[Diploma Stories] Ioana Tocoaie: Avem tendința să arătăm rezultatele finite, demersul perfect, însă în spatele etapelor de lucru există momente de constrângere, blocaje creative, inadaptabilitate

O femeie călărește, indiferentă, un flamingo de plastic. Un pește zboară deasupra unei femei cu batic, care călătorește printr-un decor de plante în ghivece și bărcuțe de hârtie. Un tenis Converse desperecheat este agățat de mâna unui personaj care meditează. Picturile Ioanei Tocoaie sunt poezii care pleacă de la detalii din realitate și se transformă, în fața ta, în vise suprarealiste. Ioana spune că procesul de creație s-a schimbat radical în contextul posibilității atâtor medii noi de exprimare. Pentru ea, o influență specială a avut-o colajul digital. 

Dacă până acum aveam obiective, standarde de atins, în momentul de față apreciez întreg procesul de creație. Dacă o lucrare nu iese așa cum mi-am imaginat, încep alta. Cred că aceasta este una dintre cele mai frumoase trăsături pe care am dobândit-o cu timpul. Să lucrez constant, fără așteptări prea mari sau obiective greu de atins, spune Ioana

Ioana Tocoaie are licență și masterat în cadrul Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Lucrările ei, alături de celelalte de la Diploma, vor fi expuse pentru public în perioada 8-17 octombrie 2021, la Combinatul Fondului Plastic din București. Ajuns la cea de-a 8-a ediție, Diploma, festivalul dedicat noilor generații de creatori, organizat de The Institute, prezintă anul acesta 90 de lucrări, din pictură, fotografie, instalații media, lucrări de ceramică, sticlă, metal, scenografie, textile, arhitectură și modă.

Despre ce înseamnă Diploma pentru comunitatea artistică din România, de ce au nevoie noile generații de artiști, dar și despre formarea ei artistică, blocaje creative și Periplu oniric, proiectul ei de la festival, povestim cu Ioana în rândurile de mai jos:

La 14 ani

Contrar așteptărilor aș spune, relația mea cu arta s-a stabilizat pe la vărsta de 14 ani, când urma să aleg liceului spre care să mă îndrept. Cu un an înainte am început  să pictez din dorința unei detașări de realitate, ulterior am decis că mi-ar plăcea să urmez arta. A fost ceva spontan, involuntar, fără să dau de înțeles de-a lungul timpului că asta mi-aș dori să fac.

Intrând la liceu această atracție pentru culoare s-a aprofundat conștientizând că nu m-aș vedea făcând altceva.

Nu pot defini concis o serie de etape de formare, însă cred cu ardoare că cea mai importantă a fost în liceu, odată cu formarea acestei legături puternice între mine și artă. Au urmat ani de muncă, aprofudare și cercetare și nu în ultimul rând răbdare. Iar universitatea a avut puterea de a mă ghida spre o amprentă personală.

Pentru mine cea mai importantă etapă, cel mai important premiu sau proiect este cel care va urma să vină.

Fără așteptări sau obiective de atins

Dacă până acum aveam obiective, standarde de atins, în momentul de față apreciez întreg procesul de creație. Dacă o lucrare nu iese așa cum mi-am imaginat, încep alta. Cred că aceasta este una dintre cele mai frumoase trăsături pe care am dobândit-o cu timpul. Să lucrez constant, fără așteptări prea mari sau obiective greu de atins. Să-mi placă ceea ce fac fără a pune presiune pe un rezultat satisfăcător.  

Procesul de creație s-a schimbat radical, și cred că este normală această schimbare. Întâlnim noi medii de lucru, noi posibilități de exprimare, cum este pentru mine influența colajului digital. Fiecare informație nouă, temă dată, discuție auzită pe stradă sau carte citită, trecute printr-un filtru personal  au capacitatea să te influențeze involuntar în decursul demersului artistic. Astfel,  ceea ce sunt astăzi este rezultanta tuturor experiențelor trăite în decursul anilor, fie ele bune sau mai puțin bune.

Universul Ioanei

Cu siguranță bursele obținute, prin care se numără și bursa oferită de Fundația Casei Regale Margareta, premiile sau anumite titluri mi-au hrănit dorința de reușită, dându-mi un imbold în ceea ce fac.

Poezii vizuale pornind de la subiecte reale

În momentul de față mă preocupă zona fantastică, onirică, având posibilitatea realizării unor poezii vizuale, scenografii ca atare însă transpuse pe pânză.

