[Amintiri de la Anonimul] Miruna Berescu: Este important sa programam continut care sa deschida schimbul de idei, sa provoace spectatorul si sa il apropie cat mai mult de cinema-ul altfel

Anonimul este despre public. Cu această menire a apărut festivalul de film și, după 18 ani de evoluție, creștere și schimbări inerente, tot despre public e vorba și în 2021, spune Miruna Berescu, directorul festivalului. În funcție de public și natura lui eclectică e stabilit programul festivalului, publicul votează și alege Trofeul Anonimul, publicul și emoțiile lui creează starea aceea specială de vizionare a unui film.

Noi suntem un festival orientat spre public, ei sunt cei mai importanti pentru noi. Oamenii care vin aici sunt adunati din toata tara, din afara. Sunt foarte tineri, dar si parinti cu copii adolescenti. Cei mai dragi noua sunt cuplurile sau grupurile de prieteni care ne spun ca vin la Anonimul fiind prieteni de 40-50 de ani, spune Miruna

Diversitatea publicului este reprezentată la Anonimul prin filmele alese, subiectele abordate și programarea proiectiilor în aer liber si in sala. Anul acesta, programul ANONIMUL cuprinde multe filme românesti, doua productii care vor fi proiectate in premiera in Romania, Land si Quo Vadis, Aida? si o proiectie in avanpremiera mondiala, RESPECT- filmul despre viata Arethei Franklin. Festivalul are loc între 9 și 15 august la Sfântu Gheorghe. În așteptarea lui, Miruna Berescu face un bilanț la 18 ediții de Anonimul:

Cand incepe pregatirea editiei ”urmatoare”

In mintea mea, cel putin, pregatirile, ideile, gandurile catre ce vom mai face “la anul” nu se opresc niciodata. Practic, insa, sa zicem ca, din noiembrie- decembrie deja, facem planuri concrete pentru editia viitoare. Ce-a fost greu a trecut deja, sunt chestiuni organizatorice, de planuri care nu ies intotdeauna asa cum vrei, de idei care arata mai bine pe hartie decat inglobate in conceptul Anonimul, de filme pe care ni le dorim mult dar pe care nu le putem avea si cate altele…

Iar frumos, chiar daca challenging, este totul - altfel nu am putea face an de an ce facem. Fara pasiune, fara bucurie, fara lucrul in echipa pentru ca, la mijloc de august, sa te duci sa prezinti publicului nostru ce-ai putut face tu mai bine anul acela, cred ca ar fi foarte greu de lucrat, daca nu chiar imposibil. Sunt totusi 18 ani, pe care nu doar i-am bifat, i-am simtit si muncit.

Foto: Dragos Asaftei

Ce are special editia din 2021

Anul ciudat si greu a fost pentru noi 2020, cand am organizat festivalul in august fiind in lockdown in luna martie - habar nu aveam ce va urma in vietile noastre, asa ca Anonimul a intrat si el in lockdown, insa mai relaxat decat noi ceilalti pentru ca oamenii inscriau filme pentru Competitia de scurtmetraj. Si asta, cumva, ne-a ajutat pe toti - si pe cei care trimiteau, sunt sigura, dar si pe noi - aveam sentimentul ca lumea merge mai departe asa cum o stiam noi.

Revenind la intrebare, avand experienta anului trecut, organizatorica dar si ca raspuns al publicului, ne-a fost mai usor anul acesta sa ne pregatim pentru o alta editie in care trebuie sa ne adaptam si noi rapid dupa reguli noi, sa modificam ce am gandit un an intreg la schimbari anuntate cu o saptamana inainte de festival (cum se intampla chiar acum cu noile reguli adoptate de la 1 august). Si sa luam cumva aceste schimbari ca fiind inevitabile, iar asta ne-a ajutat sa ne concentram pe continut, pe filme, pe invitati, pe concept, pe publicul nostru si pe asteptarile lui.

Foto: Dragos Asaftei

Multe filme românești

Anonimul primeste un cec in alb in fiecare an de la cei care aleg sa vina la festival, pentru ca cei mai multi dintre ei isi rezerva cazarea si se hotarasc ca vor veni in august, in Delta, de prin luna februarie-martie. Ceea pe noi ne obliga sa nu facem surprize, cel putin nu unele neplacute :)

A fost un an interesant si din punctul de vedere al filmelor, atat romanesti cat si straine- cu cinematografe inchise, cu festivaluri care nu s-au mai organizat anul trecut, cu toata aceasta perioada confuza, s-au adunat multe titluri care ies la public abia in 2021.

Si asta e valabil si pentru filmele romanesti, oricum spectatorii nostri sunt foarte apropiati de filmul romanesc si foarte interesati de el. Si cand spun “foarte”, nu exagerez - exista un interes printre participantii la Anonimul pentru filmele romanesti, chiar si pentru cele care au avut premiera in salile de cinema din tara. Am observat aspectul acesta de anii trecuti si, atunci, am inclus in lineup-ul nostru cat mai multe filme romanesti - iar anul acesta am avut ceva titluri de unde sa alegem: Intregalde, regizat de Radu Muntean, Camp de maci, regizat de Eugen Jebeleanu, Lebensdorf, in regia lui Valentin Hotea (prezentat in premiera mondiala la Anonimul, un film cu Mimi Branescu, Ana Covalciuc si Ioana Flora), Mia isi rateaza razbunarea, in regia lui Bogdan Theodor Olteanu, Dupa 40 de zile, in regia lui Andrei Gruzsniczki, #dogpoopgirl, in regia lui Andrei Hutuleac.

