[Profesori altfel] Cristina Dumitru: În mediile defavorizate nu putem vorbi de școala online. Nu au dispozitive, nu au semnal să se conecteze, iar cei mici nu au la cine să apeleze să îi ajute

Până să ajungă la catedră și să lucreze cu copiii din mediile defavorizate, Cristina Dumitru a predat altfel: uneori pe câmp, alteori în pădure. A absolvit Academia Forțelor Terestre din Sibiu și a fost comandant de pluton o bună perioadă de timp, într-o unitate militară din Brașov. În această meserie s-a format ca pedagog și lider, iar când a venit vremea să facă o schimbare în viața sa, a ales să fie învățătoare.

Odată cu noua sa profesie, a descoperit că nu doar misiunile din Teatrul de Operații Afganistan o pot împinge să își depășească limitele, ci și viața la catedră vine cu provocări de acest gen.

Cristina Dumitru este învățătoare la școala din Săcele, județul Brașov, unde se găsește una dintre comunitățile vulnerabile ale României. Este greu pentru copiii de acolo să vină la școală, fie din cauza lipsurilor de tot felul, fie pentru că trebuie să aibă grijă de frații mai mici, fie pentru că sunt foarte departe de școală. Când sunt la ore, și cel mai mic succes îi bucură, iar când vreunul se poticnește în ”nu pot, nu știu, nu reușesc” încurajările și motivarea Cristinei îl ajută să reușească.

”În ziua în care am scris prima dată cuvântul „mama”, i-am întrebat care este cea mai importantă ființă pentru ei. Toți au răspuns în cor: „mama”, apoi, s-au uitat la mine și au continuat tot în cor: „și doamna, și doamna” și au sărit să mă îmbrățișeze. A fost una din zilele pe care cu siguranță nu le voi uita niciodată”

În cele ce urmează, vorbim despre experiența Cristinei în programul Teach for Romania, care, în această perioadă, caută noi învățători și profesori dornici să ducă educația de calitate în școlile din mediul rural.

Din bio, pe scurt

În primul rând sunt mămica a două fetițe minunate de 8 și 5 ani jumătate. Am absolvit Academia Forțelor Terestre din Sibiu. De pe băncile școlii am ajuns în Brașov și am lucrat o bună perioadă de timp la o unitate militară ca și comandant pluton cercetare. A fost o perioadă din viața mea pe care am iubit-o foarte mult, având ocazia să mă formez ca om, ca pedagog și nu în ultimul rând ca lider, să-mi împământenesc niște valori pe care încerc azi să le duc zi de zi la clasă.

Am participat la două misiuni în Teatrul de Operații Afganistan, pe timpul cărora am simțit în repetate rânduri ce înseamnă să îți atingi sau chiar depășești limitele. Pot spune că și după ce am trăit aceste experiențe, viața la catedră într-un mediu dezavantajat mi se pare o adevărată provocare, ceva ce mă face să experimentez lucruri noi în fiecare zi și mă provoacă să fiu mereu în priză pentru a găsi cele mai bune soluții.

Amintiri din anii de școală

Am fost încă din prima zi un copil care a iubit mult școala. Îmi aduc aminte și acum de prima zi de școală și de chipul blând al doamnei mele învățătoare pe care am adorat-o. Uitându-mă acum în spate îmi dau seama cât de mult contează pentru un copil modelul de la catedră. Eram îndrăgostită de povești, citeam tot ce îmi cădea în mână despre zâne și feți frumoși și adoram lumea basmelor. Asta încerc să transmit și la clasă copiilor mei o lume de basm în care literele și cifrele spun fiecare povestea lor.

Decizia de a deveni profesor în România

Cred că mi-a plăcut toată viața să predau și am făcut-o pe parcursul vieții mele, doar că nu de la catedră ci de cele mai multe ori pe un câmp sau în pădure. Atunci când contextul nu mi-a mai permis acest lucru și am ajuns să lucrez într-n birou fără să mai pot face ceea ce îmi plăcea cel mai mult, mi-am dorit o schimbare care să mă împlinească. Și atunci am decis să îmbin dorința pe care am avut-o întotdeauna de a instrui, cu ceea ce ador cel mai mult: copiii.

