[Out of Office] Csibi Magor: O bună parte din viață eu nu am avut timp ca să mă gândesc la timpul liber

O mare parte din generația celor care avem acum în jur de 40 de ani a hotărât că va renunța la timpul liber pentru a-și dedica viața carierei, performanței, succesului. Și apoi asta am făcut. Nopți petrecute la birou, sărbători și aniversări uitate, lipsa vieții personale, toate în numele jobului. Dar ”jucăria” se strică spune Csibi Magor, Head of Leadership and Organizational Culture Practice Trend Consult Group. Și când apar semne că nu suntem bine, le acoperim cu și mai multă muncă.

E o boală comună și grea. Și, în apărarea noastră, încercăm să ne tratăm. Cel puțin așa se vede în ultimii ani: oamenii încep să vorbească și să conștientizeze nevoia unei vieți în afara jobului. Procesul e greu, recunoaște Csibi Magor. În apărarea timpului liber și-a impus limite clare: fără muncă după ora 18.00, fără muncă în concediu. Evident, nu îi reușește mereu să le respecte, dar se străduiește. 

Vacanțele sunt un subiect greu pentru mine. Cred că acest lucru vine din faptul că niciodată nu am simțit că le merit, sau că am făcut destul ca să pot să lenevesc și să nu fac nimic. Conștientizez asta, dar conștientizarea nu este nici măcar jumătate din bătălie. E doar primul pas, spune Csibi Magor

Și dacă înainte căuta locuri exotice de evadare și voia să bifeze experiențe, acum se duce în locuri cu semnificație. O astfel de vacanță legendară a petrecut în Sat Bătrân. Despre ea, pisica adoptată și echilibrul greu de atins între muncă și viață, povestește el mai jos. 

Cât de important e timpul liber

O bună parte din viață eu nu am avut timp ca să mă gândesc la timpul liber. Viața mea a fost dedicată carierei, îmbunătățirii continue și obținerii performanței cu orice preț. În timp însă, „jucăria” se strică și încep să apară diverse semne pe care deseori le acoperim cu și mai multă treabă.

Așa că la un moment dat am trasat o linie și am mi-am creat un nou obicei, acela de a nu lucra după ora 18. Sigur, există urgențe și excepții, dar așa cum și numele lor arată, ele chiar sunt excepții.

Ziua este scurtă și trebuie să îndesăm în ea 7-8 ore de somn, 8-9 ore de muncă, 1-2 ore de drumuri spre birou, spre casă, la sală, la cumpărături etc, 1-2 ore de sport, timp pentru viața personală și timp pentru noi. Iar când tragem linia, cumva nu ies orele.

Tocmai de aceea, pentru mine este important să generez un cadru și să stabilesc niște limite, că să mă asigur că există un echilibru, mai ales că eu stau prost cu organizarea.

Anul trecut mi-a adus mult haos și stres, mai ales pentru că îmi era foarte greu să generez aceste linii invizibile în viața mea, astfel încât creierul meu să știe când e momentul pentru odihnă, când e de joacă și când e de muncă. Soluția mea a fost să mă reîntorc la birou în momentul în care acest lucru a devenit posibil.

Ce faci pentru a-ți reîncărca bateriile

N-am înțeles niciodată această expresie “încărcatul bateriilor”.

Rareori am simțit după perioade de odihnă că am o baterie încărcată, mai degrabă mi-au fost grele trecerile de la ocupat la relaxat total și din nou ocupat. Pe mine deseori mă încarcă munca, oboseala chiar. Nu degeaba modul meu de a avea grijă să nu se acumuleze prea mult stres este prin sport, adică prin descărcarea bateriilor.

Cum ai gândit anul ăsta vacanța

Vacanțele sunt un subiect greu pentru mine. Cred că acest lucru vine din faptul că niciodată nu am simțit că le merit, sau că am făcut destul ca să pot să lenevesc și să nu fac nimic. Conștientizez asta, dar conștientizarea nu este nici măcar jumătate din bătălie. E doar primul pas.

Anul ăsta am făcut exact ce am făcut și anul trecut. M-am dus într-o zonă rurală superbă, o zonă cu o semnificație aparte pentru mine, unde să pot lucra la partea cu acceptarea relaxării.

Am fost la Sat Bătrân, am făcut mai mult nimic, am mers pe urmele zimbrilor, m-am bucurat de fructele din sat și din pădure, m-am uitat la stele, am pedalat, am adoptat o pisică.

M-am dus acolo ca să învăț să accept că merit relaxare și parțial mi-a ieșit. Acolo am stat relaxat, însă cum am ajuns înapoi m-a lovit puternic faptul că am rămas în urmă și că am de recuperat. Ce să zic, work în progress.

Mai urmează, sper, o călătorie în octombrie în care voi merge să alerg și să mă relaxez.

