[Veterani in PR] Mihaela Ganciu: Aveam 27 de ani și o mulțime de visuri! A fost o perioadă extraordinară. Nu mă temeam de nimic.

Poți învăța despre PR și în teorie, la facultate, și lucrând în vânzări, muncind, experimentând. Important e să fii deschis la lumea din jur, să rămâi curios în legătură cu oamenii pe care îi întâlnești și să nu îți fie teamă să ai ambiții, să visezi. Mihaela Ganciu, Founder Caracteristic, s-a angajat în primul an de facultate, a lucrat ani buni în vânzări, unde a învățat și s-a călit, și apoi s-a dedicat cu totul domeniului comunicării. În 2014 era de cont propriu și avea un portofoliu de clienți mic, dar stabil. Apoi, în 2016 a ajuns prima dată la Iași. 

Am creat aici o piață, iar în acest sens m-au ajutat oamenii devotați și plini de viață pe care i-am întâlnit, toți cu o energie specială și cu o capacitate de muncă incredibilă, povestește Mihaela

Vorbim cu Mihaela în rândurile de mai jos despre parcursul ei în industrie, chiar de la început, de când își cumpărase un Logan la mâna a doua în rate și traversa țara în lung și în lat la tot felul de evenimente, până în prezentul în care tehnologia accelerează lucrurile și impune ritmul. Lucrurile se schimbă și asta e normal, crede Mihaela. Nu te poți opune, trebuie doar să înțelegi cum te poți adapta. 

Începutul

Am venit în București, la Universitate, la Facultatea de Litere, în urmă cu 18 ani, și pot spune că m-am adaptat imediat la viața din Capitală. Am ales secția Română – Comunicare Socială și Relații Publice. La finalul anului I de facultate m-am angajat și bine am făcut. Am lucrat ani buni în vânzări. Era greu și asta m-a călit. Am înțeles că o comunicare mai bună ne ajută să ne vindem mai bine serviciile. Oamenii aveau mai multă încredere, iar acela a fost pasul esențial către PR.

Am mers la master la Universitatea Politehnică, la Facultatea de Antreprenoriat, Ingineria şi Managementul Afacerilor. Am prins încredere. Trăiam modest, cu chirie într-o garsonieră, și am cumpărat un Logan la mâna a doua, pe care l-am achitat în rate. Aveam 27 de ani și o mulțime de visuri! A fost o perioadă extraordinară. Nu mă temeam de nimic. Mergeam la evenimente și întâlneam oameni excepționali, era o lume fascinantă. Dacă aflam de un eveniment interesant la Timișoara, Sibiu sau la Brașov, mergeam acolo! Nu-mi puneam problema să vând și să găsesc clienți. Eram foarte concentrată pe oameni, trenduri și idei. Mi se părea un lucru extraordinar că cineva ne adună într-un loc și ne oferă oportunitatea să învățăm unii de la ceilalți. Am cunoscut mulți oameni în perioada aceea, am descoperit produse și servicii, am crescut enorm.

Ce a urmat

În primăvara lui 2014 m-am dedicat cu totul domeniului comunicării. Eram deja pe cont propriu și aveam un portofoliu clienți – mic, dar stabil. Am avut șansa să întâlnesc oameni excepționali care m-au recomandat. Suna zilnic telefonul, se iveau oportunități la fiecare pas. Am rămas apropiată de inovație și tehnologie și pentru că viitorul e în direcția asta și ar fi păcat să nu îi recunoaștem potențialul. Mulți parteneri ne sunt și astăzi alături.

În vara lui 2016 am ajuns la Iași. Am creat aici o piață, iar în acest sens m-au ajutat oamenii devotați și plini de viață pe care i-am întâlnit, toți cu o energie specială și cu o capacitate de muncă incredibilă. Sunt îndrăgostiți de produsul muncii lor, ceea ce nu-i puțin lucru și asta ajută enorm în relația cu ei. De asemenea, am rămas foarte apropiată de partenerii de la Cluj. Atâta seriozitate rar am întâlnit.

