[Art&Magic] Raluca Băraru: Briefurile din ultima perioadă au avut o componentă mai vastă de “la liber”

De când cu noile vremuri, Raluca Băraru s-a îndreptat creativ către zona de NFT și crypto-artă, decizie care i-a făcut zilele de freelancer mai ușoare în pandemie pentru că i-a adus venituri bune. Când a ieșit din agenție, Raluca a vrut să se dedice mai mult zonei de ilustrație și mai puțin celei de art, iar pentru asta a trebuit să reînvețe să deseneze de mână. Desenează de la 6 ani, într-o formă sau alta, iar proiectele sale de ilustrator se impart acum între challenge-uri tehnice și împliniri sufletești.

”În cadrul breslei nu am fost singura care s-a îndreptat către crypto-artă și evoluăm ca și comunitate și acolo. Din păcate zona de comenzi uzuală a suferit de sindromul “prețul jos, că e criză”. E o filosofie la care nu ader însă. Preț mai mic înseamnă scăderea calității.”

Să vedem ce zice mai departe Raluca Băraru despre ilustrațiile pe care le face și despre rutina de creație pe care o accesează în această perioadă.

Din biografie

Sunt un artist vizual ce se exprimă atât în mediul digital cât și în cel tradițional, stilistic încadrabil undeva între low-brow și massurealism.

Am pornit cu o educație clasică (universitatea absolvită a fost cea de Arte București, secția grafică) direcție abandonată apoi, pentru o decadă, în favoarea lumii advertisingului în care vrând, nevrând încă mă scald (dar în din postura de art-director ci în cea de ilustrator). Acum 8 ani am luat decizia de a-mi muta eforturile în zona de freelance în care mă declar fericită chiar și post-pandemie.

Ce fel de proiecte îți place să lucrezi

Orice tip de proiect care mă scutură din letargie, mă provoacă să fac “mai bine ca data trecută” este răspunsul sincer. Prin mai bine nu înțeleg doar tehnic sau ideatic superior dar și ca implicare socială. Pentru că unele joburi mă bucură doar pentru că finalitatea lor are un impact sufletesc și social pozitiv. Prin urmare o lună sunt fericită să mă confrunt cu un challenge tehnic iar în altele nu îmi dă pace pasiunea pentru un vis frumos. Cu toate că o parte din munca mea este “per commission” pentru mine funcționează spusele lui S. Anderson: “The object of art is… to make yourself alive. Most people remain all their lives in a stupor. The point of being an artist is that you may live.”

Procesul creativ

Este un proces moștenit din zilele de agenție: research - brainstorming - idea - sketch/moodboard - approval - execution. Mi se pare un sistem eficient și clar cu care majoritatea clientilor sunt familiarizați și care lasă mai mic loc de eșecuri sau neîntelegeri.

Aplicându-l pot chiar selecta clienții, ceea ce duce la minimizarea riscurilor. (De obicei cei care refuză să se angajeze să dea un brief clar sau să aprobe o direcție sunt și cei care uită să plătească.)

Partea de execuție este un pic diferită față de ce se întâmpla în agenție. În primul rând pentru că cer mai mult de la mine decât cereau instituțiile dar și pentru că trimit clienților mai multe stadii intermediare. Pe deoparte  pentru a mă asigura că am rămas pe aceeasi lungime de undă dar și pentru a avea un proces comun cu clientul.

Inspirația

Sunt două zone de inspirație în ce mă privește: o zonă rezultată în urma experiențelor cu lumea înconjurătoare (problematică socială, raportarea sinelui și tot platouașul de dileme existențiale aferente condiției umane) care lucrează în permanență undeva în planul doi al gândirii și din care îmi extrag temele mari pentru lucru și o a 2-a zonă, mai tangibilă, de observare a lumii organice. Sunt fascinată de toate creaturile vii, de felul minunat în care se alcătuiesc și descompun așa că în majoritatea lucrărilor mele apare o anumită fluiditate organică inspirată din acest tip de observație. 

