Dincolo de creație, munca pe cont propriu în industria de film este o jonglerie cu resurse diverse, de la economii personale, până la prieteni care îl ajută artistic, zice regizorul Bogdan Theodor Olteanu. Anul trecut a scris și regizat cel de-al doilea său lungmetraj ”Mia își ratează răzbunarea”, care a avut premiera națională la Festivalul Internațional de Film Transilvania. Primul său film lung, făcut tot în regim independent, a fost ”Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă” (2018) și se poate vedea pe HBO și Netflix.
Pentru ultima producție, Bogdan a început să scrie scenariul inspirându-se din realitatea apropiată, peste care a adăugat un strat de ficțiune și ceva umor. Povestea o are în prim plan pe Mia (Ioana Bugarin), o tânără care se află într-o criză de identitate și trece prin toate etapele ei: furie, tristeţe, deznădejde, inconștientă, putere.
"Un atuu incontestabil al filmului e galeria de actori care se perindă pe ecran. Sunt de vârste diferite, de la debutanţi (în lungmetraj) la consacraţi. Și garantez că vă veţi mai întâlni cu toţi în anii care vin. Altfel e un film care are meritul că nu aduce cu alt film românesc și probabil există un soi de merit în asta".
Ioana Bugarin a câștigat la TIFF – ediția XX o mențiune specială pentru rolurile din ”Otto Barbarul” și ”Mia își ratează răzbunarea”. Despre filmul lui Bogdan Theodor Olteanu spune:
"Vorbește cu și despre generaţia tânără. Mare parte din întrebările și preocupările noastre sunt pe ecran. Mă bucur că filmul nu răspunde la întrebări esenţiale, nici nu cred că ar avea cum, dar cred fără îndoială că te poate face să te simţi mai puţin singur".
Discutăm cu regizorul Bogdan Theodor Olteanu și cu actrița Ioana Bugarin despre Mia își ratează răzbunarea și despre câteva dintre temele pe care le aduce în prim plan această producție românească.
Din distribuție fac parte și actorii Maria Popistașu, Ana-Maria Guran, Carol Ionescu, Adrian Nicolae, Alexandru Ion, Mădălina Stoica, Ecaterina Lupu, Ștefania Cîrcu, Silvana Mihai. Filmul întră în cinematografele din țară pe 10 septembrie.
Drumul tău către regie de film
Bogdan Theodor Olteanu: Vin din mai multe cartiere din București - am schimbat 5 doar până la 18 ani - și am ajuns să fac film din întâmplare. Am scris pentru cineva un scenariu de scurt, care a fost considerat prea complicat și refuzat. Iar un prieten (mulţumesc, Adi Bulboacă!) m-a încurajat să îl fac singur. Am descoperit că mi se potrivește și am continuat.
Nu am niciun fel de studii superioare. Ultima formă de învăţământ absolvită e un liceu industrial. Terminat la seral. Sunt “tehnician produse electronice și de telecomunicaţii”. N- am profesat și cred că mi-ar fi greu să o fac pentru că nu știu deosebirea dintre o bobină și un tranzistor.
Primele filme
Bogdan Theodor Olteanu: Am făcut trei scurtmetraje și toate trei erau destul de intimiste. Relaţii de cuplu, relaţii de familie. Retroactiv cred că exersam cea mai mică unitate de măsură a unui film - felul în care doi oameni se așază unul în raport cu altul și cum scrii/filmezi asta.
Primul film serios e ”Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă (2018)” - filmul poate fi vizionat pe HBO GO și Netflix - o mini-poveste de dragoste între două fete. Am folosit o structură clasică - un love story - să spun mai multe lucruri despre mediul în care trăiesc, despre cultura lui, despre cum se schimbă oamenii și discursurile din jurul nostru sub diverse presiuni.
Ce înseamnă să creezi în regim independent
Bogdan Theodor Olteanu: Munca în regim îndependent e o jonglerie cu diverse resurse - economii personale, prieteni care vor să te ajute, artiști care găsesc ceva important în ce faci. Scrii pentru ce poţi să filmezi, peticești ce nu ai șamd. Am făcut două lungmetraje în sistemul ăsta și sunt foarte îndatorat unor oameni fără de care ar fi fost imposibil să le termin. Alexandra Panaite, care a făcut scenografia, Tudor D Popescu, care a montat tot ce am filmat vreodată, Marius Mihai Apopei și Ana Drăghici, care le-au filmat, Anamaria Antoci și Anda Ionescu, care au produs “Mia își ratează răzbunarea”. Nu în ultimul rând câtorva actriţe, care au muncit extrem de mult pentru filmele astea: Florentina Năstase, Silvana Mihai, Ioana Bugarin.
Alte greutăți muncii tale
Bogdan Theodor Olteanu: Pare redundant, dar o să spun totuși că e complicat să faci un lungmetraj fără bani, în 11 zile. În obiectul final sunt vizibile resursele și mijloacele de producţie. Un film independent nu o să arate ca unul cu bani. Sunt oameni pentru care asta nu e o problemă, sunt oameni care sunt sensibili la production value.