Cum alegi destinațiile

În trecut căutam exoticul și locurile cât mai cunoscute și mai interesante. Am încercat să bifez experiențe. Cu trecerea timpului încerc să fiu atent și la mine și să învăț ce îmi place și ce nu. Caut locurile cu semnificație, cu sens, caut locațiile în care să mă pot liniști și relaxa. 

Ce e foarte important pentru tine în vacanță

Poate cel mai important e ca vacanța să nu devină un stres în sine. Teoretic vrem să ne deconectăm, să avem mai puține lucruri de făcut, să avem timp de a nu face nimic. Practic, deseori înlocuim taskurile de muncă cu alt fel de taskuri. Rezervat bilete, căutat cazări, transport, verificat ce e musai de vizitat, unde e de mâncat, ce e de făcut și multe alte lucruri,care chiar dacă sunt altele decât cele obișnuite, tot taskuri sunt.

Obiectivul meu în vacanțe este să ajung să cred că merit să nu fac nimic. Că e ok să mă relaxez. Că asta e perioada în care realmente ar trebui să fac fix ce îmi face plăcere. Dar probabil ăsta nu e un obiectiv de vacanță, ci unul de viață. Să ne înțelegem, să ne acceptăm.

Primul lucru pe care îl faci în vacanță

Mă opresc din a mă mai uita la mailuri și încep să nu mai răspund la telefon.

Cea mai legendară vacanță

Când aud legendar mă gândesc la vacanțele în care încercam din răsputeri să mă impresionez pe mine și pe cei din jur, când am plecat spontan pentru o luna în Thailanda, sau când am călătorit în Africa și am urcat pe Kilimanjaro, sau când am dormit într-un ghetou din Nairobi. Dar acum îmi dau seama că în acele momente m-am gândit mult prea puțin la mine și mult prea mult la alții.

Așa că dacă e să definesc eu legendarul, aș zice că vacanța mea de anul trecut în Sat Bătrân, făcută în pandemie imediat după perioada de lockdown îmi este cea mai dragă experiență. Am reușit să găsesc acolo un echilibru fain între hedonism, relaxare, explorare și distracție și am reușit să fiu prezent în ce mi se întâmpla acolo. Și m-am conectat cu oameni care sunt importanți pentru mine.

Linia care delimitează meseria de viața personală

E o linie generală. Știu teoretic când lucrez, când fac sport și când fac alte lucruri. Erau momente în care granițele erau non-negociabile, dar încep să învăt că orice limitare prea rigidă poate să devină contraproductivă. Dar, pentru mine, este important să am limitele cât de cât definite.

Cât timp petreci la job în concediu :)

Încerc să reduc la zero. Am colegi și clienți pe care nu-i ignor, pentru că știu că ei mă respectă și respectă timpul meu liber și știu că dacă apelează la mine, atunci chiar e vorba de ceva important. Dar în general încerc ca deconectarea să fie una completă.

Vacanța pe Facebook

Nu am Insta, dar da, postez din când în când pe Facebook.

Rețeaua mea principală de network este Linkedin, însă ca să postez acolo trebuie să intru în mindsetul de muncă, așa că m-am deconectat. Pe Facebook am făcut câte o postare pe zi pentru că mi s-a părut că merită să arăt lucrurile foarte faine care se întâmplă în zona Armenișului și să vorbesc despre un alt fel de vacanță, una care ajută oamenii care fac bine în jur.

O carte/un film care te-au pus pe gânduri recent

Filmul care îmi vine în minte este cel despre viața lui Roberto Baggio. Mi-a plăcut foarte mult pentru că în loc de happy end, în care eroul principal obține ce își dorește, aici acesta se împacă cu el însuși, chiar dacă nu primește de la viață ce ar merita.

Cartea care m-a pus pe gând este a lui Phil Jackson, 11 inele, pentru că mi-a arătat încă o dată că cultura unei organizații este mai importantă decât competitivitatea, decât talentul sau spiritul de luptă. Mi-a arătat că și în cele mai competitive sporturi, accentul este pe ce ai de oferit echipei, nu doar pe ce știi tu să faci.

Un loc din București unde petreci mult timp (în afară de birou)

Petrec destul de mult timp acasă, în Parcul Herăstrău la alergare și în sala de Crossfit. În pandemie am descoperit Parcul Bordei care mi-a fost un refugiu important în toată perioada de turbulențe.

Ce faci prima dată când te întorci la job

Mă panichez.

Aș vrea să nu fac asta, dar nu-mi iese. Încep să mă stresez deja când pornesc înapoi spre casă din vacanta, îmi aduc aminte de cât de multe lucruri sunt pe hold, câte o să am de făcut, câte oportunități am pierdut nefăcând nimic etc. Mi se întâmplă chiar să pierd o noapte cu acest stres. Apoi ajung la birou, mă apuc de treabă, iau lucrurile rând pe rând și mă liniștesc. Nu este cel mai bun sistem, dar atât pot, momentan. Sper să mai cresc, să mai învăț.