Treptat, printre click-uri și scroll-uri zilnice pe rețelele de socializare, am ajuns să ne simțim mai conectați de tehnologie decât de natură. În Parcul Natural Văcărești, situat chiar în mijlocul orașului, proiectul Becoming Landscape își propune să readucă individul în centrul naturii prin artă. Pe 9 octombrie mediul hibrid al naturii va găzdui un concert susținut de Diana Miron și Laurențiu Coțac alături de instrumentiștii din Outis Quartet și doi performeri vocali.
Diana Miron a început să descopere universul muzical încă de la 4 ani ani, când explora curioasă pianul. În anii de școală a studiat vioara și a terminat un master de compoziție jazz la Conservator. Când nu face muzică proprie, lucrează în zona de teatru prin sound design și soundtrack, dans contemporan și film. În lucrarea Harmony of Disaster din cadrul Becoming Landscape, Diana speră ca publicul să asculte activ și să se piardă în senzația de intimitate pe care o oferă natura.
“Lumina naturală a apusului de pe 9 octombrie se va stinge treptat în instalația de lumini concepută de Sergiu Doroftei, artist cu activitate strâns legată de industria muzicală, de la lucrări internaționale de difuzare live realizate pentru Boiler Room International și BE-AT.TV, la instalații de proiectare a luminii, imagini live și instalații de artă.”
Despre întoarcerea în natură de care avem nevoie acum, mai mult ca niciodată, am povestit mai multe în rândurile următoare. Becoming Landscape continuă intervențiile culturale în mijlocul naturii până în data de 16 octombrie, pornind de la ideea hibridizării umanului cu tehnologia.
Meseria de improvizator
Sunt de meserie improvizator. Desigur, nu în sensul că mi-aș fi făcut din încropeli o profesie, ci înțeles, mai degrabă, ca o formă de spontaneitate cultivată în gestionarea conexiunii cu mediul - o relație care este întotdeauna generatoare de structură. Am început să improvizez la pian la patru ani, explorând, totodată, și senzația meditativă pe care mi-o dădea cântatul liber. Muzical, mă duceam destul de departe: de la melodii liniștite cântate cu degetele de la o mână pe cele mai acute clape, până la clustere, conglomerate de sunete trântite cu cotul în pian. Am studiat apoi vioara, în toții anii de școală, pe care i-am încheiat cu un master de compoziție jazz la Conservatorul din București. Un punct esențial pentru o schimbare de macaz - de la muzica citită, la scrierea acesteia - a fost lucrul cu pianistul Mircea Tiberian.
După ce experimentasem diverse genuri muzicale, în 2015, am început colaborarea cu Laurențiu Coțac, la rândul său compozitor, contrabasist și recordist, și împreună ne-am lăsat transformați de compozitorii Iancu Dumitrescu și Ana-Maria Avram, alături de care am aplicat diverse principii spectraliste într-o formulă internațională, Hyperion Ensemble.
Căutările mele vizează, prioritar, noi spații sonore, create prin compoziție cu instrumente, improvizație electro-acustică sau muzică electronică. Așa cum se întâmplă în mai toate zonele de expresie artistică contemporane, utilizez toate mediile de colaborare: când nu fac muzica proprie, lucrez sound design și soundtrack pentru teatru, dans contemporan și film, lucrez cu performeri în dezvoltarea de limbaje noi, extinzând capacitățile uzuale ale vocilor sau ale instrumentelor.
Becoming Landscape după o perioada incertă
Așa ne imaginam și noi, că ar fi după, deși cele mai recente vești ne îndeamnă la prudență. Cu atât mai important ar putea fi acum să anticipezi posibilitatea unei insule. Becoming Landscape ne întoarce la natură prin artă, lucru de care avem cu toții nevoie. E artă adaptată la natură și nu invers. Nu în ultimul rând, e o oportunitate de a lucra în spații deschise, cu mai puțină îngrijorare față de pericolul viral. Sperăm ca publicul să participe alături de noi la concertul de pe 9 octombrie. Va fi, probabil, una dintre puținele oportunități de a mai vedea un astfel de spectacol outdoors în anul curent.