Ce a implicat schimbarea domeniului de lucru

Schimbarea domeniului de lucru a însemnat pentru mine un mare angajament: acela de a mă pregăti continuu, de a mă perfecționa și a face tot ce îmi stă în putință pentru acei ochișori curioși care se uită la mine în fiecare zi de școală așteptând să îi ajut să descopere lumea. Această schimbare a venit cu o imensă provocare, dar și cu o mare împlinire. Nu este deloc ușor să o iei cu totul de la capăt, după ce te-ai pregătit pentru altceva o viață întreagă, iar provocarea și totodată grija sunt cu atât mai mari cu cât misiunea pentru care m-am angajat este să „modelez minți de copii”.

Înscrierea în Teach for Romania

Teach for Romania a apărut în viața mea exact atunci când mi-am dorit neapărat o schimbare, un lucru care să îmi ofere un adevărat sens. Am aflat de program de la o prietenă, am aplicat împreună, am trecut împreună prin etapele de selecție, prin Academie, iar în prezent suntem colege la școală.

Școala în care predai

Eu predau la o școală din localitatea Săcele, județul Brașov, unde se găsește probabil una dintre cele mai grele și provocatoare comunități din mediile vulnerabile. Chiar dacă ne confruntăm cu multe lipsuri, școala este primitoare și plină de căldură, datorită conducerii și colectivului minunat căruia am fost fericită să mă alătur și care se luptă zi de zi să aducă o schimbare în viața acestor copii prin educație.

Elevii se confruntă cu dificultăți, atât în viața de zi cu zi, cât și la școală în ceea ce privește învățarea. Pentru mare parte dintre ei a veni la școală este un lucru dificil: fie din cauza distanței și a faptului că nu are cine să îi aducă, fie stau acasă să aibă grijă de frații mai mici, fie nu au cu ce să se îmbrace sau încalțe atunci când este vreme urâtă. Atunci când sunt la școală, sunt bucuroși, iar fiecare reușită, indiferent cât de mică le face ochii să strălucească de împlinire. Sunt copii iubitori, sensibili, dornici de aprecieri, încurajări și vorbe calde, mai ales că majoritatea fac parte din familii foarte numeroase.

Ce îți amintești din prima zi la catedră

Prima mea zi ca și învățător a fost una pe care nu o voi uita niciodată. Am fost foarte nerăbdătoare să îmi cunosc copiii și copleșită de emoții. M-am văzut înconjurată de ochișori curioși și entuziasmați.

Așteptări și temeri la început de drum

Atunci când am luat decizia de a intra în învățământ am auzit multe voci în jurul meu care îmi spuneau să nu mă îndrept către acest domeniu, pentru că va fi foarte greu. Nici nu m-am așteptat vreo clipă să fie ușor și nici nu este. Eu zic că am intrat în învățământ cu așteptări realiste și cu dorința de a aduce un aport pozitiv în educație. Am pretenții mari de la mine și din această cauză încerc să stau cu „ochii mari” și „urechile ciulite” în preajma celor experimentați, pentru că știm cu toții că aceasta este o meserie care se „fură”. Nu pot spune că am avut parte neapărat de surprize, dar descopăr lucruri noi în fiecare zi.

Ce este greu, ce este ușor

Eu sunt la început acum și ca orice început este dificil, mai ales că nu am experiența necesară. Ce pot spune până în prezent este că simt că sunt la locul potrivit, încă după primele zile mă simțeam la școală ca și când aș fi făcut acest lucru de o viață întreagă.

Experiența Teach, până acum

Experiența Teach for Romania a fost cea mai frumoasă pe care am trăit-o până acum. După două misiuni în teatrul de operații pot spune că perioada Academiei Leadership și Pedagogie pe care am parcurs-o a fost cu cele mai intense trăiri, o perioadă în care mi-am dus limitele la extrem, într-un cuvânt, o perioadă cu de toate: zâmbete, bucurii, emoții puternice, lacrimi sau teamă uneori, dar cel mai important, prietenie. Aici nu m-am simțit niciodată singură am primit îndrumare, am învățat multe și am fost sprijinită de câte ori am avut nevoie. În Teach am devenit cea mai bună versiune a mea. Am învățat că atunci când nu mai putem, mai putem puțin, am învățat cât este de importantă comunitatea și ce mult contează să fim o echipă.

