[Art&Magic] Diana Grigore: Ingredientul nelipsit în lucrările mele este joaca

Jumătate ilustrator, jumătate designer grafic, pasionată în copilărie de artă fotografică, fost publicitar. Așa se prezintă Diana Grigore. N-a rămas la fotografie, însă știe că și-a dezvoltat simțul artistic și pe cel al compoziției datorită ei, iar acum le folosește în ilustrație și grafică.

A plecat și din publicitate la începutul pandemiei, pentru că a vrut să se concentreze pe ceea ce îi place cu adevărat. A fost ca o gură de aer proaspăt schimbarea asta, și, cu toate că drumul nu îi este (încă) pavat cu diamante, se bucură de libertatea pe care i-o dă freelancingul.

”Freelancingul în domenii creative cred că implică foarte mult curaj. Chiar dacă observ cum se mărește din ce în ce mai mult segmentul de oameni care consumă artă, ilustrație și design, este în continuare unul limitat. Cei care profesăm în sfera creativă suntem mulți. Aici intervine partea dificilă, căci trebuie să încerci să rămâi tot timpul relevant".

Diana Grigore vede lumea în combinații de culori în locuri pe lângă care mulți trec fără să își întoarcă privirea. Povestim cu ea mai departe despre ilustrație, stilul său creativ și despre cum îi place să se joace atunci când desenează.

Despre tine

Sunt jumătate ilustrator, jumătate designer grafic. Am absolvit recent masterului de Comunicare Vizuală din cadrul Universității Naționale de Arte din București și lucrez în prezent ca freelancer, după 2 ani ca Art Director în publicitate. Dețin o mică afacere creativă care ia forma unui un magazin online cu obiecte ilustrate și gândite de mine care îmi aduce bucurie cu fiecare mail care mă anunță că s-a înregistrat o nouă comandă. E minunat când oamenii apreciază ceea ce faci, iar atunci când decid să le aducă acasă, în intimitatea lor, fie că vorbim de un tricou ilustrat, de coastere sau de stickere pentru fereastră este cu adevărat special.

Ce fel de proiecte îți place să lucrezi

În ceea ce privește proiectele comisionate, sunt momente și momente. Uneori îmi place să lucrez mai mult proiecte de ilustrație, alte ori de branding. Însă, cred că cel mai mult îmi place să lucrez proiecte personale. E și cel mai dificil, căci devin acel client pretențios pentru mine însămi, dar ce pot spune sigur este că libertatea pe care o primesc în cadrul proiectului este cea care contează cel mai mult pentru mine. Întotdeauna lucrez cu mare drag atunci când simt că am spațiu de creație și încredere din partea clientului.

De la brief la produs final

De cele mai multe ori clientul îmi trimite un brief cu informațiile relevante pe care trebuie să le știu despre proiect, împreună cu ce și-ar dori să creez eu - ilustrații, pictograme, logo sau identitate vizuală. Ulterior, intervine partea contractuală, unde stabilim deadline-uri, termene de plată și ne asigurăm că totul e acoperit din punct de vedere legal. De la semnarea contractului începe lucrul efectiv, care arată cam așa: research pe subiect -> research vizual -> schițe -> trecerea în digital -> produsul final cu pumnii strânși pentru feedback.

Inspirația

Uneori inspirația apare accidental, alte ori trebuie să o cauți. În zile mai norocoase, o simplă discuție din autobuz, un afiș de pe stradă sau un vis mai ciudat pot să genereze idei. Alte ori, inspirația pare să se ascundă bine și tu trebuie să găsești mecanisme pentru a da de ea: întorcând netul cu susul în jos, răsfoind toate revistele din bibliotecă și toate gândurile din cap. Astfel de momente ne panichează. Ce am observat, totuși, este că de fiecare dată ideea reușește să apară într-un fel sau altul, indiferent că îmi rod unghiile de stres sau că stau și mă uit pe tavan câte 2 ore. Așa că, în timp, am început să iau lucrurile mai calm, să am mai multă răbdare și încredere în felul în care mintea mea procesează lucrurile și o las în ritmul ei.

Stilul tău creativ

Cred că „ingredientul” nelipsit în lucrările mele - de la început și până în prezent - este joaca. Îmi place să cred că nu voi fi niciodată prea adult pentru a uita să mă joc în ceea ce fac. Experimentez diferite tehnici în funcție de proiect și de stare și încerc pe cât posibil să nu mă atașez de aceleași moduri de a rezolva probleme creative și să las întotdeauna loc pentru soluții vizuale noi.

