[Obsesii part-time] Gabriela Cioplea: Poate cea mai grea parte a fost timpul petrecut la panoul Sosiri-Plecări la temperaturi extreme și uneori și cu o burtă de 9 luni la purtător

Poveștile au puterea de a conecta și inspira oameni în moduri neașteptate. Și cum fiecare om are o poveste aparte, magia se întâmplă atunci când cineva e dispus să o asculte. Gabriela Cioplea (Bumb) a învățat asta datorită proiectului foto-narativ pe care îl are alături de fotograful Vlad Cioplea. „Povești din gară” s-a născut în 2017 și de atunci și până acum a adunat 100 de povești sub forma unei cărți apărute la editura Pandora.

În ceea ce privește ,,Povești din gară’’, totul a început cu o tură în gară de 1 Mai. La finalul zilei, când am ajuns acasă, știam amândoi că vrem să mai facem asta, ne încărcasem cu o super-energie și cunoscusem niște oameni foarte mișto. Și nu ne-am oprit. Doi ani mai târziu am scris Editurii Trei despre proiectul nostru, iar în anul pandemiei am lansat cartea.

Pentru că este interesată și de producția video, un alt capitol din pasiunile Gabrielei a fost scris odată cu crearea casei de producție cinematografică Happy Film. A făcut din nou echipă cu Vlad care avea deja experiență în domeniu și au adunat a happy team pasionată și pusă pe treabă. Așa Gabriela a înțeles cât de importanți sunt oamenii dintr-o echipă și ce mult contează să simți că te poți baza pe ei, mai ales într-un domeniu atât de imprevizibil. Când vine vorba de viața profesională, se simte norocoasă că jobul din publicitate de Senior Account Manager din cadrul Heist Industries merge mână în mână cu pasiunile ei. Dar mai multe despre asta ne-a povestit în interviul de mai jos.

Începutul în publicitate

Primul job în publicitate a fost, de fapt, al doilea, în 2015, după ce am părăsit lumea televiziunii. Aveam prieteni care lucrau deja în agenții de publicitate, iar ceea ce făceau ei mi se părea foarte sexy. Domeniul nu era străin pentru că am absolvit Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării și un Master în Campanii de Comunicare în PR și Publicitate, deci, știam cu ce se mănâncă nebunia asta.

Povești în imagini și clipuri

Mereu m-au fascinat poveștile, au fost unealta care m-a învățat cele mai multe lucruri despre mine. La început le ascultam, iar în cele din urmă, am ajuns să le spun, nu singură, ci alături de fotograful Vlad Cioplea. Aș împărți această pasiune pentru povești în două capitole pentru că ambele sunt prezente în viața mea. Primul este ,,Povești din gară’’, proiectul foto-narativ care s-a născut în 2017 și pe care l-am concretizat pe pagina de Facebook a lui Vlad și într-o carte cu 100 de povești ale celor mai mișto călători cu trenul, apărută la Editura Pandora, parte a Grupului Editorial Trei.

Ideea proiectului a fost a lui Vlad, iar împreună am decis să vânăm călători din gară de la care să ascultăm povești, urmând să le spunem în stilul nostru. Al doilea capitol este mai practic, adică Happy Film, o casă de producție cinematografică, pornită alături de același my best friend, Vlad Cioplea, în anul 2019. La început luam parte la nașterea poveștilor alături de colegii din creație, iar de la asta până la implementarea lor nu a fost decât un pas și niște ani de experiență pe care Cioplea deja îi avea în domeniul cinematografiei ca director de imagine și fotograf, de la care am învățat o grămadă de lucruri.

Etapele acestui drum

În ceea ce privește ,,Povești din gară’’, totul a început cu o tură în gară de 1 Mai. La finalul zilei, când am ajuns acasă, știam amândoi că vrem să mai facem asta, ne încărcasem cu o super-energie și cunoscusem niște oameni foarte mișto. Și nu ne-am oprit. Doi ani mai târziu am scris Editurii Trei despre proiectul nostru, iar în anul pandemiei am lansat cartea. Bine, am anulat evenimentul fix cu o zi înainte să se întâmple pentru că ,,intrasem în case’’, dar din martie anul trecut, albumul poate fi găsit în toate librăriile din țară. Dorința de a putea ține fizic aceste povești în mână a venit cumva natural pentru că ne doream să ajungă la cât mai multă lumea, este o carte perfectă de călătorii. Oamenii și experiențele lor au reușit să ne ducă acolo unde au fost ei și ne-am dorit același lucru și pentru alți pasionați de povești.

Iar Happy Film a crescut ușor și frumos. Am început cu proiecte mai mici, pentru online, și am ajuns să lucrăm zile întregi pentru producții complexe de TV. Au fost baby steps care au construit o echipă foarte puternică și mișto, capabilă să rezolve orice provocare.