În premieră în România

Ne bucuram mult ca publicul nostru va vedea in premiera in Romania 2 filme de care as pomeni aici: Land si Quo Vadis, Aida? si unul cu 2 zile inainte de avanpremiera mondiala RESPECT- filmul despre viata Arethei Franklin.

Land este debutul in lungmetraj al actritei Robin Wright, poate mai cunoscuta din rolul ei din serialul House of Cards- pentru cei care o stiu doar din serial, sa o vada in Land, va fi suprinzator, cel putin. Filmul “aterizeaza” la noi dupa premiera de la Sundance, de la inceputul anului.

Quo Vadis, Aida? in regia bosniacei Jasmila Zbanic a avut o nominalizare la Premiile Oscar pentru Film strain anul acesta, alaturi de Colectiv. Este un film impresionant care vorbeste despre masacrul de la Srebrenica din 1995, din perspectiva unei traducatoare pentru tabara ONU, prinsa intre informatiile pe care, fara sa vrea, le afla si salvarea familiei ei. Jasmila Zbanic revine la Festivalul de Film ANONIMUL, de aceasta data cu un film in afara Competitiei, dupa ce, in 2010, a facut parte din Competitia de Lungmetraj cu filmul sau On the Path- pe noi intersandu-ne foarte mult sa urmarim evolutia regizorilor pe care ii descoperim devreme in cariera. Asa a fost cazul si cu Yorgos Lanthimos sau cu Carlos Reygadas. Sau cu Bogdan George Apetri, de doua ori in Competitia ANONIMUL si acum, cu urmatorul lui film “Miracol”, anuntat in Competitia Orizzonti a Festivalului de Film de la Venetia.

Atmosfera de la primele editii

Sigur ca imi amintesc - sunt multe amintiri amestecate, pentru ca nu a fost usor la inceput - multa lume, chiar din breasla, chiar dintre prietenii nostri ne spuneau ca nu avem cum sa crestem, ca nu vom avea niciodata mai mult decat cateva sute de oameni acolo si ca regizorii nu vor veni la capatul lumii cu filmele lor.

Foto: Dragos Asaftei

Cativa ani, vreo 3-4 ne-am luptat cu mentalitatea asta, insa ne-am relaxat singuri si ne-am dat seama ca nu trebuie sa convingem pe nimeni de nimic. In alti cativa ani, lucrurile stateau deja altfel, noi invataseram la randul nostru din greselile pe care le-am facut la inceput, iar cand regizorul turc premiat la Cannes cu Palme d’Or Nuri Bilge Ceylan ne-a spus, in 2011, ca probabil nu ne dam seama ce lucru minunat facem la Anonimul, am inceput sa ne relaxam :)

Zambesc putin cand imi amintesc, pentru Ceylan este recunoscut ca fiind un invitat putin incomod, pentru ca nu este foarte comunicativ insa este exigent cu calitatea proiectiei- noi aduseseram atunci pentru prima data un aparat mobil de proiectie pe pelicula pe care l-am pus in mijlocul Campingului si asteptam “verdictul”. Iar vorbele lui astea au fost.

Si am stat noi si ne-am gandit si i-am dat dreptate. In ultimii ani, ne-am cam obisnuit cu laudele - poate nici asta nu e asa de bine- regizorul lui Oldboy Park Chan-wook ne-a povestit cum Trofeul Anonimul este cel mai frumos primit pana atunci, regizorul mexican Michel Franco ne-a “amenintat” ca se intoarce la Anonimul in maximum 10 ani, chiar daca noi nu o sa-l mai invitam.

Foto: Dragos Asaftei

Ce te-a surprins prima data

Pe mine m-a luat prin surprindere Delta, acum 18 ani, pentru ca era prima oara cand ajungeam acolo, eu mergand in 2003 cu un an inainte sa apara Anonimul. Si atunci cand am ajuns in 2004, la prima editie, nu m-a mai surprins nimic :) desi cumva locul acela si Delta in general ma suprinde in fiecare an.

Foto: Dragos Asaftei

Intotdeauna observ ceva ce nu vazusem anul de dinainte sau merg intr-un loc frumos pentru prima data- dar asta cred ca are legatura cu relaxarea noastra, ca echipa. Eu abia acum cativa ani am reusit sa inteleg ca pot merge intr-o dupa masa pana la mare, ca nu se intampla nimic fatal in lipsa mea. Iar relatia mea cu festivalul este neschimbata- il iubesc la fel de mult si acum.

