Sa fii art director de 18 ani inseamna ca esti deja la varsta majoratului intr-ale publicitatii, ocazie cu care incepi sa te cam prinzi cum merge piata si cum se invart lucrurile. Problema cu Mihai Marin e ca nu face doar advertising, ci si muzica, clipuri, filme, fotografie si lista probabil se mareste pe masura ce parcurgeti materialul de fata. Un lucru e clar, nu mai vrea inapoi in agentie, sa fie tipul ala care...
Vad agentiile ca pe... tipul ala care iti umple cutia postala cu tot felul de inutilitati. Hai sa distram oamenii pentru timpul pe care il furam.
In prezent, canta la bass si compune cu Tourette Roulette, dupa ce a trecut prin Les Elephants Bizarres sau The MOOoD. Mai are in plan un stop motion, la care se gandeste din facultate, un proiect muzical cu nume sugestiv, Acid Dacic, un film de Netflix si un trip cu rulota programat pentru la vara. Nu-i plac romanii care se dau pe net in vloguri, cu o exceptie, aia cu accent moldovenesc.
UNATC, la examen se dadeau filme
Pai am inceput foarte prost, Politehnica – Automatica, Calculatoare. Si am descoperit ca nu imi place deloc, in schimb acolo m-am inscris intr-o organizate de studenti si m-am apucat de grafica. Lucram in Flash, un program in care se facea si animatie si m-am apucat si de 3d in perioada aceea. Chiuleam de la laboratoare care erau puse foarte prost, cu o pauza de o ora intre ele (eu stateam la o ora distanta de facultate) si ma uitam la filme de pe torente. Clasic. In paralel, un coleg de trupa m-a rugat sa il primesc acasa la mine ca avea de dat examen la UNATC si nu avea unde sa stea. Odata cu el au aparut pe la mine pe acasa si doi polonezi unul din ei, Piotr – era indragostit de o tipa din Iasi si venise dupa ea si amicul lui era la film si venise sa .. il ajute pe nebun. Au stat la mine toti o saptamana si am dormit... pe balcon, Piotr s-a dus dupa iubirea lui din Iasi care statea cu prietenul acasa…nu a fost deloc un success si eu am ramas cu ideea asta, ca ar trebui sa incerc facultatea asta (La examen se dadeau filme).
Amintiri din maturitate
Am foarte multe amintiri frumoase de la UNATC. De fapt numai amintiri frumoase, ceea ce in viata se intampla destul de rar... Eu am urmat sectia -Multimedia, sunete montaj. La mine, era ca si cand ai manca ciocolata dupa ce ai baut o bere. Am avut colegi foarte amuzanti, nu erau chestii teoretice de invatat, faceam o groaza de chestii practice, a trecut timpul foarte repede. In fiecare an aveam un film de facut cu colegii de la celelalte sectii – imagine si regie. Se faceau niste echipe. Am avut o profesoara de an foarte tare, Laura Baron, ne dadea mereu de facut lucruri in echipe, tot felul de filme tampitele pe care le faceam noi. Unii colegi jucau, altii filmau... noi faceam scenariul. Asa am invatat sa nu depind de nimeni, sa ma descurc cu ce am si sa ma concentrez pe a spune povestea si a avea un produs la care sa se distreze lumea. Asta si pentru ca le vizionam dupa aceea impreuna, nu puteam sa imi chinui colegii. Alta chestie care mi-a placut si m-a influentat foarte mult – faceam ore de fotografie cu Sorin Botoseneanu – cel mai tare om pe care l-am cunoscut in viata mea... dupa parerea mea. Stateam in laboratorul lui si comentam poze si examenele erau un fel de expozitii, fiecare isi proiecta arta si o comentam toti. Intr-un an am avut de facut nuduri si a fost amuzant cum s-a descurcat fiecare. Cred ca de la facultatea asta am invatat o limba straina noua – cum sa ma exprim pe taramul vizual. De la un proiect solo la un proiect supercomplicat. Am putut sa ma plimb prin bucatarie si sa inteleg cum functioneaza toate condimentele.