Experiența te învață

Cu Happy Film, partea organizatorică o aveam din agenție. De-a lungul experienței, ca om de digital, PR sau CS, coordonarea implementării proiectelor foto-video era la noi în departament, iar flow-ul și responsabilitățile departamentelor de producție cinematografică le-am învățat de la Cioplea. El lucrează în domeniu de peste zece ani, a lucrat la cele mai mari filme și reclame produse la noi în țară, așa că am avut norocul să învăț de la cei mai buni.

Cum au crescut cele două proiecte

În momentul de față, ,,Povești din gară’’ s-a concretizat într-o carte, lucru la care poate doar visam acum câțiva ani, iar acum îndrăznim să ne ducem cu visurile și mai departe, și să extindem scout-ul de povești mai departe de Gara de Nord. Din păcate, din cauza pandemiei a trebuit să punem pauză, dar vom relua poveștile soon, sper să ne ajute și contextul actual.

Happy Film s-a transformat dintr-un copil într-un om mare. A pornit la drum cu câțiva oameni și a ajuns să facă producții cu peste 60 de oameni implicați și mi-aș dori ca această gașcă să crească, să facă lucruri și mai mari pentru că poate.

Timp&efort

"Povești din gară" s-a născut și crescut mai mult în zilele de weekend, când aveam timp să stăm în Gara de Nord. Nu am făcut-o constant, uneori din cauza proiectelor pentru serviciu care ne ocupau deseori și zilele libere, apoi am făcut pauză pentru că a apărut un nou membru în familie, Gruia, și am așteptat să facă vreo două luni ca să îl putem duce în gară. Poate cea mai grea parte a fost timpul petrecut la panoul Sosiri-Plecări la temperaturi extreme și uneori și cu o burtă de 9 luni la purtător. Iar cea mai frumoasă parte a fost faptul că proiectul a fost început în doi și a continuat în trei. Ce e drept, timpul petrecut în gară s-a scurtat semnificativ atunci când am mers cu Gruia, apucam să facem doar o poveste maximum două, dar a meritat totul.

Cred că cea mai grea parte la o producție cinematografică sunt neprevăzutele care pot apărea. Sunt o mulțime de factori care pot da o zi de filmare peste cap, scenariul se schimbă ad-hoc, pică actorii, pică oameni din echipă, iar tu trebuie să fii pregătit să găsești soluții ca totul să se implementeze pe loc. Din fericire, de fiecare dată s-a dat wrap cu aplauze, iar așa ajungem la partea cea mai frumoasă, când totul se termină ok. Bine, toată nebunia asta cu producția este că ai și workout inclus, la ultima reclamă am făcut vreo 23 de mii de pași, adică vreo 17 km.

Descoperiri și surprize

Tot mergând în gară am fost surprinși să vedem că oamenii sunt super deschiși, prietenoși. În Gara de Nord este o diversitate fantastică, este un mediu tare pestriț, ba chiar o să o citez pe Ioana, una dintre prietenele noastre din proiect care a spus că gara poate avea o mulțime de definiții, în funcție de cine ți-o spune. Altă surpriză a fost să vedem avântul pe care proiectul l-a avut în online, a atins într-un timp foarte scurt sute de mii de reacții, a avut peste un milion reach organic.

Cu Happy Film am descoperit că oamenii sunt super importanți. Cred că este unul dintre acele domenii în care oamenii trebuie să fie o echipă de la un capăt la altul. Spiritul de teamwork este super important și sunt super happy că am adunat în gașca asta oameni foarte mișto, profesioniști, toți cu mega experiență în domeniu, iar asta se simte la fiecare proiect, când tot merge super smooth pentru că fiecare știe ce are de făcut.

Poveștile, lipiciul dintre job și pasiune

Job-ul și pasiunile se întâlnesc în același punct, prin povești. În agenție spunem povești pentru brandurile pe care le comunicăm, iar cu Happy Film ele prind contur. Iar “Povești din gară’’ sunt hrană pentru suflet, cum îmi place mie să spun.

Echilibru între viața profesională și cea personală

Aș spune că eu sunt lucky pentru că acum jobul se îmbină cu pasiunea, dar nu a fost mereu așa. În trecut, job-ul îmi mânca mare parte și din weekend, iar în scurtele momentele libere mă odihneam pentru că ajunsesem la un grad ridicat de epuizare. Asta până când am spus stop și am schimbat lucrurile care nu mă lăsau să mă ocup de pasiunile mele, iar din punctul acela totul a fost mai bine. Este recomandat să fim 100% la job, este minunat dacă ajungem să îmbinăm job-ul cu pasiunile, dar dacă ar fi să dau un sfat în cazul în care acestea două nu se intersectează, acela ar fi că nu trebuie să uitam de lucrurile care ne împlinesc și sufletește.