Foto: Dragos Asaftei

Bilant la 18 ani 

Multe s-au schimbat - uitandu-ma inapoi, nici nu imi vine sa cred cum arata festivalul si cum arata acum. Am mai spus asta, la inceput am fost priviti cu neincredere, si chiar cu ceva compasiune ca ne-am aruncat intr-un proiect in care, evident, este multa munca, dar nu va merge. Nu numai ca a mers, noi zicem ca a alergat de-a dreptul. Iar ca schimbare importanta, m-as referi aici la schimbarea votului dinspre Juriu spre public, in anul 2009 - o schimbare de care ma bucur mereu sa vorbesc pentru ca s-a dovedit in timp o idee foarte buna. Acum, publicul este cel care alege, in fiecare an, unde merg Premiile de la Competitiile de Scurtmetraj, dar si Trofeul Anonimul.

Cine vine in 2021 la Anonimul

De ce vin oamenii la Anonimul? Buna intrebare, mai ales ca acesta este locul nostru preferat din care si pentru care se nasc ideile. Noi fiind un festival orientat spre public, ei sunt cei mai importanti pentru noi - noi facem acest festival mai putin ca un festival de film urban, indreptat catre industria de film, mai degraba Anonimul este despre public. Sigur ca noi putem raspunde din perspectiva noastra, din unghiul nostru subiectiv, dar care se mai largeste dupa toti anii acestia de cand suntem impreuna si am invatat sa ne privim si sa ne ascultam unii pe altii, public - echipa Festivalului. Sigur ca aici contribuie si apropierea noastra fizica de public, pentru ca noi bem ceva pahare de vin impreuna in noptile lungi de Festival.

Publicul nostru este foarte numeros asa ca m-as feri sa spun clar de ce vin ei la noi, pot banui insa ca sunt mai multe lucruri adunate: filmele noastre, marea, atmosfera noastra, Delta si plimbarile pe canale (in liniste si fara barci cu motor, daca se poate), faptul ca multi vin intr-un grup mai mare de prieteni, ca totul la Sfantu Gheorghe este relaxat& prietenos. Oamenii care vin acolo in timpul Festivalului sunt adunati din toata tara (vin oameni din Cluj, din Timisoara), din afara, veniti special pentru noi, sunt foarte tineri, dar si parinti cu copii adolescenti. Cei mai dragi noua sunt cuplurile sau grupurile de prieteni care ne spun ca vin la Anonimul fiind prieteni de 40-50 de ani…

Este importanta pentru noi ca aceasta “adunare” eclectica sa fie cat mai bine reprezentata si inclusa prin filmele si discutiile noastre, prin programarea pe care o facem - ordinea filmelor in Camping, programarea in sala a filmelor care nu si-ar atinge potentialul maxim intr-o proiectie in aer liber, etc. Tinem cont si de faptul ca oamenii de la Anonimul nu pot avea si nici nu au aceeasi alegere atunci cand vine vorba despre cinema - sigur, publicul nostru este cinefil, aici nu avem dubii, cine altfel bate atata drum pana in Delta - insa este important sa programam continut care sa deschida apetit, care sa deschida schimbul de idei, care sa provoace spectatorul si sa il apropie cat mai mult de “descoperiri”, de cinema-ul altfel, de filme in care conteaza nu numai povestea dar si cum este spusa ea cu ajutorul camerei de filmat, si cate altele.

Foto: Dragos Asaftei

Starea de festival

Parerea mea este ca starea este importanta si dincoace de filme :) Sunt studii foarte serioase care ne spun ce intuim si noi de fapt: ca spectatorul dintr-o sala de cinema care a cautat 10 minute loc de parcare, sau cel caruia i se rontaie langa floricele tot filmul, sau cel care poate vedea un film doar daca e liniste si vecinul de pe randul de sus comenteaza si/ sau vorbeste la telefon din 5 in 5 minute, va vedea alt film.

Desigur, asa cum ne spunea tot la Anonimul Park Chan-wook, este la fel de adevarat ca, daca un film este vazut de 1 milion de oameni, atunci vorbim despre un million de filme, iar regizorul ramane cu filmul lui si fiecare spectator in parte pleaca acasa cu propriul film. Dar acest film propriu este foarte legat de starea pe care o ai cand intri intr-o sala de cinema sau te uiti la ecran: acel “impreuna” este un element fundamental, dupa parerea mea.

Apoi, atmosfera prielnica, o zi frumoasa incheiata in fata unui “magical flickering open-air screen”, cum bine spunea Paul Laverty, scenaristul de o viata al lui Ken Loach (tot la Anonimul), relaxarea cu un pahar de vin si cu prietenii aproape, un cer plin de stele deasupra capului tau- toate astea sunt parte din Festival.

Foto: Dragos Asaftei

Daca ar fi vorba doar despre filme, atunci toata lumea ar sta acasa si s-ar uita pe platform sau pe internet. Insa am vazut cu totii in perioada in care cinematografele au fost inchise, ca acest lucru nu este suficient. Si desi multa lume spune ca acesta este viitorul, ca cinematografele incet-incet vor ceda in fata platformelor, eu sunt sigura ca si atunci ca Ingrid, adolescenta mea, va merge peste ani cu prietenii ei pensionari la film, o va face la cinema. Sau poate chiar la Anonimul.