Art Director de 18 ani
Nu prea mai cred in agentii. Mi se pare ca lumea este super satula de comunicarea asta agresiva si a devenit imuna la aproape orice poate impinge o agentie. Rolul artului insa nu mi se pare ca s-a schimbat. In continuare trebuie sa facem lucrurile sa arate frumos si interesant. Mi-ar placea sa activez intr-o agentie unde se pune accentual pe creatie si pe frumos si pe realizarea unor materiale care sa aiba valoare dincolo de mesajul pe care trebuie sa il transmita. Cu alte cuvinte, fug de agentiile unde se pune accent pe cantitate si m-ar interesa ceva care pune accent pe calitate. Vad agentiile ca pe... tipul ala care iti umple cutia postala cu tot felul de inutilitati. Hai sa distram oamenii pentru timpul pe care il furam…
De ce e mai ok sa fii freelancer
Pentru mine e mult mai ok financiar vorbind sa lucrez ca freelancer decat ca angajat intr-o agentie. De 4 ori mai profitabil pentru un nivel de stres mult mai redus. Cum imi dau seama ca e mai bine? – nu ma mai dor ochii si capul, si am chef de munca, privesc fiecare proect cu toata atentia, nu ma mai deplasez ca printr-un tunel simtind ca nu am aer si trebuie sa termin cat mai repede ca mai am inca 3 chestii de facut. Asta evident, daca exista clienti. Oamenii nu isi dau seama ca nu prea e nici o diferenta in a lucra cu un freelancer cu experienta sau a lucra cu o agentie – cel putin pe latura asta. Exista una, platesc mult mai mult pentru o agentie si primesc mult mai putin de fapt. Pe mine ma ajuta sa vorbesc direct cu clientul si sa aflu ce nevoi are. Se intampla ceva cu informatia cand circula de la account la copy din nou la account si dupa la mine. Se pierde foarte mult pe drum si te miri – oare cum s-a ajuns aici? Se consuma foarte mult timp in discutii si executia este lasata mereu pe ultima clipa. Evident ca rezultatul e pe masura timpului alocat. Eu ma ocup cu orice. Lucrez si pentru clienti finali, colaborez permanent cu o corporatie dar sunt si furnizor pentru agentii pe proiecte pe care nu le pot realiza cu resurse interne (fie sunt prea incarcate, fie nu au specialistii necesari). Anul acesta am facut animatii, am produs materiale de tot felul video – fie filmate de mine, fie materiale montate, foarte multa grafica de orice fel, brand identity, am avut si un proiect cu sunete – folley, si deloc de neglijat, multe powerpointuri.
Cat e arta, cat e munca?
Artei ii dedic mereu tot timpul. Mereu gasesc chestii de observat, adun ca un hoarder tot felul de idei de peste tot pe care sa le folosesc atunci cand am nevoie. Freelance-ul mi se pare ca mi se potriveste ca o manusa pentru ca eu nu simt nevoia de a merge la birou. Imi placea sa ma duc ca sa mai ma distrez cu colegii, dar in acest domeniu treaba ti-o faci tot cand esti singur cu tine... Ca sa raspund la intrebare, folosind acelasi spatiu pentru ambele, nu mai e o diferenta asa observabila intre una si cealalta.
Activitati postcovid
In ultima vreme nu prea m-am ocupat si cu produsul. Am tot adunat. Mi se pare o perioada foarte anosta pentru creeatie… ma simt ca in vacanta de Pasti… ai timp liber, incepi o sumedenie de proiecte dar nu te tii de nici unul si lancezesti. Mi se pare ca lumea este foarte plictisita, inclusiv eu. Am realizat ca ma simt cel mai bine cand ma vad cu colegii de trupa sau cu echipa de filmare.
S-au decantat asa multe teme…adica a disparut mult din zgomotul pe care il auzeam in jur, ma atrag acum chestiile care te apropie de natura si te imping spre introspectie. Conditia omului, cine suntem si incotro ne indreptam, prostii din astea.
Videoclipurile, de la Brosteni la twerking
M-am apucat de clipuri de nevoie, este cel mai costisitor lucru de care are nevoie o trupa. Si tot de nevoie m-am obisnuit sa lucrez cu bugete extrem de mici. Pentru ca ma plictisesc extrem de repede am incercat sa le fac si interesante in banii astia, pentru ca tot eu le montam, asadar ar fi fost un chin prelungit daca mi se pareau si proaste.
