[Acasă, în corp] Andreea Teodor: Să renunț la standardele de frumusețe pentru care m-am luptat toată viața, a fost un doliu. Un doliu care a venit cu o eliberare enormă

Andreea Teodor este consilier nutrițional, coach pentru femeile care mănâncă emoțional și terapeut în formare. Dar dincolo de toate aceste certificări profesionale, în mediul online Andreea aduce o gură de aer proaspăt într-un spațiu închis ermetic care acaparează mintea femeilor. Postările ei sunt un wake up call și o pauză de la feed-ul încărcat de poze editate care promovează standarde toxice și perpetuează ideea că frumusețea arată într-un singur fel: fără nicio imperfecțiune și mereu, dar mereu slabă. O găsiți pe Instagram și site-ul ei, acolo unde propune programe făcute cu grijă pentru nevoile femeilor care vor să înceapă propria lor călătorie către iubirea de sine.

În călătoria ei personală de acceptare a propriului corp, a trecut inevitabil prin etapa în care a încercat să se încadreze în matricea femeii frumoase creată de societate. Și-a dat seama că imaginea corporală este o construcție mentală și că nu ține cont de cum arătăm atunci când a lucrat cu femei care mâncau emoțional. Chiar și după ce slăbeau, nesiguranța lor față de propria persoană rămânea prezentă. A fost aspectul care a determinat-o să abordeze subiectul pe propriile ei platforme de social media, ca un reminder pentru toate femeile, inclusiv pentru ea, că nu sunt defecte, contrar mentalității promovate de media.

Se consideră normal să fim slabi – adică supli, de preferat fără niciun pic de țesut adipos vizibil. Se promovează standarde nerealiste, deoarece există o industrie de milioane de dolari doar pentru că femeile nu se simt bine în corpul lor. Dacă s-ar simți bine, atunci industria asta ar pica. De la machiaj, la programe de antrenament și ”planuri personalizate” de nutriție, care știm cu toții că majoritatea doar calculează niște kilocalorii și atât – adică nimic personalizat, de fapt. Și în plus, în mentalitatea românească, este adânc înrădăcinată ideea că nu e bine să fim mulțumiți de noi, că doar așa vom obține mai mult în viață.

Să renunțe la propriile convingeri despre cum trebuie să fie și să arate a fost un proces anevoios. Pentru că el a însemnat să renunțe la o versiune a ei care nu o mai ajuta: aceea mereu atentă la ce și cât mănâncă, cu gândul la următorul antrenament sportiv. Când te accepți, renunți de fapt la abuzul de sine și locul lui e luat de bucuria de a trăi. Dar mai multe despre asta o lăsăm pe Andreea să vă povestească în rândurile de mai jos.

Imaginea corporală, o construcție mentală

Am lucrat în ultimii ani cu peste 400 de femei care mâncau emotional și doreau să slăbească. Întrebările mele despre relația cu propriul corp au început să apară când am observant că și dacă slăbeau, clientele mele își păstrau aceeași nesiguranță de sine. Cumva nu reușeau să se vadă dintr-o lumină mai bună, găseau alte defecte pe care se concentrau. Atunci am înțeles prima oară că imaginea corporală este o construcție mentală, că nu ține de fapt de cum arătăm noi realist și obiectiv.

Călătoria ta către acceptarea corpului

Pentru mine a fost un proces foarte lung și de multe ori m-am păcălit că am ajuns la acceptare, însă doar pentru că atinsesem niște standarde estetice care se promovau a fi ok. Spre exemplu, când reușeam cu foarte, foarte mult efort și tratamente să scap de tot de celulită.

Însă citind tot mai multe despre corp, body image și standardele nerealiste de frumusețe, am început să-mi dau seama că eu chiar am niște așteptări complet nerealiste de la mine, care nu au nicio legătură cu sănătatea (că înainte mă tot mințeam că o femeie sănătoasă nu are celulită, de fapt).

