Haha, Love, Like, Care. Valuri de emoji transmise in fiecare zi pe internet, dar in spatele lor, de cele mai multe ori, sunt chipuri fixe, inexpresive. Cristian Corolenco s-a gandit la asta in timp ce privea oamenii din autobuz, absenti, in timp ce erau absorbiti de telefoane si, probabil, reactionau acolo cu smiley-uri sau inimioare. Mastile scrollingului au constituit sursa lui de inspiratie pentru lucrarea lui, Profile Picture, inscrisa la Eco Graffers Wanted by glo™.
"Lucrarea reprezinta majoritatea sentimentelor implicate atunci cand reactionam la postarile pe care ni le ofera paginile de socializare. Cei mai multi dintre noi, cand reactionam la o postare, avem in realitate expresia care nu transmite sentimentul pe care il dorim de fapt a fi transmis", explica Cristian.
Competitia e in plina desfasurare, artistii inscriu viziunea lor despre dragoste si internet, iar juriul - format din specialisti de seama, cu experienta in street art, precum cei de la Sweet Damage Crew si One Night Gallery, asteapta sa vada cat mai multe lucrari fresh. Brieful e aici, deadline-ul se precipita, asa ca grabeste inspiratia si inscrie-te in competitie.
Noi vorbim cu Cristian in continuare despre parcursul lui in arta, cum a facut slalom printre canoanele perfectiunii impuse si si-a gasit libertatea de expresie in street art si care a fost procesul de creatie pentru lucrarea inscrisa.
Inceputul
Sunt Cristian Corolenco, am 28 de ani. Am facut Liceul de Arta "Dimitrie Cuclin" in Galati, la sectia Arhitectura si am continuat la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, la Grafica, 2012-2017.
Cand eram prin clasa a 7-a, undeva prin 2007, m-am imprietenit cu un coleg de scoala care iesea la desenat cu un crew din Galati si de atunci am tot cochetat cu ramura asta a artei. Aveam 13 ani pe atunci, luam spray-uri auto sau Rolmacryl pentru ca in perioada respectiva se gaseau destul de greu in oras spray-uri profesionale pentru graffiti.
Intr-o zi, impreuna cu prietenul meu si cu inca un baiat din crew, ne-am hotarat sa desenam pe scoala la care invatam. Evident ca nu a fost ceva extrem de planificat si am fost "descoperiti" sa zic asa. Ca intotdeauna, parerile au fost impartite, majoritatea colegilor ne-au admirat, o parte din profesori ne-au pedepsit si comparat cu hotii de buzunare din autobuz, altii ne-au admirat si ne-au incurajat. In special profesoara de desen care m-a incurajat sa merg mai departe pe drumul asta.
Canoane si perfectiune
Relatia mea cu arta, dupa ce am inceput liceul, a constat in mare parte in subiecte de admitere la facultate, adica geometrie descriptiva, perspectiva calculata si multa natura statica. Am avut un profesor care tinea foarte mult la corectitudinea desenelor si ne inocula mereu ideea ca munca multa este degeaba daca nu este corecta, daca nu respecta atat canoanele, cat si natura.
M-am hotarat in ultimul an de liceu sa continui pe arta plastica, arhitectura devenind mult prea rigida in ultimul timp pentru gustul meu si doream mai multa libertate.
Am inceput sa lucrez in atelierul unui profesor de arta plastica din Galati, unde am descoperit ce inseamna perfectiune si detaliu. Profesorul era fixat pe realism fotografic.
Avand doi profesori care erau atat de inchisi in canoane si desen dupa natura, cand am ajuns la facultate mi-a fost extrem de greu sa scap din ideile respective, din limitele pe care mi le impusesem, influentat de cei doi mari "factori".