Am cateva la care chiar m-am amuzat, cum ar fi de exemplu asta, la Disco Gigi:
Ne-am gandit ca imaginea din clipurile romanesti e complet distorsionata, ca prin tara nu sunt baruri smechere, si ca ar trebui sa aratam fix realitatea din teren. Sa reprezentam idilic realitatea din orasele din tara – asa ca am filmat in Brosteni – al doilea oras ca marime din Romania. Aici eram super amuzati de idea de slav squats pentru ca s-a nimerit sa ne imbracam ca ei… asa ca am vrut sa facem si noi un clip. L-am rugat pe Dan chitaristul sa dea petrecere si sa nu faca curat si am cumparat niste blanuri de la second hand, am lasat televizorul pornit pe Antena 3 si asta a iesit.
Imi place sa vizualizez piese de stiluri diferite si mi-am droit de mult sa fac ceva cu un cosmar, am vazut eu un film Belgian in parc in IOR la un moment dat.
Sau asta a iesit pentru ca ma uitam la prea multe documentare si filme politiste.
Am avut o perioada si cu dansurile…asta e unul din primele clipuri pe care le-am facut impreuna cu colegul meu Iustin Surpanelu. Voiam sa facem ceva cu twerq. Orice. Am cam exagerat, ne-am cam lacomit, Cumva regret ca nu am avut mai multa experienta pentru ca dansatoarea, Cristiana, era foarte talentata si am fi putut face ceva mai misto.
Stopmotion si de la capat
Incerc inca din facultate sa ma adun si sa ma arunc intr-un film de animatie. Am tot studiat problemele, si lucrarea mea de diploma tot despre papusi pentru stop motion e facuta, Cred ca am facut greseala sa strang intai material si sa las la urma povestea, in ideea ca daca o sa existe lumea aceea pe care mi-o imaginez eu, vor veni si povestile din ea... Deocamdata tot strang idei. De fiecare data cand am de facut un clip la o piesa de-a mea imi rasare ideea asta in cap de a scoate din sertar toate “jucariile” dar, pentru ca imi dau seama cat timp imi ia, ma hotaresc de fiecare data sa fac altceva.
Un film de Netflix
Ce pot sa spun, monstrii se nasc din plictiseala. Anul acesta m-am hotarat impreuna cu un foarte bun amic si colaborator de-al meu care filmeaza ireal de frumos sa facem si noi un film de Netflix. Ne intalnim si vorbim despre el, am strans materiale, este despre cum ajungi sa fii profet. Ce accidente trebuie sa ti se intample in viata si ce intamplari te duc pe drumul asta. Din simplu ciobanas de exemplu sa ajungi sa strangi toata Romania pe un camp si sa le vorbesti despre ce ai visat tu. Eventual sa mai si vindeci chestii, sa prevezi o apocalipsa… Evident este totul in faza de proiect, dar e bine sa ai in minte si sosirea.
Mihai & the bands
Cant de cand am terminat liceul. Am activat in: Toxigen, Hotel Fetish, Les Elephants Bizarres, The MOOoD, Violent Monkey, Tourette Roulette. Acum mai cant doar cu Tourette Roulette. Unde compun piese, fac clipuri si cant la bas. Pentru ca nu prea sunt concerte, muzica s-a mutat mai mult prin casa, unde am initiat un proiect care ma amuza foarte tare, Acid Dacic se cheama. Mi-am propus sa fac piese doar din sunete pe care le producem sau le auzim noi (cersetoare care canta la cimitir, privighetoare noaptea, zahar intr-o cutie goala de cola si evident sintetizatoare si tot felul de instrumente care s-au adunat. Eu compun si colegul meu de trupa imi spune cum trebuie sa fie piesa. Ca stare si ca sentiment pe care ti-l transmite. El a venit si cu numele si cu promovarea. Punem piesele altor oameni, niciodata nu le lansam pe net. In vara urmatoare avem de gand sa plecam cu rulotele in salbaticie si sa vedem ce ne iese.