Muzica pe care o facem noi este prezentată, în general, în săli de spectacol în care sunetul ricoșează în încăpere, întorcându-se la noi diferit în funcție de situația acustică. De data aceasta folosim mediul hibrid al Parcului Natural Văcărești, un loc cu o istorie fracturată, dominată de contraste, de la demolare, distrugere și abandon, la renaștere - un proces spontan, asupra căruia natura a preluat controlul. Sonic vorbind, zgomotul orașului - care înconjoară bazinul Parcului Natural Văcărești - menține flora și fauna locului închise într-o cușcă invizibilă. E un teritoriu duplicitar, controlat și sălbatic totodată, artificial și natural deopotrivă. Luăm în considerare toate aceste aspecte și le utilizăm în procesul de creație a lucrării numită Harmony of Disaster.
Echipa din jurul acestei idei
La invitația echipei de cercetare coregrafică Techno Transa Body Beats – TechnoFields, am susținut câteva workshop-uri de tehnici vocale în spații naturale, alături de coregrafi, dansatori, performeri sau artiști vizuali. O primă întâlnire, organizată de coregrafa Andreea David, s-a desfășurat la Cârțișoara, în județul Sibiu, cu participarea artistei Marinei Oprea. Ulterior, în aceeași echipă, am gândit proiectul din Delta Văcărești, o dezvoltare interdisciplinară care înglobează trei tipuri de artă: land art, performance art și muzică, fiecare având o echipă desemnată. Ne fascina pe toți acest spațiu, cu atât mai mult cu cât marginea digului care-l înconjoară pare să-l transforme într-un amfiteatru brutalist abandonat, cu dale de beton în care plantele respiră din fiecare crăpătură.
De la momentul conceperii proiectului și până la concertul final, pot spune că mă regăsesc într-un travaliu constant, în care fiecare artist are propria contribuție pentru construcția finală. De la creație sonoră, până la comunicare și logistică. Desigur, pentru mine, cea mai mare provocare devine compartimentarea: concentrarea de a scrie cele 40 de minute de muzică în luna octombrie, în plin sezon de efervescență artistică.
De la idee la implementarea proiectului
Am început cu cercetarea locului, fascinați de diversitatea estetică a peisajelor din Delta Văcărești. Am proiectat în spațiu idei care altfel ar fi fost puse în practică în sălile de spectacol. Natura ne-a oferit însă o scenă vie, prin natura ei primitoare. Fără acestea, ne-ar rămâne doar munca de birou și extensia creierelor în social media sau email, sau silința de a gestiona avalanșa de notificări transmise de rețelele de vânzări sau de socializare.
Spațiul neconvențional împletit cu momente artistice
Polarizarea e propice: neconvențional cu neconvențional, într-o premieră pentru peisajul cultural românesc.
Prefer să nu lucrez potrivit așteptărilor, ci mai degrabă atentă la situațiile imprevizibile care apar la tot pasul. Avem parametri ficși și detalii adaptabile. De altfel, adaptabilitatea este o constantă în spațiul cultural românesc, un talent absolut necesar, alături de o determinare fără margini, cel mai adesea mai mare decât limitările de buget. În lipsa susținerii, ne bucurăm de permeabilitatea oamenilor cooperanți, atunci când e nevoie vitală de așa ceva.
Vom concerta într-un spațiu neconvențional pentru ansamblurile camerale. Muzica pe care o elaborăm va plana între descoperirea sunetelor naturale în detalii microscopice, senzația de intimitate cu natura și pe de altă parte - sentimentul de solitudine în presiune pe care o exercită orașul. Apelăm la ascultare activă cu un impact subconștient, acolo unde sunetul are acces și pătrunde prioritar față de alte tipuri de stimuli.