Procesul s-a simțit ca un doliu uneori. Să renunț la standardele de frumusețe pentru care m-am luptat toată viața, a fost un doliu. Un doliu care a venit cu o eliberare enormă, pentru că să mă simt bine în corpul meu cu orice preț, este eliberator! Însă am simțit că o variantă a mea disciplinată, mereu atentă la ce mănâncă și cu planuri de antrenament calculate, a murit. Nu mă înțelege greșit, acum am grijă mai multă grijă de mine ca oricând, dar a dispărut obsesia pentru a mă antrena și a mânca strict cu orice preț! Acum aleg bucuria de viață, care uneori înseamnă o ieșire cu fetele în loc de mers la sală sau o pizza cu prietenul meu vineri seara, în loc de o masa calculată și cântărită.

Relația ta cu social media

Desi sunt foarte activă pe contul meu, eu nu prea urmăresc decât 5-6 persoane care mă inspiră cu adevărat. E greu să fii autentic în social media, asta deoarece oricât de cinstiți dorim noi să fim, nu ne putem vulnerabiliza în fața a mii de oameni pe care nu îi cunoaștem. Unii abia reușim să ne vulnerabilizăm cu adevărat în terapie și față de noi înșine.

Personal am dat unfollow în ultimele luni la zeci de nutriționiști, antrenori personali, influenceri. Unii poate sunt chiar profesioniști și buni în domeniul lor, însă felul lor ”motivațional” de a comunica pe mine mă făcea să mă simt mai degrabă inadecvată și demotivată.

Trăim într-o țară unde mulți promovează abuzul de sine și îl numesc ”mindset”. Nu e ok!

Pentru mine viața perfectă este cea în care reușesc să am pace în suflet și să fiu eu împăcată cu mine, conform valorilor mele. Putem să nu ne lăsăm afectați de mediul online doar atunci când ne cunoaștem pe noi suficient de bine încât să putem accepta că suntem diferiți și e ok să nu arătăm sau să nu avem, să nu facem fix ce fac alții.

Acceptarea e o călătorie, nu o destinație

Cea mai importantă lecție a fost când am conștientizat că este o călătorie pe viață, nu o destinație la care ajungi și rămâi. E nevoie de muncă constantă de a învăța să fii bine cu tine, pentru că și tu, dar și societatea în care trăiești, este fluidă. Se schimbă standardele, așteptările, te schimbi tu ca om, vrei mai mult sau vrei mai puțin. E important să rămâi conectat cu cine ești și ce dorești – dar și asumat.

O altă lecție esențială a fost că a te accepta pe tine, nu înseamnă a fi veșnic îngrăgostit de cine ești, cum arăți, ce faci! Ba chiar aș zice că este periculos să nu te îndoiești niciodată de tine. Într-o oarecare măsură, o doză mică de neîncredere în tine te ajută să te analizezi obiectiv și să devii un om mai bun. Cel puțin pe mine în calitate de coach și viitor terapeut mă ajută să mă pot întreba: Oare fac bine ceea ce fac? Oare greșesc față de clienții mei? Oare cum mă pot asigura că rămân profesionistă și că lucrez cu etică și responsabilitate? Însă e important ca întrebările despre noi să vină dintr-un spațiu de sinceritate autentică, din dorința de a fi oameni mai buni, nu dintr-o disperare că nu suntem suficienți, dar nici din aroganța că suntem perfecți.

De vorbă cu tine de la 14 ani

Cele mai pregnante gânduri au fost că trebuie să mă mulez după așteptările altora ca să fiu acceptată. Pe toate planurile, dar mai ales în relațiile de cuplu.

Dacă eu îmi doream ceva și celălalt era indisponiibil să ofere, mă gândeam că problema e la mine, că cer prea mult și trebuie să îmi ajustez așteptările. Însă dacă celălalt dorea ceva de la mine, simțeam că eu trebuie să mă ajustez după capriciile lui, nu celălalt după nevoile mele sau după cine sunt eu (am avut și băieți care ziceau că ar trebui să fiu mai slabă, să am părul mai lung, altă culoare, să mă îmbrac mai nu știu cum etc). din start intram în orice fel de relație pe o poziție de inegalitate, deoarece credeam că este responsabilitatea mea să fac pe plac ca să fiu acceptată. Când de fapt lucrurile sunt fix invers: cine se simte incompatibil cu cine sunt eu ca om, probabil nu are ce să caute în viața mea. E absurd să tot încerci să fii diferit ca să fii acceptat de persoanele greșite!