Importanța acestui program pentru profesorii din România

Teach for Romania pregătește profesori pentru a preda în mediile vulnerabile. Susține dreptul la o educație de calitate pentru fiecare copil, indiferent de zona în care s-a năcut, sau cât de nefavorabilă a fost soarta pentru el. Toți copiii pot, dar nu în același timp și nu în același mod. Profesorii Teach fac tot posibilul să valorifice la maxim potențialul fiecărui copil. Perioada de șase săptămâni intense din Academie te pregătește pentru reușita la clasă, după care, participarea la training-uri și permanenta susținere din partea tutorilor te ajută să îți găsești resursele necesare pentru a reuși, iar atunci când lucrurile merg, când reușești să le transmiți copiilor ceea ce îți dorești, împlinirea nu se poate descrie.

Stilul tău de predare

În primul rând, atunci când sunt la catedră, simt că sunt exact acolo unde trebuie să fiu. Încerc în fiecare zi să fiu echilibrată, o combinație între a fi jucăuș, dar totodată foarte ferm. Caut mereu câte o poveste pentru ceea ce predau și foarte important fac tot posibilul să fiu atentă la nevoile pe care copiii le au, pun mult preț pe emoțiile pe care ei le simt.

Rutina zilnică de la clasă

În fiecare zi ne reamintim viziunea și regulile clasei, faptul că suntem o echipă, ne susținem unii pe alții și tot ceea ce învățăm este magic. Le apreciez cea mai mică reușită, mă bucur alături de ei ca un copil, îi aplaudăm și îl felicităm pe fiecare în parte. Sunt foarte mândră de ei că au învățat să se sprijine unii pe ceilalți și să se bucure fiecare de succesul celuilalt.

Superputerea ta

Cred că superputerea mea este faptul că fac totul cu mult drag. Iar atunci când acționezi cu toată dăruirea de care dispui, găsești resursele necesare să faci lucrurile să funcționeze. Încerc să mă adaptez nevoilor lor, să-l privesc pe fiecare ca și individ cu specificul său, dar și întreaga clasă ca un tot unitar. Îi validez foarte mult, le spun mereu că toată lumea poate și nu o dată mi s-a întâmplat ca după multe ”nu pot, nu știu, nu reușesc” să reușească ajutat de încurajări și motivat pozitiv.

Cum te văd elevii tăi

Mereu mi-am dorit să fiu un model în fața elevilor și îmi place să cred că așa mă văd ei. În ziua în care am scris prima dată cuvântul „mama”, i-am întrebat care este cea mai importantă ființă pentru ei. Toți au răspuns în cor: „mama”, apoi, s-au uitat la mine și au continuat tot în cor: „și doamna, și doamna” și au sărit să mă îmbrățișeze. A fost una din zilele pe care cu siguranță nu le voi uita niciodată.

Și colegii

Încă din Academie, colegii îmi spuneau că eu sunt mereu o poveste. Acum, mi se spune destul de des să o iau mai ușor, să mă liniștesc și să îmi dau timp. Recunosc, dorința de a face totul cât mai bine, de a învăța cât mai multe și mai ales de a-i învăța pe copii cât mai multe, sentimentul acela când uneori lucrurile nu ies exact cum le-am plănuit, toate acestea mă fac să par într- o continuă cursă contra cronometru.

O privire asupra școlii românești

Eu sunt de puțin timp în acest domeniu, dar pot spune că se merge înspre mai bine și la tot pasul am întâlnit cadre didactice dedicate care pun umăr lângă umăr pentru a face învățământul din România să funcționeze la cote înalte.

Schimbări din pandemie

În mediile defavorizate nu putem vorbi de școala online. Nu au dispozitive, nu au semnal să se conecteze, iar cei mici nu au la cine să apeleze să îi ajute. Efectele pandemiei se resimt, din păcate peste tot, dar cu atât mai mult în rândul copiilor din aceste medii, lipsa școlii față în față are urmări la cei mici, care vor fi destul de greu de remediat în timp.

Gânduri pentru următorul an

Îmi doresc să particip cu cea mai mare dăruire la misiunea Teach, să învăț cât de mult pot, să mă perfecționez și cel mai important să fiu un model demn de urmat pentru copii, să reușesc să îi călăuzesc pe cei mici astfel încât să devină mai buni, să fie receptivi și să mai facă câte un pas înspre adultul responsabil de mâine.