Răspunsul foarte personal e că trebuie să trăiesc cu întrebările despre etica muncii gratuite. În zilele bune mi se pare că fac niște filme cu substanţă și toţi cei care participă sunt mândri că sunt parte din ele. În zilele proaste mi se pare că exploatez oameni pentru un beneficiu personal - reputaţie etc. Singura scuză cu care pot să lucrez e că nu am avut niciun beneficiu financiar din asta. Eventual faptul că am fost invitat să filmez trei spoturi publicitare. Deși trei reclame în doi ani nu sună chiar ca o carieră.
Mia își ratează răzbunarea. Scenariul
Bogdan Theodor Olteanu: Am pornit de la incidente pe care le-am văzut în proximitate. Peste care am așezat apoi un strat ficţional. Peste care s-au așezat vocile și punctele de vedere ale colaboratorilor. A fost un proces care a durat mai mult de un an. Iar ceea ce putem numi forma finală a fost atins în timpul filmării. Pentru că am lucrat mult cu improvizaţie am descoperit idei noi de la dublă la dublă.
Teme și conflicte
Bogdan Theodor Olteanu: Pentru mine tema fundamentală este conflictul dintre teorie și practică atunci când sunt puse în joc valori principii credinţe. Probabil că dacă o întrebaţi pe Ioana Bugarin tema protagonistei este (re)definirea identităţii într-o situaţie de criză. Sau/și renegocierea raporturilor/dinamicilor de gen. Sau e un revenge story ratat. Sper că fac filme care nu pot fi cuprinse într-un logline.
Actorii din distribuție
Bogdan Theodor Olteanu: Sunt (cu puţine excepţii) oameni cu care am mai colaborat, în film sau teatru. Cu Ioana Bugarin am lucrat prima oară în 2017, pentru un spectacol jucat la Apollo 111 - “Cea mai călduroasă zi din an”. Pe Maria Popistașu am avut privilegiul să o cunosc tot datorită teatrului. Și ea și Alexandru Ion, Ana Maria Guran, Mădălina Stoica sau Alex Chindriș joacă în “Taximetriști”. Carol Ionescu și Silvana Mihai aveau roluri în primul meu scurtmetraj, filmat în 2015. Cu Adrian Nicolae (actorul) lucrez prima oară. Dar cu Adrian Nicolae (scenarist/dramaturg) am scris două piese de teatru și un scurtmetraj. Nu-mi dau seama dacă e mai bun ca actor sau ca scriitor.
Cine este Mia
Ioana Bugarin: O tânără într-un moment de criză, care se străduiește să înţeleagă cine e și ce vrea de fapt. Evident că în caruselul ăsta e contaminată mult de ”așa ar trebui să fie” care se luptă cu ”așa vreau eu”. E în plin proces de redefire identitară, provocat de terminarea unei relaţii de lungă durată și încearcă să își conștientize propriile dinamici toxice și limitări. E de-a dreptul comică în suferinţa ei și spun asta cu multă empatie. Suferinţa ne însingurează adeseori și ne dă senzaţia că nimeni nu înţelege prin ce trecem. Filmul ne arată că uneori asta e doar o senzaţie, ea este înconjurată (tot timpul!) de o gramadă de femei care o susţin și ajută. E un personaj cu de toate: furie, tristeţe, deznădejde, inconștientă, putere. Pot spune că a fost un pariu complicat și mă bucur să primesc un feedback atât de încurajator de la oamenii care au văzut deja filmul. Premiul de la TIFF a venit ca o validare în sensul aceasta și sunt foarte onorată.
Construcția personajului
Ioana Bugarin: Am improvizat un an de zile și e prima filmare la care m-am prezentat fără să știu măcar o replică. Am construit-o împreună cu Bogdan într-un proces foarte îndelungat și migălos. Alături de ceilalţi super actori din distribuţie ”Mia” a început să existe. E înfricoșător să intri într-un lungmetraj fără măcar să citești scenariul - chiar dacă el s-a dezvoltat în procesul de improvizaţie și îl știam foarte bine. Nu ai nicio plasă de siguranţă, te arunci cu capul înainte și ai încredere că munca de pregătire și colegii vor face lucrurile să funcţioneze. Și cred că asta s-a și întâmplat.
Durata și provocările filmărilor
Bogdan Theodor Olteanu: 11 zile. Altă provocare decât lipsa timpului și a banilor n-am avut. A fost o filmare perfect banală, ceea ce înseamnă că producţia și-a făcut treaba impecabil.