Am descoperit incet-incet si cat de minunata poate fi arta abstracta. Precizez ca din 2007 si pana la sfarsitul liceului ieseam din cand in cand la desenat, dadeam throw-up-uri, tag-uri si uneori personaje ciudate. Nu am fost extrem de constant. Pana am ajuns la UNArte si am vazut cat de apreciata este arta stradala si graffiti, peretii fiind desenati la vremea respectiva in exterior dar si in interior. Aici am dat peste tot felul de profesori de la care am invatat cate ceva, am pastrat ce mi-a placut si ce am inteles usor.
Facultatea a fost locul in care am iesit din cutia in care ma inghesuisera canoanele din urma, dar cred ca cel mai important lucru pentru mine a fost faptul ca trebuie sa fii constient ca autodidactica este esentiala. Daca nu iti dai seama de asta, facultatea e degeaba.
Pana in 2019, am activat in domeniul graffiti si street art mai mult ilegal, in locuri linistite sau mai putin linistite, sau prindeam cand si cand diferite lucrari pe pereti interiori sau exteriori, pe la baruri, restaurante, cofetarii, birouri, magazine etc.
In 2019 am colaborat cu o asociatie numita "Prieteni pentru Galati" unde am realizat doua desene in interiorul unor scari de bloc si de acolo s-au mai deschis orizonturile.
Recent am participat la un festival de street art din Galati, Htag Festival, unde am realizat un mural pe o gradinita, iar acum lucrez la cateva desene in colaborare cu Help Labus, Animal Society, Four Paws si Caini pentru oameni. Proiectul cuprinde imagini care sugereaza si incurajeaza populatia catre adoptia animalelor fara casa, sterilizarea lor pentru a nu se mai inmulti si trezirea compasiunii fata de animalele de pe strada.
Documentare, munca si emotie
In mare parte, ofer destul de mult timp documentarii, muncii, tutorialelor etc, asta fiind din dorinta de a-mi perfectiona tehnicile si de a descoperi lucruri care sa-mi usureze munca. In zilele respective nu creez nimic, doar invat. Pentru emotia de moment, de obicei nu o caut, dar nici nu pot sa zic ca vine pur si simplu. E undeva pe la mijloc. Deschid calculatorul si de multe ori raman blocat in cautari, si uneori gasesc ceva care imi transimte o anumita emotie si incerc sa transform emotia in ceva vizual.
Eco Graffers Wanted by glo™
Deoarece nu am fost atat de activ pe social media, am ratat inscrierea la doua festivaluri de street art la care as fi vrut sa particip foarte mult. Asa ca am alocat mai mult timp pentru social-media si am vazut concursul vostru. Tema mi s-a parut foarte interesanta, dar pana sa ajung la un rezultat satisfacator pentru mine, am recurs la research-ul absolut normal pentru mine, si nimic nu m-a putut multumi.
Scrollingul ca inspiratie
Sursa de inspiratie principala a fost scrolling-ul de pe Facebook si Instagram, apoi au venit reactiile, si ma intrebam daca oamenii chiar simt ceva cand reactioneaza la postari. Pe urma mi-am amintit de mersul cu autobuzul/metroul/tramvaiul/trenul din ultimii ani. Toata lumea cu ochii in telefon, scrolland continuu si dand reactii: fata trista, haha!, inima, furie... dar uitandu-ma pe fetele lor, toti erau total absenti, si faceau asta perfect mecanic.
Aici a intervenit partea dificila, cum sugerez ceea ce am observat fara sa ma leg de culorile de pe Facebook sau instagram, fara sa ma leg de diferite simboluri. Am ajuns la concluzia ca prin social-media, oamenii au inceput sa poarte masti virtuale. Mastile pe care le-am sugerat in schita sunt toate la fel, au aceeasi expresie, fiind inversul mastilor oamenilor care le poarta in mediul online. Desi fiecare masca ar trebui sa reprezinte o emotie, mastile mele sugereaza faptul ca fiecare emotie transmisa virtual arata la fel.
