Date: fiecare nouă generație din ultimii 20 de ani trăiește mai rău decât generația părinților; costurile de viaţă s-au dublat sau triplat; șansele de a obține un loc de muncă au scăzut enorm, indiferent dedomeniu; costurile pentru universități /an au devenit mai mari decât salariul mediu anual în SUA; alte țări au renunțat la programele de educație finanțate de stat și au introdus taxe progresive pentru studii (cum ar fi Franța).
În acest context, nu vi se pare absurd de amuzant faptul că o linie de credit a unei companii de asigurări se distrează pe seama părinților și sugerează cedarea totală unei lumi dominate de banci? Ce spune despre șansele la educație ale unei persoane obișnuite? Dar de cele ale celor mai puțin privilegiați dintre noi?
Campania Grey “College Planning” pentru Mass Mutual reprezinta fidel distributia rolurilor in familiile traditionale: entuziasmul mamei versus realismul tatalui.
Este obținerea unui credit singura șansă pentru un copil “normal”? Asta vinde reclama? Un credit pentru care ar trebui să lucrezi timp de decenii pentru a-l rambursa? Cinismul care înconjoară șansele noastre (sau cele ale copiilor noștri) de a reuși în viață este extraordinar. Se poate remarca asta în videoclip, prin interiorizarea regulilor jocului, exprimate de către tată. Ce am înțeles din această reclamă este că nici nu mai contează ce tip de educație, principii sau îndrumări le oferim copiilor noștri, suntem, în majoritatea noastră, înghițiți de societatea care a încetat să se preocupe de bunăstarea indivizilor, cât de privilegiul câtorva.
Nu este încă cazul României, dar probabil va ajunge și aici destul de curând, pentru că visăm visul american de atât de mult timp. Îmi amintește despre sfatul dat de ministra muncii unui muncitor care se plângea că salariul său e prea mic: “poți să-ți iei un al doilea loc de muncă” ... poate atunci vei putea să-ți trimiți copiii la școală!