Reacțiile publicului
Bogdan Theodor Olteanu: A fost proiectat în premieră la festivalul internaţional de film de la Varșovia, unde a câștigat Premiul Special al Juriului, iar în ţară a avut o avanpremieră la festivalul Ceau Cinema. A avut premiera naţională la TIFF. A câștigat și Premiul Publicului la festivalul Les Films des Cannes a Bucharest. E un film cu o receptare destul de polarizată. Spectatori (și critici) pentru care a fost un coup de foudre. Alţii care l-au respins la fel de ferm.
De ce să vedem filmul
Bogdan Theodor Olteanu: Se lansează în cinematografe pe 10 septembrie iar un atuu incontestabil al filmului e galeria de actori care se perindă pe ecran. Sunt de vârste diferite, de la debutanţi (în lungmetraj) la consacraţi. Și garantez că vă veţi mai întâlni cu toţi în anii care vin. Altfel e un film care are meritul că nu aduce cu alt film românesc și probabil există un soi de merit în asta.
Ioana Bugarin: Am tot vorbit despre reprezentarea feminină în film și teatru și pentru mine e valoros că e un film cu niște partituri foarte solide pentru femei, cum visez că vor fi tot mai multe în viitor.
Cred că vorbește cu și despre generaţia tânără. Mare parte din întrebările și preocupările noastre sunt pe ecran. Mă bucur că filmul nu răspunde la întrebări esenţiale, nici nu cred că ar avea cum, dar cred fără îndoială că te poate face să te simţi mai puţin singur. Toţi am trecut printr-o despărţire, toţi am fugit la prieteni și am fantasmat să facem cele mai demente lucruri. E frumos să poţi să vezi toate astea pe un ecran. Plus că mai e și teribil de comic. Aș putea să mă lansez într-o analiză și a condiţionărilor de gen, dar o să îi las pe specialiști să le articuleze mai bine.
O privire peste industria de film românesc
Bogdan Theodor Olteanu: Ce mi se pare excepţional, date fiind condiţiile, este că avem o școală de film (în sensul de curent artistic) mult mai mare decât ne dăm seama. Am auzit ruși sau polonezi vorbind la superlativ și cu invidie despre directorii de imagine români. Acum câteva decade raportul era exact invers. Avem regizori care sunt subiect de studii doctorale prin toată lumea. Avem actori care nu au de ce să aibă vreun complex indiferent de termenul de comparaţie.
Mi se pare că “industria” riscă să se degradeze, în sensul în care câștigă teren un discurs lipsit de orice fel de discernământ privind nevoia de “film de public”. Etichetă sub care se ascund filme cu mari carenţe de scenariu, cu regie incertă, cu imagine banală și actorie de televiziune. E o indulgenţă generală - “da, e prost, dar place la lume”.
Nici măcar nu știu ce înseamnă “film de public”. Orice film are un public, e făcut să fie pus pe un ecran, nu e o scrisoare îngropată în curte. Jude are publicul lui, Puiu are publicul lui, Porumboiu are publicul lui. Dacă discursul ăsta înseamnă că trebuie să facem toţi ohramone și 5ganguri și filme poliţiste ca pe Netflix e o simplificare brutală a problemei.
Publicul de film autohton
Bogdan Theodor Olteanu: E foarte mic/puţin și toţi speculăm despre cât e și unde și ce vrea. Habar n-am. Pare că acest public e ceva personaj mitologic. Dar pot să mai pun niște întrebări. Câtă lume cumpără cărţi în România? Câtă lume merge la Muzeul Naţional de Artă Contemporană? Câtă lume merge la Ateneu? Dar câte biblioteci funcţionale avem? Câte săli de cinema la 100.000 de locuitori?
Sunt sigur că e o ecuaţie mai complicată și cu alte soluţii decât “hai să facem filme suficient de tâmpite și se vor umple sălile”.
Planuri artistice mai departe
Ioana Bugarin: În 10 septembrie intră ”Mia își ratează răzbunarea” în cinema. Pe 5 septembrie voi fi la Festivalul de Film de la Veneţia, în competiţia ”Orizzonti” cu filmul ”Miracol” (r. Bogdan George Apetri). Pe 24 septembrie intră ”Otto Barbarul” (r. Ruxandra Ghiţescu) în cinema. Deci sper să vină cât mai multă lume să vadă filmele la care am lucrat.
Joc la finalul lunii august ”Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba” (r. Eugen Jebeleanu) în cadrul FITS și ”Julieta fără Romeo” (r. Bogdan Theodor Olteanu) în cadrul Fly Festival Dumbrăviţa și FEST - FDR la Timișoara. Iar din toamnă vă aștept și la teatrul Odeon unde joc în mai multe spectacole.
Bogdan Theodor Olteanu: Urmează să montez, împreună cu Tudor D Popescu, ceva ce am filmat în pandemie. Este o piesă de teatru - “Sara/Mara” - pe care am încercat să o ecranizez și să o fac film. Apoi să termin un scenariu de lungmetraj la care lucrez împreună cu Adrian Nicolae. Dacă ne lasă pandemia o să și montez în toamnă un spectacol la Apollo 111.
