[Povesti de fotografi] M'hammed Kilito: Spre deosebire de București, în Maroc, ieșind cu o cameră și un trepied, sunt oprit de autorități de fiecare dată

Scopul lui M'hammed Kilito este să îi facă pe oameni să se gândească și să își reconsidere prejudecățile. Fotografia este un mediu bun pentru asta, pentru a face oamenii să își pună în dubiu certitudinile. M'hammed nu vrea să le spună oamenilor că greșesc sau că au dreptate. Vrea doar să îi facă să se întrebe asupra a ceea ce văd. Pentru el, fotografia e o modalitate de a ieși din statistici și rapoarte și să spună povești care să emoționeze.

Subiectele pe care le tratez sunt întotdeauna legate de probleme socio-politice. Mă interesează problemele de mediu, identitatea, determinismul social, sociologia muncii și condiția umană, spune M'hammed.

M'hammed Kilito a fost invitat la Bucharest Photofest cu expoziția lui, Among you, ce documentează identitatea unei serii de tineri marocani care își cer dreptul de a fi diferiți și care celebrează diversitatea. Cea de-a șasea ediție a acestui eveniment a fost reprogramată, iar detalii despre desfășurarea ei vor fi anunțate pe www.bucharestphotofest.ro. Noi vorbim cu M'hammed în rândurile de mai jos despre fotografie, diversitate, prejudecăți și întrebări necesare.

Într-o seară, într-o cameră obscură

Într-o zi din 2007, la Ottawa, Omar, un prieten egiptean care a devenit ulterior un excelent regizor și editor de film, a venit să mă vadă și mi-a spus că Școala de Artă din Ottawa oferea burse pentru cursuri de artă. M-am dus să mă interesez și am completat o cerere și de fapt mi-au dat o bursă pentru a urma un curs de fotografie.

Într-o seară, pe la miezul nopții, în timp ce lucram la fotografiile mele în camera obscură, pregătindu-mă pentru prima mea expoziție într-o cafenea, am dat peste Mauricio, un profesor de fotografie care se ocupa de camera obscură. A venit să mă vadă și mi-a spus că mi s-au părut foarte interesante imaginile, că arătau de parcă erau puse în scenă. În acea perioadă, am fost foarte influențat de fotograful spaniol Chema Madoz și cu siguranță vă pot împărtăși cât de prost l-am imitat.

În aceeași seară, în camera obscură, îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri, Mauricio a început să-mi povestească despre regizorul Peter Greenaway, despre Susan Sontag și Roland Barthes. De exemplu, prin scrierile lui Sontag am descoperit opera lui Diane Arbus, Kertesz, Man Ray și Robert Frank și abia mai târziu le-am văzut fotografiile. Câteva luni mai târziu, am ajuns să urmez un curs cu Mauricio și pot spune că a fost prima persoană importantă care m-a încurajat și chiar m-a împins să fac fotografie, care mi-a împrumutat cărți de fotografie și m-a ajutat să mă orientez. Cu siguranță a fost o influență și o întâlnire decisivă pe calea pe care am urmat-o până astăzi.

@M'hammed Kilito

Apoi am avut parte și de această experiență foarte instructivă făcând parte din Clubul de fotografie din Montreal, unde am învățat atât de multe în timp ce făceam schimburi cu alți fotografi care erau la fel de pasionați ca mine despre cărțile de fotografie. Am început să descopăr noi fotografi, să înțeleg mai bine importanța proiectelor pe termen lung și să construiesc o succesiune de imagini. Membrii clubului erau atât de fascinați de manifesturile fotografilor, de texturile coperților cărții și de editarea imaginilor. Ei le-au perceput nu numai drept cărți de fotografie, ci mai mult ca obiecte de artă.

@M'hammed Kilito

Cercetare și context

Cred că un fotograf documentarist trebuie să își facă cercetările în prealabil pentru a înțelege subiectul, cultura și contextul muncii pe care se pregătește să o facă. Apoi, cred că munca pe termen lung permite aprofundarea și înțelegerea mai bună a complexității și a multitudinii aspectelor care trebuie tratate pentru a face o lucrare reală în profunzime.

