[Diploma Stories] Alexandru Zaharencu, despre bucurie, frica sau tristete in muzica. Sau cum se vad si se aud sentimentele primordiale

Patru televizoare, patru instrumente muzicale. Căști și sentimente primordiale. Este instalația propusă de Alexandru Zaharencu, absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, pentru a vorbi de emoțiile care ne definesc. Alexandru a terminat anul acesta sectia Compozitie Jazz-Muzica Usoara si in prezent este student la master, sectia Stil şi limbaj compoziţional. Pe parcursul studiilor, a fost preocupat în descoperirea unui stil de muzică personal și a lucrat la dezvoltarea conceputui de previzibilitate muzicală. 

Primordial feelings arată căutările lui în acest sens: a ales ca element principal televizorul pentru că, pentru generația lui, televizoarele cu tub catodic reprezintă o tehnologie „primordială”. Piesele prezentate sunt compoziții proprii și vorbesc despre conștientizarea emoțiilor și reducerea lor la sentimente esențiale precum bucuria, frica sau tristețea.

Instalația lui Alexandru Zaharencu poate fi vizitată la Diploma, între 8 și 17 octombrie 2021, la Combinatul Fondului Plastic din București. Peste 90 de lucrări, din pictură, fotografie, instalații media, lucrări de ceramică, sticlă, metal, scenografie, textile, arhitectură și modă sunt prezentate la cea de-a 8-a ediție Diploma, festivalul dedicat noilor generații de creatori, organizat de The Institute.

De la casetele cu O-zone la Jazz 

Relatia mea cu muzica a inceput de la gradinita, in Tulcea. Stiam caseta celor de la O-Zone pe de rost (eram maestru la invartit banda cu creionul) si le ceream constant parintilor sa ma duca la scena din centrul orasului cu gandul ca ii voi explica „de ce plang chitarele” unei colege de la gradi. Ulterior le-am spus alor mei ca vreau sa invat muzica si ca vreau sa cant pe scena iar fiind evidenta pasiunea mea m-au dus la Liceul de Arte din Tulcea, unde m-am si oprit sa studiez pian timp de 12 ani.

In perioada liceului am descoperit ideea de „compozitie”, apoi spre surprinderea mea am vazut ca se poate studia la facultate si din punctul acesta toate etapele si-au urmat cursul firesc. 

Muzica previzibila

Pe plan muzical sunt intr-o continua cautare a caracterului propriu, de care simt ca ma apropii din ce in ce mai mult. O data cu aceste cautari am descoperit ideea de previzibilitate muzicala. Consider ca fiecare ascultator in momentul in care ia contact cu o melodie, in functie de cat de bine cunoaste genul muzical pe care il asculta, incepe sa-si creeze o serie de asteptari, benefice, cred eu, pentru a putea decoda si internaliza materialul sonor prezentat. Ceea ce urmaresc eu prin aceasta idee nu este sa creez muzica previzibila sau imprevizibila ci sa gasesc un echilibru intre cele doua, altfel spus un previzibil dislocat sau un imprevizibil coerent.

Recent am început sa fiu pasionat de artele vizuale, în special de cinematografie, și de electronica. Printre proiectele de electronica realizate se numără și televizoarele din instalație.

Trenduri supraestimate

Trendurile sunt foarte numeroase si difera foarte mult de genul muzical. Din ce am observat eu a existat o miscare de simplificare a materialului muzical in mainstream in timp ce in underground se urmarea complicarea lui, fapt care cred ca a inceput, din ce am mai auzit, sa se echilibreze.

Consider ca supraestimarea anumitor muzici este o constanta. Nu stiu care ar fi cele din 2021, posibil scena asta noua de trap unde de asemenea gasim si lucruri foarte bune si mai putin bune, dar la fel cum si O-Zone cu „Vrei sa pleci dar nu ma, nu ma iei” era supraestimat in copilaria mea, cu siguranta exista si acum si vor tot exista.

Rolul muzicii in 2021

Muzica in 2021 este absolut peste tot si este imposibil sa nu iei contact cu ea. Rolurile ei sunt variate in functie de perspectiva din care o privesti dar in esenta ramane aceeasi: muzica de joc, de jale si de ritual.

Primordianl feelings 

Proiectul pe care il voi prezenta in cadrul Diploma 2021 are doua componente principale: muzica si vizualul. Cum am mai spus - piesele prezentate sunt compozitii proprii si fac parte dintr-un studiu personal despre constientizarea emotiilor si reducerea lor la sentimente esentiale precum bucuria, frica sau tristetea. Prin aceste piese am incercat sa prezint problemele pe care mi le-am pus, starile prin care am trecut si evolutia lor.

Partea vizuala a venit in timp ce lucram la muzica. In “experimentele” mele cu pistolul de lipit si fludorul am descoperit cum pot tranforma un televizor vechi in osciloscop, am dat play prin el la ce aveam gata din lucrari si am observat cat de bine se vede ritmica pieselor prin acest osciloscop. De aici pana la a ma gandi cum ar fi daca ar mai exista inca 3 pe langa nu a fost cale lunga. 

Totul s-a petrecut pe parcursul unui an, cred. Impedimentele au constat in principal in gasirea echipamentului si a solutiilor de montare. 

Un spatiu necesar de expunere

Cand am plecat din Tulcea ma asteptam sa ma loveasca un val de activitati culturale in Bucuresti, dar nu credeam ca atat de diverse. Una dintre aceste activitati la care am luat parte de cand am ajuns a fost festivalul Diploma. Am ramas foarte impresionat de diversitatea si cantitatea lucrarilor expuse, ca mai apoi sa ma prind ca Diploma-diplomă-studenti-lucrarile studentilor :)) Mi s-a parut incredibil ca exista un spatiu in care artistii numai ce iesiti din facultate isi pot expune munca. Sper ca pe viitor sa existe si mai multi studenti de la Conservator care sa fie interesati de zona acesta.

Comunitatea artistica 

Mi-e greu sa-mi fac o parere despre ce se petrece la nivel artistic pentru ca, spre rusinea mea, nu am luat contact pe cat mi-as fi dorit cu artisti din alte medii. Ce as putea spune legat de comunitatea muzicala e ca ma bucur ca au inceput sa apara tot mai multe evenimente si asociatii care sa sustina tinerii muzicieni (atat compozitori cat si interpreti), dar totodata e trist ca sunt putine si de multe ori nu au vizibilitate. Totusi, pare ca se merge intr-o directie buna.

In general vorbind, observ multi tineri artisti cu initiativa, ceea ce ma incanta si ma motiveaza si pe mine sa lucrez.