Învățăturile desenului

Înainte să știu ce sunt ilustrația și designul, cel mai mult îmi plăcea să fac poze. Încă din copilărie eram foarte pasionată de asta și, chiar dacă nu am investit niciodată în domeniu și nu am făcut cursuri de niciun fel, simt că m-a ajutat în mod natural să îmi dezvolt simțul estetic și pe cel al compoziției, pe care le-am aplicat și le-am dezvoltat ulterior în ceea ce fac acum. Văd frumusețe și combinații de culori minunate în locuri pe lângă care mulți trec fără să întoarcă măcar privirea. Pentru asta sunt foarte recunoscătoare, că domeniul în care lucrez m-a educat să văd lumea un loc mai frumos, chiar și în cele mai banale colțuri ale ei.

Pe cont propriu

Freelancingul în domenii creative cred că implică foarte mult curaj. Chiar dacă observ cum se mărește din ce în ce mai mult segmentul de oameni care consumă artă, ilustrație și design, este în continuare unul limitat. Cu toate că cererea e relativ mică în comparație cu alte domenii, cei care profesăm în sfera creativă suntem mulți. Aici intervine partea dificilă, căci trebuie să încerci să rămâi tot timpul relevant și să aduci mereu ceva nou pentru a te diferenția. Uneori este o presiune prea mare și puțină dezamagire e inevitabilă. Dar e ok, ce putem face e să ne asigurăm că dăm ce avem mai bun și să sperăm că, în timp, vor căuta din ce în ce mai mulți să ne susțină în ceea ce facem.

Ajutorul online-ului

Online-ul e o parte foaaarte solicitantă. De multe ori simplul fapt de a fi ilustrator/designer și de a face lucruri faine nu este suficient pentru a ajunge la oameni și pentru a primi proiecte. În momentul de față există o oarecare fuziune între meseriile noastre și cele de content creator sau de influencer. Ești nevoit să îți promovezi lucrările cât mai mult în social media și să tânjești după like-uri și followeri. Pentru mine lucrurile de genul ocupă mult timp și de multe ori devine obositor, mai ales când - cum bine știm - Instagramul te mai și sabotează cu vizibilitatea. Cu toate astea, e ceva ce chiar îmi place să fac și mă ajută zilnic să cresc și să creez conexiuni cu oameni din tot felul de domenii.

2021, până acum

Sinceră să fiu, a fost un pic mai carusel emoțional decât anul trecut. Cred că s-a acumulat oboseala și oamenii se resimt pe toate planurile. Au fost perioade mai bune și unele mai puțin bune, cum e și normal. Dar încerc să am răbdare și să mă bucur de amandouă.

Schimbări de pandemie

Pentru mine pandemia a declanșat o serie de schimbări pe plan profesional. Chiar în primele luni de izolare din 2020 am decis să renunț la jobul din publicitate și să mă concentrez doar pe ceea ce îmi place cu adevărat să fac. M-am orientat către freelancing, mi-am făcut site și shop, am petrecut mult timp lucrând la lucrarea de disertație și s-a simțit ca o mare gură de aer de care aveam nevoie. Nesiguranța financiară care vine la pachet cu pandemia, mai ales în raport cu freelancingul o resimt mai mult în 2021. Este o perioadă mai dificilă și înțeleg că este firesc să fie așa, după anul 2020 care ne-a destabilizat pe majoritatea. Sunt însă încrezătoare că lucrurile vor reveni treptat la normal.

Piata de ilustrație din România

În momentul de față cred că România stă destul de bine la capitolul ilustrație. Sunt foarte mulți oameni care fac o treabă minunată și există o varietate destul de mare de stiluri. Comunicarea dintre noi e faină, simt că există o comunitate și că aparțin - lucru care cred că e foarte important în orice domeniu.

Trendurile

Am observat o inclinație din ce în ce mai mare a ilustrației către aspecte mai delicate ale societății, precum egalitatea de gen, de rasă și susținerea minorităților în general. Observ și implicarea din sfera sustenabilității și a sănătății, în special cea mentală. Mi se pare minunat că se întâmplă asta și că ilustrația are și nuanța educativă de care avem nevoie.

Clișeele

Cred că odată cu timpul încep să apreciez clișeele din ce în ce mai mult. Dacă înainte îmi dădeam ochii peste cap la ceea ce consideram mainstream, acum nu mai fug de ele și chiar le adopt destul de mult și în lucrările mele. Atât timp cât aduci și o parte din tine acolo, mi se pare perfect ok. Ori mă maturizez, ori devin un om plictisitor. Vom afla.

Mai departe, în acest an

Urmează să pun pe picioare proiectul la care lucrez de mai bine de un an, cu numele „Frica nu are păr” și sunt tare nerăbdătoare să îl scot în lume. Pe lângă asta, sper eu că multe colaborări cel puțin la fel de faine ca până acum.