Timpul trăit. Timpul “real”. Timpul “imaginar”. Timpul care ne permite să călătorim printre secvențele sale, în căutare de neuitare. Pentru că măsurăm timpul în ceea ce facem și ce rămâne cu noi. Care sunt lucrurile care ne permit să uităm că suntem într-un cadru impus? Cum îmblânzim acest timp? L-am întrebat pe poetul Radu Vancu despre traiectoriile sale în timp și mi-a răspuns:
“M-am simțit mereu într-un "timp impus", cu vorba lui Dante - pe care, dacă tot e impus, îl pot folosi după cum vreau eu, pentru a-l schimba în ce vreau eu. (…) Eu am încercat mereu să secretez timp-frumusețe - folosind ca materie primă timpul impus. Nu-mi dau seama prea bine dacă timpul - frumusețe e liber - sau e, dimpotrivă, încă și mai constrângător decât timpul impus”.