Pretextul gestului pictural pornește de la subiecte reale, teme legate de antiteza urât-frumos, ritualuri sau mitologie. O epopee himerică, un poem fantastic, sau un demers iluzoriu, toate oglindesc conceptul ce stă la baza realizării picturilor mele.

Muncă, inspirație, emoție

Este dificilă realizarea unei discrepanțe între cele enumerate mai sus, însă pot spune că lucrările mele le înglobează pe toate. Munca se află în spatele oricărei compoziții, de la o schiță realizată târziu în noapte până la un proiect mai amplu. În spatele  tuturor sunt cărți citite, ani de studiu și zile de lucru fără să conștientizăm pe moment impactul pe care îl au asupra proiectelor personale. Inspirația este o constantă, ea poate surâde de oriunde trebuie să fim atenți la orice mic detaliu, și de o importanță majoră este lucrul și capacitatea de transpunere a ideii.

Cum depășești perioadele de blocaj creativ

Da, am perioade de blocaj creativ și cred cu ardoare că ar trebui normalizată această situație în care oricare dintre noi s-a aflat cel puțin o singură dată. Avem tendința să arătăm rezultatele finite, reușite, demersul perfect ascendent, însă în spatele etapelor de lucru există momente de constrângere, blocaje creative, inadaptabilitate. Important nu este ca ele să nu existe ci să avem capacitatea să le depăsim.

 Eu le depășesc prin muncă continuă, chiar dacă simt nevoia unei detașări, lucrez în continuare, fac schițe în diferite medii, citesc ca să-mi pot stimula creativitatea.

Antronym, Ioana Tocoaie

Proiectul selectat la Diploma 2021

Cred că aș putea să spun un întreg elogiu despre acest proiect deoarece mi-a acaparat întreg interesul. Proiectul intitulat ”Periplu oniric” este compus dintr-o succesiune de 15 lucrări cu abordări diferite însă care se axează pe redarea unor scenografii ca atare prin colarea mai multor elemente preluate din diferite domenii. Frumusețea constră în fapul că martorul ocular devine participant activ în cadrul acestor compoziții.

Aflându-mă într-o perioadă de cercetare, am simțit nevoia detașării de peisajele frantastice pe care le realizasem până în urmă cu doi ani. Am început să fac o serie de colaje digitale axându-mă pe tema oniricului însă integrând și forme recognoscibile sau figurative fără să mă gândesc că acestea vor deveni schițe sau pretexte pentru lucrările proiectul de față.

Untitled, Ioana Tocoaie

Obstacole

În decursul ultimilor doi ani am realizat proiectul de disertație cu mici pauze în care am abordat și alte teme în diferite compoziții, asta deoarece am momente în care simt nevoia unei detașări.

Odată cu acest proiect m-am atașat de dimensiuni mult mai ample care îmi permit distribuirea scenografiilor sub o altă formă, având un alt impact. Astfel unul dintre obstacolele întâlnite a fost gestionarea materialelor sau lipsa spațiul de lucru atât de necesar pe care nu l-am putut folosi datorită incidențelor existente în întreaga lume.

Dream, Ioana Tocoaie

Comunitatea artistică

Trebuie să specific faptul că pentru mine este  a doua oară când particip în cadrul acestui festival, dar bucuria este la fel de mare ca prima dată. Comunitatea artistică Diploma aș caracteriza-o prin implicare, devotament, cunoaștere și o legătură strânsă. Aducerea în același spațiu a mai multor stiluri, tehnici de lucru, abordări sau teme și realizarea unei unități este demn de apreciat. O unitate atât de necesară pentru noua generație de artiști.

Aflându-mă printre tinerii artiști trebuie să spun faptul că sunt profund recunoscătoare pentru evenimente precum Diploma. Avem nevoie de vizibilitate, cunoaștere și un imbold generat de festivaluri, concursuri, premii sau  expoziții.

Constat însă că anul acesta cu precădere au fost lansate mai multe concursuri organizate de galerii, fundații ce pot ajuta tinerii artiști să urce încă o treaptă în drumul lor artistic.

Este o generație nouă plină de creativitate însă avem nevoie de constituirea unei legături între noi, lipsită de individualism. Ar putea exista mai multe oportunități de expunere indiferent de orașul din care provenim, cred că doar așa se pot realiza legături. Este nevoie de  încredere în noua generație de artiști.