@M'hammed Kilito

Cauze

Subiectele pe care le tratez sunt întotdeauna legate de probleme socio-politice. Mă interesează problemele de mediu, identitatea, determinismul social, sociologia muncii și condiția umană. Acest interes vine în mod clar din pregătirea mea în științe umane, unde fotografia este doar continuitatea și o modalitate de a ieși din statisticile rapoartelor și articolelor științifice, a cărei voință este să umanizeze statisticile și să spună poveștile persoanelor afectate.

@M'hammed Kilito

Provocările societății noastre contemporane

Provocările cu care ne confruntăm în prezent în Maroc sunt clivajele societale și polarizarea dintre partea mai liberală a societății și cea mai conservatoare și religioasă. Există mai multe microcosmosuri care sunt străine unele de altele și, în lipsa discuției dintre cele două, uneori se poate ajunge la o mare lipsă de toleranță față de celălalt care se poate transforma chiar într-o formă de demonizare.

@M'hammed Kilito

Obstacole

Toate proiectele la care am lucrat au fost dificile. În calitate de fotograf documentarist, caut întotdeauna modalități de a duce proiectul la capăt. Marea provocare pentru mine de fiecare dată este pur și simplu să pot fotografia. Spre deosebire de București, în Maroc, ieșind cu o cameră și un trepied, sunt oprit de autorități de fiecare dată. Mi se cere autorizație pentru a fotografia dar, când o soliciți de la autorități, acestea rareori răspund sau eliberează actele cerute. Acest lucru poate fi adesea limitativ și obositor în același timp.

@M'hammed Kilito

Limitele libertății

Marocul este una dintre cele mai deschise țări arabe și musulmane. Există medii private, semi-publice și publice în care tinerii își exprimă în mod liber identitatea și sexualitatea. Acest lucru depinde de mai mulți parametri: mediul social și financiar din care provin tinerii, fie că este un oraș mare sau mic, contextul familial, fie el este inspirat mai degrabă de Orientul Mijlociu sau de Vest.

Acestea fiind spuse, există norme tradiționale și conservatoare destul de pronunțate cărora, datorită globalizării și tinerilor care își asumă riscuri asumându-se pe deplin, impunând cine sunt și provocând dezbateri, ocupând astfel tot mai mult spațiu, le sunt forțate din ce în ce mai mult limitele. Sper că, încetul cu încetul, va exista mai multă toleranță față de celălalt și că toți se vor putea exprima liber, fără a fi judecați.

Mesajul pe care încerci să-l transmiți publicului 

Mă gândesc mult înainte de a ieși și de a face fotografiile. Identitatea mea vizuală este clară iar mesajul pe care vreau să-l transmit, care este elementul decisiv pentru mine, este bine elaborat în prealabil.

Impactul fotografiilor tale

Este întotdeauna o întrebare dificilă, pentru că mi-ar plăcea ca lucrarea mea fotografică să facă o schimbare reală, dar e destul de greu.

Scopul meu, prin fotografie, este să îi fac pe oameni să gândească și să-și reconsidere prejudecățile. Văd fotografia ca pe un instrument care invită la deconstruire pentru a reconstrui mai bine. Sunt interesat de alți oameni și de modul în care oamenii îi percep pe ceilalți. Nu vreau să le spun oamenilor că greșesc sau că percepția lor asupra celorlalți oameni este greșită, nici nu vreau să le spun că au dreptate, ci vreau doar să se gândească la lucrarea pe care o prezint. De exemplu, de mai multe ori mi s-a spus că tinerii marocani din fotografiile mele nu arată marocani. Îi întreb doar în schimb ce înseamnă să arăți marocan. Cred că acesta este un început bun pentru a contesta stereotipurile și a reflecta cât de repede are loc schimbarea în societățile noastre.

@M'hammed Kilito

Ce rol joacă rețelele sociale 

Conturile mele îmi aduc trafic, dar nu și oportunități. Poate că este diferit pentru fotografia de modă și editorială decât pentru cea documentară. În ceea ce mă privește, oportunitățile vin din lucrul cu pasiune și din dezvoltarea rețelei.

Insta @M'hammed Kilito

Aș prefera să am 200 de urmăritori care sunt curatori, directori de festivaluri, critici de artă sau actori culturali importanți care urmăresc evoluția muncii mele și dezvoltarea limbajului meu vizual de-a lungul timpului decât simpli adepți pentru a obține aprecieri și a-mi stimula ego-ul fără a-mi afecta cu adevărat cariera .