Cercurile concentrice care formeaza cuplul sugereaza pozele de profil, incadrate toate in acelasi cerc, in cazul schitei mele, cu acelasi miez, acelasi lucru in esenta. Cuplul impreuna cu mastile fara expresie care par sa se sarute sugereaza faptul ca emotiile ar trebui traite si in exterior, nu doar in spatele unui ecran. In mare, lucrarea incurajeaza cautarea sinelui pierdut in spatiul virtual in care ne-am blocat cu totii de ceva timp.
Tinand cont ca Bucurestiul e foarte aglomerat, m-am gandit ca lucrarea mea sa fie putin mai aerisita. Nemaiavand niciun mural in Bucuresti, am dorit sa fie cat mai de impact aceasta schita si mi-as dori ca oamenii sa ramana hipnotizati de lucrare si sa ajunga singuri la concluzia propusa de aceasta.
Street art in Ro
Arta stradala a fost mereu elementul meu. Mereu m-am simtit bine facand asta, satisfactie si adrenalina.
Am ajuns in punctul in care nu vreau sa fac altceva. As sta de dimineata pana seara sa desenez pereti. Sunt oameni carora nu le permite timpul sa intre intr-un muzeu sau nu le-a fost prezentata intr-o lumina favorabila aceasta arta. Cred ca in primul rand schimba mentalitatea, trezeste emotii, contureaza sufletul mediului urban.
Imi place tot ce se face in Romania, e loc pentru toti si cred ca sunt foarte multi artisti extraordinari, atat descoperiti cat si underground!
Eco Graffers Wanted by glo™
Premii
Cea mai frumoasă recompensă este posibilitatea ca lucrarea ta să ajungă pe un perete imens din București.
Cei de la Sweet Damage Crew vor ajuta câștigătorul să își transforme creația digitală într-un mural real, sursă de inspirație pentru locuitorii orașului.
Premiile competitiei Eco Graffers Wanted by glo sunt în valoare de peste 4.500 euro
- Cei 15 finaliști vor câștiga un voucher eMAG în valoare de 500 lei.
Stabiliti de notarea juriului. - Marele premiu este în valoare de 3000 Euro.
Lucrarea câștigatoare este cea cu cel mai mare punctaj dintre lucrările finaliste (70% notele juriului & 30 % votul comunității )
În plus, pe lângă faptul că vei fi o sursă de inspirație, creația ta digitală va fi transformată într-un artwork fizic, un mural, parte din galeria de artă urbană owned by glo™, în parteneriat cu Sweet Damage Crew. - Premiul de popularitate (500 eur) pentru cea mai votată lucrare din comunitatea IG glo_Romania.
Timing
Perioada de desfășurare a competiției este 8 septembrie – 11 octombrie 2021 cu următoarele etape:
- PERIOADĂ ÎNSCRIERI: pana pe 30 septembrie 2021
- STABILIREA FINALIȘTILOR PRIN VOTUL JURIULUI: în 3 octombrie 2021.
(Acest vot stabilește topul înscrierilor și primele 15 cele mai apreciate lucrări merg în finală.) - ANUNȚAREA FINALIȘTILOR: 4 octombrie 2021
- VOTUL PUBLICULUI pe IG glo_Romania: 4 – 7 octombrie 2021
- STABILIREA CÂȘTIGĂTORILOR: 8 – 10 octombrie 2021
(ponderea notelor juriului este de 70% si votul comunității IG glo_Romania 30%) - ANUNȚUL CÂȘTIGĂTORILOR: 11 octombrie 2021
Inspirația
Asta e tot. Rămâne să inspiri adânc, să privești atent Bucureștiul și să propui viziunea ta despre Love at first swipe.
Competiția Eco Graffers Wanted by glo™ se adresează exclusiv persoanelor adulte.
18+ | glo™ este un produs cu potențial de risc redus destinat consumatorilor adulți de produse din tutun sau nicotină.