Cele mai mai surprize
Am descoperit oameni extrem de talentați, vocal și improvizatoric, și am început noi colaborări interesante. Compoziția pentru voci și ansamblu de coarde este o experiență provocatoare pentru mine și Laurențiu Coțac. Ne bucurăm nespus să le avem alături pe Marina Oprea și Oana Maria Zaharia - pentru partea vocal-performativă. De asemenea, ne bucurăm de participarea instrumentiștilor din Outis Quartet, muzicieni cu activitate concertistică internațională intensă, fascinați de sculptura sonoră în toate aspectele sale. Cu un repertoriu creativ, care include lucrări cunoscute dar și de nișă din întreaga istorie a muzicii, cei patru au un interes puternic pentru arta sonoră contemporană și sunt în mod particular interesați de coeziunea venită din improvizație. Acesta este, de altfel, terenul care ne apropie și ne inspiră.
Lumina naturală a apusului de pe 9 octombrie se va stinge treptat în instalația de lumini concepută de Sergiu Doroftei, artist cu activitate strâns legată de industria muzicală, de la lucrări internaționale de difuzare live realizate pentru Boiler Room International și BE-AT.TV, la instalații de proiectare a luminii, imagini live și instalații de artă.
Artă și aer curat
Vrem să-i facem pe oameni să simtă ceva nou, să-i scoatem din zona de confort vizual, ambiental, muzical. E o perioadă în care avem nevoie de aer curat, dar și de artă. Ca de oxigen. Sunt adepta scurtcircuitării prin relocare: noi, ca muzicieni, ca artiști sau performeri, ne dezvăluim altfel în fața publicului, într-un loc care reflectă atât de bine hibridizarea contemporană. Mă interesează explorarea fonică a spațiilor cu trecut istoric complex, consider că locul reține o memorie afectivă, cum este de exemplu Sala Omnia din București în care am realizat o serie video solo. Delta Văcărești e un rezultat al erorilor umane și al hazardului, la fel cum lucrarea Harmony of Disaster pe care ne pregătim să o performăm vorbește despre dezastrele naturale sau cele făcute de om, urmate de procese lungi de recuperare și regenerare. Nature conquers all.
Relația individului cu natura și ascensiunea social media
Deși se vorbește suficient de mult despre asta încât să pară un loc comun, trebuie să admitem că prilejurile în care ne raportăm la ceilalți, la sine sau la mediu fără filtrul tehnologiei devin din ce în ce mai rare sau dispar cu desăvâșire. Captivi în sistemul pe care l-am creat și căruia ne-am adaptat, de fapt ne simțim mai aproape de tehnologie decât de natură. Tocmai de aceea îi invităm mai ales pe cei care nu au pășit în Parcul Natural Văcărești niciodată să experimenteze granița natural-artificial prin muzică, într-un mod în care sigur nu au mai făcut-o până acum.
Cu ce sperați să rămână publicul
Concertul va fi precedat de o dezbatere moderată de Raluca Oancea (Nestor), critic, curator și lector UNArte, avându-i ca invitați pe teoreticienii Laurențiu Fuiorea, Raluca Paraschiv, Vasile Mihalache. Temele vor aduce în discuție impactul real al artei contemporane asupra societății, noi abordări vizuale ale peisajului (natural sau urban), medierea relației dintre om și natură cu ajutorul artei și tehnologiei în paradigma postumanistă.
Cea mai mare satisfacție din munca pentru proiect
În 2021, cea mai mare satisfacție vine din libertatea de a lucra fără restricții ideologice sau scolastice și de a remunera corespunzător oamenii care fac front comun alături de noi în munca susținută împotriva ignoranței față de artă și creație în general, și a mentalităților rigide propagate din trecut. Dincolo de asta, un proiect precum Becoming Landscape este important pentru că unifică, pune oameni diferiți în ipostaze de lucru multidisciplinar și naște perspective. Rolul său nu acoperă doar creșterea indicelui de calitate a vieții prin acces la cultură, la care visăm cu toții, ci reprezintă o platformă pentru scene de artă care au nevoie de susținere consecventă pentru a se dezvolta.
Într-un context politic în care tindem să ne rezumăm la satisfacerea nevoilor de bază, ne rezervăm acest moment pentru a reconsidera ce rămâne în urmă și cum se transformă sistemele de valori din prisma intereselor noastre, ale fiecăruia. Ca artiși și consumatori de artă în România suntem, trecând prin sita deciziilor luate, un cumul de identități diverse, care s-au desprins de mult de nucleul valorilor vechi.