Cum îți menții vie creativitatea

Pandemia nu mi-a afectat procesul de lucru, poate mi-a oferit mai multe anxietăți existențialiste din care să drenez inspirație. Incerc sa alternez mai mult ca înainte zilele de lucru la calculator cu cele de lucru la planșetă dar indiferent programul e de 5-8 ore de munca pe zi cu pauza de prânz/dupamiază. Încerc să alerg sau să fac o formă de sport dimineața pentru a-mi trezi mintea și să petrec cât mai mult timp cu câinele sau prietenii seara, pentru relaxare.

Pauza de prânz e și pauză de scroll și cele mai mișto chestii pe feed-ul meu vin fie din partea comunității NFT de pe twitter sau de pe insta unde ma hrănesc cu colecții precum cele din beautifulbizarremagazine, she_walks_softly, juxtapoz, powwowworldwide dar și galerii, natgeo, discoveryearth, etc

Stilul tău

Inițial, la ieșirea pe freelance, am decis să mă dedic mai mult ilustrației și mai puțin art-directionului, meseria anterioară din agenție. Nu a fost așa ușor pentru că îmi pierdusem exercițiul, “mâna”, cum spunem noi. Așa că până la stil a trebuit să îmi aduc aminte cum se face balet din încheietură. În primele lucrări nici nu am avut curaj să pun culoare. Am reluat de la desen în linie pe hârtie. Ușor, ușor am prins curaj și am trecut și mi-am adus aminte ce pot fie digital sau direct pe hârtie. A fost un proces lung. La fel ca și cel de descoperire a stilului.

Inițial m-am lasat influențată de cerințele clienților și de trenduri diverse. Acum lucrurile s-au așezat și chiar dacă pot vira spre anumite necesități dintr-un brief, stilul meu e destul de clar conturat în o zona suprarealistă. 

Învățăturile desenului

Îmi e un pic greu să răspund pentru că, în o formă sau alta, desenez de la 6 ani. Nu pot vedea viața fără filtrul percepției desenului, fără căutarea ordinii sau dezordinii formelor. Desenul mi se pare la fel de complex ca o contemplație filosofică dar la fel de firesc ca o baie în mare.

De exemplu una din lecțiile de bază este că, atunci când construiești o compoziție, golul și plinul au aceeași importanță și trebuiesc desenate în același timp. și e o lecție cu încărcătură filosofica și științifică dar, în același timp, cel mai natural și logic lucru din lume. După ce o repeți de suficiente ori, nu te poți uita la un nor pe cer și să vezi doar atât. Vezi plin, gol, structură compozițională, formă, sursă de lumină. Vezi punct alcătuit dintr-o infinitate de puncte.

Freelancingul

Freelancingul pe ilustratie la noi e în zona “tu centrezi, tu dai cu capul”. Trebuie să te ocupi de tot, de la financiar-contabile și contracte la IT și social media. Dacă în agenție era un departament pentru fiecare problemă, pe freelance tu ești buchețelul de departamente. Evident poți cere ajutor și externaliza anumite probleme dar evident costă. Partea bună este selectarea joburilor și faptul că îți poți face de principiu programul așa cum vrei.

Mie mi se pare o variantă mai autentică de a lucra. Cel puțin e clar statusul tuturor proiectelor de când deschizi ochii dimineață. 

Ajutorul online-ului

Este enorm. Cred că a devenit o meserie populară tocmai din cauza online-ului. În primul rând poți lucra pentru orice în lume. Apoi îți poți construi o prezență online monetizabiă în o multitudine de feluri. Dincolo de site-urile de portofolii dedicate si platforme de merchandising, acum am intrat în era NFT-ului care a legitimizat creația digitala și a deschis o piață noua pentru artiștii și ilustratorii de pretutindeni.

În ce mă privește ca social media încerc să bifez măcar săptămânal twitter, instagram și facebook. Recunosc că nu a fost o prioritate atât de mare ca și calitatea work-ului în sine dar mi-am propus să imbunătățesc situația pentru că de la un punct încolo clienții și colecționarii devin la fel de interesați de artist, nu doar de lucrările lui. Aici sunt în WIP. 