Așa că mi-aș spune un singur lucru: Andreea, tu chiar ai multe de oferit!

Pauzele, remediu pentru zilele proaste

Când nimic nu merge, un lucru e clar: trebuie să iau o pauză, să fac un pas în spate.

Știi vorba aia, nu vezi pădurea de copaci?

Așa mă simt eu când sunt prea prinsă în filmele din capul meu.

Atunci când iau o pauză, mă liniștesc și pot gândi la rece problema. Ajută să ies afară să mă plimb, să merg la sală, să merg la masaj sau la coaching și terapie. Uneori alți oameni ne ajută să vedem realitatea dintr-un unghi pe care noi nu l-am văzut încă.

Normalizarea mentalității “nu îmi place de mine”

Probabil de la cultura de wellness care a devenit foarte toxică. Asta include mass-media, dar și medici, antrenori personali, speakeri motivaționali și ala zișii ”coachi” care ne îndeamnă să fim mereu cea mai bună variantă a noastră. E absurd să vrei să fii cea mai bună variantă a ta în fiecare zi! Ești om, vei avea zile proaste, sorry, dar cu cât accepți asta mai repede, cu atât viața ta devine mai ușoară!

Se consideră normal să fim slabi – adică supli, de preferat fără niciun pic de țesut adipos vizibil. Se promovează standarde nerealiste, deoarece există o industrie de milioane de dolari doar pentru că femeile nu se simt bine în corpul lor. Dacă s-ar simți bine, atunci industria asta ar pica. De la machiaj, la programe de antrenament și ”planuri personalizate” de nutriție, care știm cu toții că majoritatea doar calculează niște kilocalorie și atât – adică nimic personalizat, de fapt.

Și în plus, în mentalitatea românească, este adânc înrădăcinată ideea că nu e bine să fim mulțumiți de noi, că doar așa vom obține mai mult în viață. Însă cu siguranță nemulțumirea de sine este o rețetă garantată pentru nefericire, depresie, anxietate și alte boli somatizate fizic.

Cum ai ajuns să vorbești pe social media despre corp și acceptare

Cred că atunci când am făcut trecerea de al servicii pentru alimentație și slăbit, la coaching pentru femeile care mănâncă emotional, am simțit natural să promovez acceptarea de sine. Atât pentru corp, cât și pentru noi ca persoană.

Ca să fiu sinceră, cred că de fapt aveam nevoie să îmi completez propria călătorie de acceptare. Cred că mesajele pe care le scriu, sunt în primul rând pentru acea parte din mine care încă duce procesul acceptării de sine. Nu mi-am dat seama cât de îndoctrinată eram și cât de mult sufeream și eu de fatphobia până nu am început să postez poze imperfecte cu mine în care să le arăt și altor femei că desi mănânc sănătos și fac mult sport, totuși nu sunt perfectă și poate că nici nu trebuie.

De când am început să mă expun astfel și să mă afișez pe mine așa cum sunt, nu doar că am reușit să mă accept și iubesc cu toate neajunsurile, însă am reușit să inspire mii de femei să se deschidă măcar către ideea că poate totuși nu sunt așa de defecte cum se văd ele.

Generațiile tinere și conceptul de frumusețe

Le văd din ce în ce mai anxioase când vine vorba de cum arată, deoarece ei au avut acces de la o vârstă mult mai mică la social media și la comparații inegale.

Când eu eram în școală și liceu, nu ni se permitea să venim la școală machiate, spre exemplu. Asta era ok, deoarece multe fete nu aveau bani de machiaj și ar fi fost dificil pentru ele să își compare corpul cu cel al unei fete care își permite astfel de produse sau un anumit tip de haine etc. Din păcate, acum observ că totul este permis și în plus, când o persoană petrece mult timp pe social media (unde oricum toți adolescenții vor posta doar poze în care arată wow sau se distrează), va rămâne cu falsa impresie că toți au o viață mai bună că ea. Ceea ce este greșit.