Un proiect de la început și unul de acum

 La începuturile mele în comunicare am experimentat cât de mult am putut. Am ajuns la Sandalandala, în Vama Veche. Fondatorul m-a invitat să-mi arate proiectul. În dimineața zilei de 5 aprilie 2014 am urcat în Loganul meu și am pornit spre biroul clientului din Mangalia. Ploua mărunt și era rece, iar podul de la Agigea era închis pentru lucrări. Am lăsat mașina într-o parcare și am traversat pe jos podul. La celălalt capăt m-a așteptat o mașină care m-a condus către client. Am stat ore bune la discuții, am înțeles motivația sa – un camping în care clienții dispuși să-și tatueze numele locului primesc cazare gratuită pe viață. Când am văzut șantierul, am știut că proiectul va fi gata de 1 Mai, când vor ajunge primii clienți. Și am știut că va avea mare succes. A fost uluitor! Merg în fiecare an în vizită și le arăt prietenilor mei campingul. De fapt, e mai mult decât atât. E o poveste.

În primăvara lui 2020, în plină stare de urgență, l-am întâlnit pe domnul Emanuel Poștoacă, fondatorul Nordis Group. Din ziua aceea am încetat să mă mai tem de efectele crizei. Am luat totul așa cum a venit. E aici o echipă extraordinară, care va schimba multe în România. Și de astfel de oameni avem nevoie. Ne dau optimism și încrederea că și la noi se poate construi orice visăm, atât timp cât produsul propus clienților e la cel mai înalt nivel de calitate. Recent, am revenit de la Nordis Mamaia. Clientul ne-a prezentat proiectele și planurile sale. E impresionant ce reușește să facă, iar noi ne bucurăm să fim parte din poveste. Oamenii cu care am lucrat în anii aceștia mi-au arătat că poți visa și poți realiza multe și aici, în țara noastră. În orice proiect lași o parte din tine și te bucuri din toată inima de călătorie. Asta e o latură a comunicării pe care vreau s-o evidențiez și pentru alții. Nu poți experimenta totul, dar poți afla ce fac alții, ce îi motivează și ce îi face să înceapă cu bucurie ziua. Astfel de oameni am întâlnit și cu așa oameni vreau să țin legătura și în fiecare discuție să găsesc resurse.

Cum s-a schimbat perspectiva asupra PR-ului

Nu am lucrat nici măcar o zi într-o altă agenție de PR. Și cred că asta m-a ajutat enorm să fac totul așa cum am simțit. Remarc însă că, la vremea respectivă, părea totul mai simplu și mai natural. Acum trebuie să muncești mult mai mult ca să te poți menține. E și o nuanță importantă, pentru că trebuie să fii atent în toate direcțiile, la trenduri, la așteptări, la nevoile partenerilor. Așteptările și cerințele lor sunt tot mai mari. Oamenii știu ce vor și au nevoie de parteneri puternici și loiali, pe care se pot baza.

Putem vorbi acum de o maturizare a pieței, atât din punctul de vedere al agențiilor de comunicare, cât și al clienților. Vorbim, totuși, de 2021 și sunt o mulțime de proiecte despre care lumea trebuie să afle, și nu doar lumea de pe piața locală. Ce mă aștept să vedem în următorii ani e o creștere a anvergurii campaniilor de comunicare și o creștere a prezenței clientului final în orice strategie. Asta a fost și ideea cu care am pornit: oamenii în centrul tuturor lucrurilor, fie că vorbim de omul care beneficiază de un produs sau serviciu, fie că vorbim de creatorul respectivelor produse și servicii. Totodată, observ și o creștere a transparenței.

Ce a dispărut, cu ce a fost înlocuit

N-aș zice că lucrurile au dispărut și că acum le-am mutat într-un sertar. Realitatea domeniului e că lucrurile se schimbă și asta nu trebuie să aibă nuanțe de pozitiv sau negativ, pur și simplu sunt reacții la alte modificări ce apar în societate. Vorbim acum de work from home, de exemplu, un lucru dorit de majoritatea angajaților în ultimii 10 sau chiar 20 de ani, dar abia acum am ajuns în punctul în care să vedem materializarea ideii, s-o acceptăm. Și astfel de schimbări apar constant, chiar dacă nu sunt la fel de mari ca cea menționată.

O schimbare importantă de care mă bucur e că acum putem ține legătura mai eficient și mai rapid ca înainte. Ne bazăm mai mult ca niciodată pe mesagerie instant, mailul este disponibil oricând și există o flexibilitate adusă de tehnologie care, atunci când e folosită inteligent, poate face diferența.

