar pe parcursul zilei mă asigur că îi fac să se simtă importanți și că le dau ocazia să își schimbe starea.

Școala românească

Din punctul meu de vedere, la școala românească se pot vedea câteva îmbunătățiri în ultimii ani. Profesori din ce în ce mai pregătiți s-au îndreptat și spre mediul rural, iar asta le oferă copiilor șansa la o educație de calitate, deși mai e un drum lung de parcurs pentru a reduce discrepanțele dintre mediul rural și cel urban.

Un punct forte îl reprezintă accentul pus pe competențe și nu pe cunoștințe, aspect ce-i oferă profesorului mai multă autonomie în ceea ce privește proiectarea.

O schimbare care cred eu că ar îmbunătăți unele aspecte din sistemul românesc ar fi descentralizarea. Sunt de părere că școlile ar trebui să aibă mai multă autonomie în ceea ce privește luarea de decizii, pentru că așa s-ar putea găsi soluții la problemele cu care acestea se confruntă. Trebuie să fim conștienți că problemele sunt diferite, prin urmare se cer soluții adaptate.

Efectele pandemiei

Pentru că nu am foarte multă experiență la catedră, nu pot răspunde foarte detaliat la această întrebare. Ce pot să zic este că nu foarte mulți elevi din clasa mea au deja dobândite achizițiile pe care un copil care a absolvit grădinița ar trebui să le aibă. Am totuși încredere că vom reuși în acest an să recuperăm și să formăm achizițiile necesare pentru a începe clasa I cu succes.