Mai observ și că tulburările de comportament alimentar devin din ce în ce mai comune în rândul adolescenților, iar când era meu în liceu, nu-mi aduc aminte decât de 1-2 persoane pe care poate le-aș fi încadrat aici. Primesc aproape zilnic mesaje pe Instagram de la adolescente care îmi spun că nu își mai suportă corpul. Este îngrijorător!

Cum abordezi subiectul în postările tale

O fac natural și intuitiv. Uneori scriu din perspectivă personală, adică subiectivă, dar cel mai des aduc în discuții principii din psihologie, astfel încât să le arăt femeilor că există o întreagă știință în spatele imaginii corporale și al acceptării de sine. Nu sunt doar vorbe goale ce scriu eu.

Am grijă să le explic oamenilor că nu sunt deloc împotriva slăbitului, al alimentației nutritive, al sportului, atâta doar că scopul lor ar trebui să fie să ne simțim bine, nu musai să arătăm bine. Esteticul este un bonus fantastic al unui stil de viață sănătos și echilibrat, însă nu ar trebui să fie scopul.

Reacțiile comunității

Am postat vara aceasta o poza de la plajă în care mărturiseam că și eu am celulită, mai ales că din cauza unei probleme de sănătate a trebuit să iau pauză de la sport câteva luni și acest lucru s-a văzut pe corpul meu. Le-am îndemnat pe femei să nu își strice vacanța pentru niște kilograme în plus și să încerce să se bucure de vară, de plajă, de apă.

Evident a venit un val de hate de la oameni care au zis ”pfff, ești nutritionist și arăți așa” – de parcă dacă ai studiat nutriția asta ar însemna că ai o baghetă magică prin care îți schimbi corpul după bunul plac.

Initial am vorbit despre propria relație cu al meu corp, apoi am început să duc discuția către o tentă mai psihologică.

Ce crezi ca ar ajuta in Romania pentru o relatie/perspectiva mai buna a oamenilor in legatura cu propriul corp?

În primul rând aș începe prin a reglementa serios meseria de nutritionist și antrenor personal și a impune niște principii etice de comunicare în social media.

Au ajuns să practice și persoanele care au cursuri de un weekend, însă este foarte periculos pentru că mesajul lor îndeamnă femeile să fie mulțumite DOAR dacă arată cumva anume și bineînțeles, ei au secretul pe care nu îl știe nimeni ca doamnele și domnisoarele să arate ”corespunzător”.

Cred că rolul unui nutritionist (pe lângă cel medical, evident!), ar trebui să fie să își învețe clienții că o alimentație nutritivă înseamnă mai mult decât piept de pui cu salată și poate să fie foarte gustoasă!

Rolul unui antrenor personal ar trebui să fie susținerea clienților să facă mișcare într-o manieră plăcută pentru ei! Sportul este viață și are multiple beneficia pentru sănătate, beneficia de care majoritatea oamenilor nici nu sunt conștienți. Însă dacă îi condiționăm pe oameni să facă sport doar pentru slăbit sau doar un anumit tip de sport, ei vor ajunge că creadă că mișcarea nu e pentru ei sau că este prea grea și plictisitoare. Nu e deloc așa, sportul poate fi super fun și mișto, însă contează enorm cine te îndrumă!

Cum s-a schimbat perspectiva fata de frumusete in societate in ultimii ani

Într-un mod fericit, observ că ne îndreptăm către body diversity, body positivity. Femeile se revoltă și nu mai vor să se încadreze în standardele impuse de alții. Din ce în ce mai mulți influenceri încep să pună și poze imperfecte cu ei și să arate realitatea așa cum e ea: dezordonată, imperfectă.

Ce lucruri faci inca pentru ”frumusețe” la presiunea socială

Haha, nici nu mai știu dacă le fac pentru că sunt preferințele mele sau dacă au devenit preferințe personale ca o consecință a presiunii sociale. Însă am grijă cu mare atenție de genele și sprancenele mele și mă epilez total. Că așa mi se pare mie ok, că așa am învățat eu că e ok și am ajuns să integrez acest standard de frumusețe … we’ll never know.