Improvizatia nu este neaparat comica, nu e superficiala, si, de fapt, sfideaza orice definitie, crede Vlad Pasencu. Este o arta sincera si vie, in continua miscare. Ceea ce l-a atras cel mai mult la improvizatie e intersectia dinamica intre mai multe arii, libertatea de expresie. Vlad e actor, preda improvizatie, regizeaza spectacole si face improvizatie muzicala. Va sustine un Impro Jam in prima seara a Festivalului National de Improvizatie, aflat la a 9-a editie. Evenimentul va avea loc in perioada 16-19 septembrie, la Teatrul National „I. L. Caragiale” Bucuresti si RECUL, si are un program generos: 10 spectacole, la care participa peste 30 de improvizatori, si cinci invitati straini din Italia, Israel, Olanda si SUA, care vor sustine ateliere de improvizatie.
Nimic nu se compara cu energia care se naste intre improvizator si publicul din fata sa. In acest sens, spectatorul este cu adevarat co-autor al actului artistic, pentru ca traieste impreuna cu tine geneza fiecarei replici din scena. E ceea ce face fiecare spectacol sa fie viu si imposibil de reprodus in alte circumstante sau de povestit in cuvinte, spune Vlad
Vlad e si autorul cartii ”Un cuvant, orice cuvant", care reuneste ”lectii invatate din spectacole bune, dar mai ales din spectacole proaste”. Despre invataturile adunate pe scena, improvizatie, revenirea la spectacole si proiectele din 2021, povesteste el dupa cum urmeaza.
Cand te-ai intalnit prima data cu improvizatia
In perioada liceului, pe la diverse petreceri si zile de nastere. Un coleg compunea armoniile unui cantec, iar eu nascoceam versurile pe loc, bazandu-ma pe informatiile recente ( cum am ramas blocati in lift, cine s-a imbatat, ce colegi s-au mai combinat, etc.) Nu stiam pe vremea aia, insa, ca ceea ce facem e improvizatie.
Este o arie de exprimare artistica descoperita din intamplare, devenita pasiune, devenita "slujba", insa ramanand in continuare pasiune. Ca sa o citez pe terapeuta mea: "Faptul ca ai avut posibilitatea sa alegi sa faci ceea ce iti place e un privilegiu pe care nu-l are multa lume."
M-a atras caracterul viu al improvizatiei, faptul ca te afli mereu la intersectia dintre intelect, intuitie si schimbarea provocata de ceea ce fac colegii de scena. E o zona care transcende binarul "da sau nu" al altor domenii.
Ce face improvizatia speciala
Daca in alte ramuri ale artei dezvolti o deprindere, slefuiesti actul artistic sau obiectul de arta, in improvizatie creezi practicantul, omul din spatele actului artistic, il actualizezi constant si il dezvalui cu fiecare noua replica sau spectacol. Tocmai de aceea, improvizatia este o arta sincera. Chiar si atunci cand incerci sa te ascunzi in spatele unui gag sau al unei replici complicate, adevaratul tau sine tot va iesi la iveala la un moment dat.
Prejudecati
Oamenii pun semnul egal intre improvizatie si comedie sau frivolitate, ceea ce este fals. Improvizatia nu este comica si nici superficiala prin definitie, de fapt nu este in niciun fel anume, tocmai pentru ca sfideaza orice definitie. Chiar si in calitate de performer, in momentul in care incepi sa ai convingeri clare legate de impro, mai devreme sau mai tarziu va exista un spectacol care ti le va zdruncina binisor.
Cum se poate pregati un actor pentru un spectacol de improvizatie
In afara de antrenamentele alaturi de trupa, cred ca pregatirea individuala variaza de la actor la actor. Pentru mine personal inseamna sa citesc, sa ma uit la un film sau sa joc un joc video. E important sa ma incarc cu idei, manierisme, referinte culturale, anumite genuri de personaje sau de intriga.
Dar publicul
Pentru public cred ca e important sa se astepte la anumite elemente absurde care apar in unele scene (datorate in special caracterului paradoxal al improvizatiei) si la faptul ca in impro umorul nu este la fel de agresiv ca in alte forme de entertainment.