2021, până acum

Începutul mai anevoios dar apoi și-a revenit la normal. Incertitudinile pandemiei au fost reflectate în special în joburile mici. Un personaj aici, un pitch acolo, au fost genul de proiecte ce au dispărut complet la mine. Au rămas comenzile complexe fie de la clienți particulari fie de la brand-uri mari. Bineințeles nu am fost extrem de relaxată dar am decis să îmi canalizez anxietățile în lucrul personal.

Ca sumar am avut  2 colaborări de lungă durată (brand-uri de bijuterie, țigări) 3 colaborări pe proiecte medii și 2 comenzi particulare. 

Schimbări de pandemie

Schimbarea cea mai mare a fost trecerea în zona de NFT care mi-a adus venituri comparabile cu cele din proiectele uzuale de advertising. Am avut chiar și comenzi de la doi din colecționari așa că mă declar mulțumită de această nouă direcție.

În cadrul breslei nu am fost singura care s-a îndreptat către crypto-artă și evoluăm ca și comunitate și acolo. Din păcate zona de comenzi uzuală a suferit de sindromul “prețul jos, că e criză”. E o filosofie la care nu ader însă. Preț mai mic înseamnă scăderea calității. Fie a proiectului, fie a vieții mele de zi cu zi, așa că nu este o opțiune.

Piata de ilustrație din România

Partea bună este că e piața este din ce în ce mai variată. Ca ofertă din partea artiștilor. Apar voci noi în stiluri mult mai variate față de anii trecuți.

Partea proastă e că cererea a scăzut și probabil va crește doar cu revenirea nivelului de trai. Ilustrația încă văzută la noi fie un lux, fie un substitut de fotografie. Abia începuse să fie un domeniu de sine stătător, să se dezvote dincolo de ilustrația de carte, animație și inițiative private.

Cred că posibilitățile de îmbunătățire sunt multe, atât de multe… De la o minimă organizare a noastră într-o uniune până la ajutorul din partea statului, de felul lui inexistent. Suntem toți în postura de a ne descurca cum putem. și chiar dacă ne susținem reciproc pe diverse platforme este insuficient fără suport, iar aici mă refer atât la promovare cât și la un cadru legislativ croit pe măsura nevoilor noastre.

Trendurile

Trendurile globale se regăsesc și la noi. Aș enumera ilustrația 3D, abstracționismul derivat din estetica anilor ’80, ilustratia minimalistă în combinație cu deformări de siluete de influență cubistă și un nou avânt în animație.

Nu aș putea vorbi de notorietate dar mie în ultima perioadă mi-au atras atenția de la noi 3d-ul, animația și zona de typography.

Clișeele

Aici ar trebui să îmi critic colegii și nu am înclinație să fac asta. E adevărat că în funcție de perioadă apar forme și teme mai facile cerute frecvent. E adevărat și că e mult mai ușor să judeci decât să exersezi empatie. Fiecare artist are ritmul lui de creștere și tarele lui.

Noile briefuri

Briefurile din ultima perioadă au avut o componentă mai vastă de “la liber”. Mă refer la faptul că am observat înclinația clienților de a-mi da o temă generală în cadrul căreia să-mi acorde libertatea de a mă exprima. În acest context feedback-urile sunt mai puține spre deloc. Spun asta cu multă bucurie pentru că este o direcție pentru care am muncit foarte mult. Atât din punct de vedere al conturării stilul personal dar și ca să spunem “integritate profesională”. Oamenii mă cunosc și mă recomandă pentru că fac treaba în termenii agreați. De asemenea am observat ca lucrările au devenit din ce în ce mai complexe si de durată, ceea ce mă bucură iar, pentru că îmi place să detaliez mult imaginile.

Nu în ultimul rând e și la nivel uman plăcerea de a mă găsi lucrând cu oameni care rezonează cu stilul și poveștile mele.

Mai departe în acest an

Cine știe? E freelance până la urmă. În momentul de față doar ce am finalizat o comandă NFT și lucrez la o ilustrație pentru peretele din creația Jam Sessions. După mi-aș dori să termin o pictură în ulei și să o încep pe urmatoarea, ce se află în fază de schită. Am o serie în minte si acestea sunt primele. Vedem cum decurg.