Clipuri hip hop vs la indie / rock
Imi place foarte mult la comunitatea hip hop ca pentru ei clipurile sunt un mod de expresie. Se strang brigada mare si se ajuta intre ei, cand isi filmeaza un tovaras clip, toata gasca vine sa il sustina. Am lucrat cu Fratele Lu Chan si cu The Bridge Committee. Mi s-au parut de departe cele mai interesante si mai amuzante filmari. Lumea vine, se distreaza, reactioneaza cu camera, totul vine de la sine, vorba cantecului.
Cum de nu ai un vlog
Asta ma intreb si eu in fiecare zi. As vrea sa fac si eu ceva in genul “All gas no brakes”. Nu stiu ce ma opreste. Material ar fi prin Romania. Chiar azi mi-am luat carnetul, poate imi cumpar direct o autorulota si ma apuc de treaba. Nu zici deloc rau. Din pacate majoritatea chestiilor pe care le vad nu prea imi plac. Merge un MCN, si mai sunt cativa care au vloguri interesante si misto, Pe poteci imi place. Dar mi se pare ca romanii nu prea se descurca bine cu vorbitul la camera. Multe “productii” mi se par nefiresti si neinteresante. Foarte putini au darul de a fi amuzanti si interesanti. Imi plac moldovenii in schimb. Orice vlog cu accent moldovenesc mi se pare mai amuzant.
Inspiratie, influente si alti monstri
Nu prea am televizor. Cand e unul in camera pe mine ma prinde... Totusi observ ca nu s-a avansat deloc la capitolul reclama, ba mai mult, au ramas pe loc, iar cultura vizuala a publicului mi se pare ca a evoluat mult. Sper sa se prinda ca e degeaba ce fac, ca lumea e imuna la strigatele alea disperate pentru atentie si chiar satula de atatea frici si nevoi fictive pe care le inventeaza si sa gaseasca ceva mai util pe care sa arunce banii. Poate un film bun. La inceputuri oamenii mi se parea ca au idei mai bune dar le executau cum puteau. Poate e si nostalgia… Acum mi se pare degeaba totul.
Scena muzicala mi se pare ca e unde merita. In pom. Prea am trait cu senzatia ca ni se cuvine ceva fara sa facem nimic. Artistii ar trebui sa distreze lumea, sa bucure si sa satisfaca o nevoie. Imi doresc sa reuseasca doar cei ce sunt in stare sa livreze un produs de care oamenii sa aiba nevoie. Si in publicitate si in muzica. In sfarsit, pot sa pun niste linkuri cu muzica. Mie astia imi plac foarte mult:
Si mai putin veseli, astia:
Mie imi plac westernurile lui Sergio Leone, imi place sentimental ala... glorie si intinderi vaste, nu stiu cum sa il descriu altfel. Imi plac chestiile care te insufletesc, marete... de aceea merg pe clasic: Tarantino, Nicolas Winding Refn, Danny Boyle, Takashi Miike.
Categoria Self Promo
Articolul asta este foarte bun pentru asa ceva. Lasand gluma la o parte, gasesc ca singura si cea mai buna cale de promovare este prin oameni. Eu ma port frumos si le fac treaba buna si ei ma recomanda. Nu am investit niciodata timp si resurse in a ma promova online. Mi se pare ca nu se prea preteaza pentru genul meu de activitati pentru ca eu am o gama foarte larga de servicii. Ceva nisat merita promovat pe un site, sau un produs. Eu ma consider mai mult ca o solutie a unei probleme, nu ca un produs de sine statator. Deci pe scurt word of mouth.
Cu trupele este mai complicata situatia. Incercam sa crestem organic, ne bazam pe continut interesant si piese bune. Din pacate nu prea sunt canale pe care sa ne promovam. In momentul asta chiar daca intri pe trend tot nu se intampla mare lucru. Incercam sa adunam material astfel incat daca e interesat cineva de noi sa aiba ce consuma. Un mare success il au culmea, cd-urile, pentru ca oamenii ne asculta prin masini. Ne-am lansat pe toate platformele si incercam sa fim cat mai accesibili, pe drum se intampla chestiile.
