Ne-am obișnuit că improvizație înseamnă ceva rău. Sau poate nu neapărat rău, dar acolo, la capitolul haz de necaz, în genul acela de Românie unde ”improvizăm” mereu ceva, ne descurcăm cum putem, o dregem din pilă. Puțină lume se gândește la sclipirea aceea care te surprinde și te face să simți și să râzi. Sclipirea aceea e improvizație, spune Bogdan Untilă, director artistic RECUL, care coordonează “Lyric Hotel & SPA”, un workshop experimental sub forma unui incubator de spectacol. Premiera va avea loc la Festivalul Național de Improvizație, aflat la a 9-a ediție. Evenimentul se desfășoară între 16 și 19 septembrie, la Teatrul Național „I. L. Caragiale” București și RECUL, și are în program 10 spectacole, la care participă peste 30 de improvizatori, și cinci invitați străini din Italia, Israel, Olanda și SUA, care vor susține ateliere de improvizație.
Improvizația e un proces care poate sa ducă la multe produse concrete. Te folosești de proces ca să ajungi la produsul spectacol sau workshop de feedback și feed forward, fun sau orice altceva. Da, poți învața procesul, poți exersa mindsetul, indiferent de produsul final, spune Bogdan Untilă
Mai multe despre acest proces, spectacolul-laborator pe care îl pregătește pentru festival și comunitatea impro din România, povestește el în rândurile de mai jos:
Când și cum te-ai întâlnit prima dată cu improvizația
Prin 2009, eram cu colegii de facultate într-un turneu. Într-o noapte în care berea nu a lipsit, ne-am uitat la o hârtie igienică și ne-am întrebat: ce altceva poate fi obiectul ăsta? Am facut scene toată noaptea și de atunci nu m-am mai oprit.
M-a fascinat lipsa plasei de siguranță. Ce fel de încredere are un om care se suie pe scenă, fără nimic pregătit? Mi-am urmat frica și la sfârșitul fiecărui spectacol mă mai împrieteneam un pic cu ea.
Ce face improvizația specială
E o chestie. Sunt mai multe, dar asta cred că e esențială. Un exemplu: tu și colegul tău primiți sugestia vapor. Tu intri în scenă cu atitudine de căpitan, pregătit să dai ordine. Înainte sa scoți primul cuvânt intră și colegul tău jucând un rac și te face pe tine castravete de mare. E acel moment unic în care creierul tău reconfigurează traseul. Nu mai știi cine ești sau unde ești. Realitatea se destramă. În primii ani ma supărăm pe coleg, pe urmă mi-am dat seama ca tot ce trebuie sa fac, e sa renunț la gândul meu și sa ma las purtat fără sa clipesc.
Atunci ești cu adevărat liber și poți să sapi adânc și sa te cunoști cu adevărat.
Prejudecăți
Era o campanie la gaze: spune nu improvizațiilor! Improvizație e când suflai în jigler, când te descurcai cumva, când o dregeai. Nu ca la carte, nu cum se face "afară". Puțină lume se gândește la sclipirea spontană, la replica aia perfectă, la hohote de râs care te iau prin surprindere, la scene care te fac sa uiți de tine, de întreținere, de rapoarte, de griji și chiar sa râzi de tot ce te sperie.
Cum se poate pregăti un actor pentru un spectacol de improvizație
Actorul se antrenează și mai important... joacă. Ai nevoie de ore de joacă cum are pilotul nevoie de ore de zbor.
Publicul trebuie doar sa fie curios și dacă vrei sa revină, spectacolul bun :)
Se poate învăța improvizația?
Da. Vreau doar sa clarific ca improvizația e un proces care poate sa ducă la multe produse concrete. Te folosești de proces ca sa ajungi la produsul spectacol sau workshop de feedback și feed forward, fun sau orice altceva. Da, poți învața procesul, poți exersa mindsetul, indiferent de produsul final.
Improvizația în România
Cred că e decent. Pandemia a afectat un avânt foarte bun al comunității. E excelent ca exista mai multe spatii care găzduiesc impro și ca lumea din impro se cam vaccinează. Impro e pe făcutelea. Offline. Merge și on chiar bine, dar o experiență live... știți și voi.
Nu cred că lipsește ceva specific. Comunitatea se reconstruiește, toată lumea contribuie. Asta durează.
Schimbările care ma interesează pe mine sunt legate de a face granița dintre teatru și impro sa dispară.
2021. Proiecte, revenirea la spectacole
A fost minunat să redescopăr impro în online anul ăsta, dar este splendid să văd oameni care revin la Recul cu prietenii lor.
De când am redeschis reconstruim comunitatea.
Am creat cu Trupa Improhub spectacolul Bloc B7, scara 4, despre felul în care circulă bârfa în bloc. Alături de Trupa iELE, am făcut Working Moms, despre mame cu carieră. Cu o distribuție aleasă am făcut Livada de Pescăruși, impro în stil Cehov. Toate încep cu o discuție cu publicul despre preocupări actuale, vești bune sau vești rele pe care le-au primit, așteptări pe care le au de la toamna asta, părerea despre trafic, lipsa apei calde... de-ale vieții.
Publicul e în concediu. Totuși există câteva sute care ne-au călcat pragul în două luni și majoritatea revin cu tot cu prieteni. E o senzație minunată!
Unde te pot vedea oamenii
Sunt în Recul full time. Pe lângă tin traininguri, sunt MC, găzduiesc talk show-uri și improvizez pentru mediul corporate. În rest repet la mai multe proiecte. Un sketch show nou cu vechii colegi de la Trupa Obligó e foarte aproape de premieră. Cu TriTon, alături de Adriana Bordeanu și Vlad Pasencu facem spectacole muzicale improvizate și urmează Un Film Noir muzical și proiectul din festival.
Spectacolul-laborator
Pe scurt Lyric Hotel & Spa este o farsă Shakespeareiană în ritm iambic. Pe lung, m-a inspirat episodul 1 din sezonul 4 din Inside no. 9, Zanzibar.
Acțiunea se petrece pe holul unui hotel, la etajul 9. După introducere apar toate încurcăturile de pe lume. Ușile camerelor se deschid și se inchid tot mai repede, toate personajele reacționează emotional și asta duce la și mai multe încurcături. E dramatic, cu joc exagerat, cu emoții puternice și replicile au ritm și rimă!
O sa fie 6 uși pe scena, monologuri dramatice și multe încurcături și totul e improvizat!
Anxietatea e legata de încurcături pentru ca provocarea e asta: actorii și publicul trebuie să știe care sunt încurcăturile, personajele nu.
Cea mai grea parte. Surprize
Greul a fost gândirea spectacolului! Surpriza a fost castingul! M-am relaxat foarte tare după ce am văzut oamenii din distribuția show-ului. Văzându-i am realizat ca nu am de ce sa îmi fac griji. Au rimele la ei, sunt foarte talentați și atenți și cel mai important, o sa muncească de parcă nu există ziua de mâine. Am repetat o săptămână și merge foarte bine. Abia aștept să-l văd și îmi pare rău ca o sa fiu singurul om care o sa vadă niște repetiții absolut memorabile și publicul n-o sa le trăiască pe alea niciodată. Oricum in impro nimic nu se pierde niciodată. In cele din urmă.
