Mai întâi, artizanatul a fost o pasiune și un fel de job part-time, în timp ce lucra în mediul juridic. Făcea diverse obiecte cu cele trei fiice ale sale, pe care le oferea cadou de Crăciun. Uneori participa la târguri de produse handmade și visa la un atelier de ceramică. Când a venit pandemia, Sorina Vajda a rămas fără muncă petrecându-și mare parte din lockdown în atelierul din pivnița case sale. Casa cu Sori este brandul său și este la început în arta meșteșugului.
"Fiind la început, totul este fascinant. Îmi place să experimentez toată transformarea pământului, cum se îmbină culorile, cum se micșorează porțelanul și mai ales reacțiile oamenilor, emoțiile lor când ating obiectele".
Sorina Vajda povestește mai jos despre Casa cu Sori și despre obiectele pe care le creează cu drag în atelierul ei.
Despre tine și pasiunea pentru meșteșug
Sunt Sorina Vajda, de profesie jurist. Am lucrat în domeniul juridic 12 ani.
Am trei fete minunate și datorită lor am început sa lucrez în timpul liber. Am început sa pregătim cadouri de Crăciun pentru bunici, prieteni, colegele și profesoare. Apoi am făcut mărțișoare din fetru, din fimo, lemn.
In 2017 mi-am făcut o pagina de Facebook, Casa cu Sori și am început sa particip la Targuri de handmade. Îmi plăcea atât de mult ce făceam încât stăteam câte 4,5 ore după munca și lucram.
La târguri am descoperit artiștii ceramiști, mă atrăgeau obiectele din ceramică, poveștile lor și așa am început sa visez la un atelier de ceramica.
În ianuarie 2020 am rămas fără job, în martie am intrat în lockdown, practic eram acasă blocată și visând la atelier. Am dat comanda de cuptor, mi-am cumparat câteva materiale pentru testare și așa a început povestea ceramicii.
Atelierul tău
Am decis sa fac atelierul în pivnita casei, putând astfel sa mă ocup și de familia mea și sa lucrez în orice moment de inspiratie. A durat destul de mult amenajarea atelierului, dar este un loc cald, intim, în care lucrez cu mult drag.
Pentru ca am vrut sa păstrez pagina Casa cu Sori și sa văd de unde am început, am ales un nume pentru colecția de ceramica, LUTIC, lut și joaca.
Cum sunt începuturile
Fiind la început, totul este fascinant. Îmi place sa experimentez, toată transformarea pământului, cum se îmbină culorile, cum se micșorează porțelanul și mai ales reacțiile oamenilor, emoțiile lor când ating obiectele. Mă simt foarte norocoasa să pot face ceramica!
Între creație și antreprenoriat
Partea mai putin plăcută, pe care încerc să o dezvolt, este antreprenoriatul.
Clienții tăi
Clienții mei sunt majoritatea cunoștințe și prieteni, lipsa târgurilor, a întâlnirilor fizice cred că afectează foarte mult acest domeniu.
Clientul meu ideal este un om care se joaca, iubește, zâmbește, visează, ajuta, trăiește, dăruiește!
Rutina de lucru
Lucrez în medie 6 ore pe zi, singura sau alături de fete. Faptul ca ele vin și mă ajuta, pictează obiectele arse, modelează sau îmi dau idei, este pentru mine cel mai important și frumos moment. Sper sa devină un obicei și sper sa mi se alăture în atelier atunci când vor creste.
Produsele tale
După ce am testat mai multe mase ceramice, am ales porțelanul și gresia gri, mai rar și cea neagră. Portelanul mi se pare un material sensibil, dar puternic.
Am avut norocul să găsesc un atelier care vindea sticluri (matrițe din ipsos). O parte din obiecte le torn în matrițe și apoi le decorez, dar cel mai mult îmi place sa realizez obiectul de la zero, prin tehnica ridicare la mana.
Cam 80% din ce fac sunt căni din portelan. Anul acesta am făcut și bijuterii, inele, cercei, broșe.
Prezența în social media
In momentul acesta mă accesez mai mult pe creație. Nu-mi place sa socializez online, dar o fac pentru ca știu ca asta se cere. Probabil se simte și de aceea nu am mare success. :))
Chiar i-am spus unei prietene ca aștept sa se demodeze instragramul, știu ca nu am șanse, dar eu prefer sa mă întâlnesc cu oamenii, sa povestim, sa atingă obiectele, să-și facă o cana dacă doresc. Am apelat la un profesionist și mi-am făcut brand, site-ul este în lucru.
Imi dau timp sa cresc natural, nu-mi place sa forțez lucrurile, de fapt asta am învățat de la ceramică, atunci când mă grăbesc și vreau sa termin o cana, se sparge, se lipsește glazura, ceva nu iese. E nevoie de multa răbdare, timp, liniște.
Comunitatea artizanilor români
Din păcate nu exista o comunitate a artizanilor, o comunitate unita. Eu fiind outsider mi-e foarte greu sa fiu acceptata, o singura persoana m-a ajutat și a înțeles ca întrebările mele nu sunt jignitoare, ci pur și simplu sunt ale unui om care nu a studiat ceramica, dar vrea foarte mult sa învețe. Încă nu știu când se organizează, dacă se organizează târguri, evenimente.
Planurile tale
Ca planuri de viitor, îmi doresc foarte mult sa învăț să olaresc și visez la un atelier de ceramică în mediul rural.