Dintre toate motivele pentru care alegem să ne urâm și să ne aruncăm cu furie și lipsă de măsură în vâltoarea certurilor, pe Facebook sau la cine știe ce aniversare în familie, vaccinul parcă a scos din noi ceea ce alte învrăjbiri nu au reușit până acum. Poate suntem și mai antrenați în supărare, poate am obosit după doi ani de pandemie și prea mulți morți. Taberele se refac acum, în funcție de noua linie trasată și pare că nu mai există niciun teritoriu comun. Pare doar.
Declarația cea mai share-uită și comentată a acestor zile este cea a Vioricăi din Clejani, transformată chiar în poezie, care demonstrează că lucrurile au mai multe nuanțe decât vrem să vedem.
Mesajul Vioricăi a venit la fix să ne amintească că mulți greșim, dar puțini recunoaștem.
Orice se vinde bine când este reclama este ascunsă în popcultură. Vaccinul, de asemenea. Poate cea mai bună popularizare a vaccinului a fost făcută de episodul din Las Fiebinți, coborât parcă dintr-un manual de comunicare 1:1 (scenariștii sunt rugați să facă traininguri și cu cei care se ocupă oficial de campania de vaccinare). Cu halat de doctor respectat, vocea împăciuitoare și privirea serioasă, Adrian Titieni a explicat cu răbdare, pe înțelesul tuturor, care e treaba cu vaccinul:
Așa cum s-a tot spus de la începutul campaniei, e important să găsești personalitățile potrivite, în care oamenii au încredere, care să ducă mai departe mesajul, pe un ton calm, de bunic blând, care are grijă de binele tău:
Guvernului din Singapore nu i-a fost jenă să fie cool și să lanseze o campanie de vaccinare cu un imn surprinzător. La noi, însă campania oficială de vaccinare din România a fost foarte aproape de inexistență. RO Vaccinare fluctuează între cifre înspăimântătoare, mesaje dramatice și printuri de mesaje de whatsapp:
Printre ele, iată și mesaje de la preoți, care le vorbesc credincioșilor pe limba lor:
Acestea par să funcționeze cel mai bine: îndemnurile care nu intră în războiul convingerilor sau al arătatului cu degetul, ci caută dincolo de încăpățânare și ură, butonul acela al umanității care ne poate salva.
Dan Panaet, de exemplu, își petrece timpul pe Facebook glumind despre universuri paralele cu Seinfeld, Bacovia și filme cu milionari inepți. O dată la o mie de ani de istorie imaginară, însă, devine foarte serios. Și vorbește despre vaccin.
Antropologul Radu Umbreș a scris în mai multe rânduri despre motivele reticenței românilor față de vaccin. Într-o postare recentă arată cât de neinspirate sunt ultimele măsuri ale autorităților:
Altfel, ne tot întrebăm de ce nu se vaccinează oamenii, de ce, de ce? Și motivele sunt multe. Și dacă am avea răbdare, am înțelege. Dar s-a terminat răbdarea și e de înțeles. Autoritățile, însă, ar putea face mult mai mult în campania de vaccinare, dacă ar asculta puțin. Mai puțină loterie și mai multă înțelegere.