Nu ma refer neaparat la vulgaritate, ci la faptul ca in improvizatie avem parte de un umor empatic, nu de unul acid, menit sa demoleze un alt personaj sau actor. Si, bineinteles, incurajez spectatorii sa vada cat mai multe spectacole. Chiar daca unele nu vor fi pe gustul lor, la un moment dat vor gasi o trupa sau niste improvizatori care sa vorbeasca pe sufletul lor.
Improvizatia din Romania
Chiar daca in ultimii ani improvizatia s-a solidificat, peisajul e inca destul de centralizat in jurul anumitor spatii sau oameni, preponderent in Bucuresti. Partea buna este ca oamenii aia isi fac treaba foarte bine, partea proasta este ca deocamdata sunt foarte putine trupe care joaca constant in celelalte mari orase.
Teatrul de improvizatie nu este folosit in educatie aproape deloc, spre deosebire de Canada, unde exista competitii nationale intre licee, de exemplu.
Asta pentru ca impro nu ofera deprinderi sau trasaturi de caracter cuantificabile, usor de evaluat, prin urmare adultii si profesorii considera asta drept o hahaiala recreationala, nu ceva care te formeaza sau te cizeleaza. Ca si la terapie, oamenii vor o investitie cat mai mica, care sa le ofere rezultate colosale si imediate, fara sa inteleaga ca dezvoltarea personala nu e Caritas.
Ce inseamna improvizatie muzicala
Ideea de improvizatie muzicala este veche de cateva milenii si se regaseste in aproape orice cultura, de la doina autohtona, la rāga indiana si pana la "photoplay music" din perioada filmelor mute, cu care muzica teatrului de improvizatie se aseamana cel mai mult. Improvizatia muzicala se bazeaza pe un cadru, o structura construita pe niste reguli, in virtutea carora artistul e liber sa creeze ceea ce se potriveste cu scena in curs de desfasurare.
E interesant de remarcat cum, in traditia hindusa, despre rāga se considera ca exista in mod natural, ca fiind parte a creatiei divine, iar artistul nu o inventeaza, ci doar o descopera, o lasa sa se dezvaluie. Acest lucru se aplica si in scenele improvizate: actorul nu nascoceste scena, ci o traieste, ii permite scenei sa se transforme si sa devina, prin intermediul sau.
Cartea
In urma cu trei ani si ceva, am inceput sa-mi notez diverse idei sau lucruri pe care le observam la cursurile pe care le tin. M-am gandit ca mi-ar fi placut sa stiu toate astea atunci cand am pornit pe drumul improvizatiei, sau sa-mi fi fost explicate altfel. De asemenea, m-am gandit ca mi-ar fi de ajutor sa am un loc sau niste concepte familiare la care sa ma intorc, atunci cand simt ca imi fuge improvizatia de sub picioare.
Am strans toate ideile, revelatiile si exemplele pe parcursul a doi ani de zile si le-am ordonat pe capitole, in functie de subiectul atins. Asa cum spun si in mottoul cartii, am invatat de la cursantii mei in egala masura in care ei au invatat de la mine. Cea mai grea parte a fost cea de corectura, in care am ales si ce pasaje sa elimin. Ca si la impro, e dificil sa renunti la propriile idei pentru a face intregul mai bun.
2021. Proiecte, revenirea la spectacole
Relaxant. Fiind introvertit, am profitat de timpul liber neasteptat ca sa explorez tot soiul de ocupatii si hobby-uri noi, de la montaj de video, la improvizatie muzicala solo si pana la gatit. Unele s-au lipit de mine, altele nu.
Bineinteles, insa, m-am bucurat sa revin pe scena, avand spectatori in sala de teatru. Nimic nu se compara cu energia care se naste intre improvizator si publicul din fata sa. In acest sens, spectatorul este cu adevarat co-autor al actului artistic, pentru ca traieste impreuna cu tine geneza fiecarei replici din scena. E ceea ce face fiecare spectacol sa fie viu si imposibil de reprodus in alte circumstante sau de povestit in cuvinte.
Unde te pot vedea oamenii
In afara de spectacolele din Festival, ma vor putea vedea in proiectele de la teatrul Recul, sau regizand si predand improvizatie, de la grupe de incepatori pana la trupe profesioniste sau proiecte de improvizatie muzicala. In plan literar, lucrez de anul trecut la un roman de satira fantasy, despre care estimez ca va fi gata in aproximativ doi ani. In felul asta, echilibrez frenezia si caracterul impermanent al improvizatiei cu proiectele pe termen lung.