Totodată, ideea de a comunica este acum mai dezvoltată ca niciodată. Nu se mai rezumă doar la a transmite un mesaj și asta e tot, ci se apropie tot mai mult de un dialog. Subliniez aici o altă schimbare: că e greu să mulțumești pe toată lumea – și nu știu, deocamdată, în ce direcție se va duce această tendință. Și, știu, poate sună a laitmotiv, dar realitatea e că în acest moment al oprobriului public din aproape orice motiv oamenii încearcă o echidistanță care nu se susține mereu – am căutat în ultimii ani un exemplu și a venit chiar în august 2021: cineva a parcat perfect o mașină, a pus poza pe Twitter și a pornit un real tsunami. Dintr-o parcare. Personal, mi-ar plăcea să văd mai multe opinii sincere, chiar dacă nu populare, iar cei care le au să nu fie duși la eșafodul digital, ci să înțelegem, să vedem dacă e mai mult acolo decât pare la prima vedere. Sper ca noi, cei din comunicare, să nu picăm prea des în acest vârtej. 

O schimbare în bine și alta în rău

Mă bucur că lucrurile se întâmplă mult mai repede. Tehnologia a fost un catalizator incredibil și pentru comunicare, iar lumea a devenit mai mică. Și are și o latură negativă, legată de ce ziceam înainte: ceva ce nu-ți pare grav, la început, se poate rostogoli ca un bulgăre de zăpadă și să provoace un adevărat cataclism. Dacă intri în circuitul acesta, poți ajunge să crezi că nu știi unde e liniștea de dinaintea furtunii și unde e furtuna aia devastatoare.

Ce îți plăcea la început în PR. Ce te enerva

Îmi plac oamenii corecți, care recunosc munca și valoarea celuilalt. Simt oamenii și-i vreau alături pe cei constanți, pe care te poți baza și când e greu. Iar de partea cealaltă mi-ar plăcea să renunțăm la înverșunare și ego. Avem cu toții o durată limitată de activitate pe Pământ și ar fi păcat să credem că lumea începe și se sfârșește cu noi. Sigur, avem un impact, dar noi nu suntem în centrul lumii, noi suntem doar o parte din lume și trebuie să ne vedem rolul cât mai realist posibil.

Ce ai descoperit nou despre PR-ul din România în ultimul an

Că oamenii pot fi solidari și se pot ajuta între ei, fără să aștepte ceva la schimb. Sigur, nu-i o nuanță valabilă doar pentru comunicare, ci pentru societate în general. Dar m-am bucurat să văd inițiative susținute fără așteptarea unui beneficiu direct. Și am descoperit cu plăcere că oamenii care se implică în campanii pro bono își dau tot interesul pentru ele, nu o fac doar pentru portofoliu, pentru CV.

Te-ai gândit să renunți la PR?

De ce aș renunța? Sigur, e o lume întreagă de oportunități și probabil că aș putea activa în alte câteva industrii, diferite de comunicare. Dar aici vreau să schițez o imagine: comunicarea e ca o umbrelă pentru industria gulerelor albe. Odată ce-ai învățat să transmiți un mesaj, să gândești împachetarea acelui mesaj, atunci poți lua acele cunoștințe și să le folosești în alte industrii. Mai ai nevoie de regulile și cunoștințele specifice activității. Altfel, suntem oameni, comunicăm, cu cât o facem mai bine, cu atât noi și cei în numele cărora comunicăm beneficiem direct de serviciu. 

Cât despre mine, n-aș renunța. Am activitatea asta în sânge. Face parte din mine. La un moment dat m-am gândit să deschid o cofetărie cu produse făcute după rețete din Republica Moldova și încă mai cochetez cu ideea, deoarece gătitul e o pasiune mai veche, de care m-am apropiat datorită partenerilor noștri. Dar, și dacă aș face altceva, tot la PR rămân. Îmi plac oamenii și vreau să-i ajut cu tot ce pot să-și spună povestea și să le fie apreciată munca.

Cum te-a schimbat munca în PR

Munca în PR m-a ajutat să fiu mai generoasă și mai înțelegătoare. Analizez atent opțiunile și nu mă grăbesc să trag concluzii. Îmi iau toate datele și le cântăresc în liniște. Mi-am păstrat recunoștința și le mulțumesc partenerilor, de fiecare dată când am ocazia, pentru atenție și încredere. A însemnat enorm că ne-au susținut la început de drum. Înseamnă și mai mult că ne-au rămas alături și astăzi.