Dragoș Ometita a intrat în publicitate datorită pasiunii sale pentru muzică care îl făcea să creeze postere pentru concerte și coperți de albume. Au trecut 17 ani de când tot experimentează în lumea asta, iar acum e Creative Director la Wopa. După ce a înțeles cum funcționează lucrurile în domeniu, și-a dat seama că are nevoie să găsească ceva care să îi ofere control asupra creațiilor lui. Și așa a început căutarea: prima pe listă a fost his first love, ilustrația. A venit apoi rândul fotografiilor pe care le făcea când se plimba pe străzile Bucureștiului sau când era implicat în proiecte cool. Toate astea l-au adus mai aproape de adevărata lui pasiune, video storytelling.
Cea mai grea parte e si cea mai frumoasa, te bagi in proiecte pentru tine dar le faci pentru alti oameni care te investesc cu increderea si speranta lor. Responsabilitatea cade greu pe umeri dar si satisfactia e pe masura cand le vezi reactia pentru prima data.
Ce a început ca o simplă pasiune a ajuns să se concretizeze tot mai mult, iar acum Dragoș regizează proiecte îndrăznețe și e mereu în căutarea unor noi surse de inspirație despre care să povestească prin video.
Singura regulă pe care o respectă atunci când decide să se implice în ceva este: commit and figure it out later. Dacă citiți interviul de mai jos, veți înțelege de ce ne recomandă și nouă să facem asta.
Începutul în publicitate
Am intrat in publicitate in 2004, *plange in batraneasca*, pe atunci treceam in anu trei de facultate, eram coleg si foarte bun prieten cu Mihai Gheorghe (celebrul Chucky) si ca doi tineri iubitori de muzica reusisem sa ne bagam pe sub pielea lui Dan Amariei facand tot felul de postere pentru concerte si coperti de albume pentru OCS. Dan ne-a chemat la un interviu la Ogilvy pe atunci cu el si cu Pilu, ne-am placut si 17 ani mai tarziu sunt inca in industrie si am avut placerea sa experimentez diversele ere ale publicitatii romanesti de atunci si pana acum.
În căutarea unui side hustle
Dupa cativa ani de honeymooning cu publicitatea mi-am dat seama ca am nevoie in viata mea profesionala de un side hustle care sa imi ofere ceea ce publicitatea, prin natura ei, nu putea. Control total asupra produsului care iese din mana mea.
Călătoria către pasiune perfectă
Asa a inceput un periplu de peste 10 ani in care am incercat diverse lucruri care sa imi hraneasca un ego artistic supradimensionat. Prima etapa a fost ilustratie, m-am intors la radacini cumva, facand arte din clasa a 5-a era destul de firesc sa incep de acolo.
Apoi ca tot bateam strazile bucurestiului spre munca sau viata si inapoi am inceput sa surprind eclecticul de Bucuresti, evident, in alb negru ca asa erai cool pe instagram pe vremea aia.
Asta m-a condus firesc spre unul din proiectele mele de suflet de dupa munca, shootingul pentru linia Bucuresti de la Porc.
Love at first shot: video storytelling
Cumva insa toate astea de mai sus au fost niste relatii pasagere pana cand am gasit my one true side love, video storytelling.
In 2013 am lansat primul meu videoclip, Cauta de la OCS, tot impreuna cu Dan Amariei, acest om prezent la fiecare nou inceput al meu. Nu stiam nimic din ce faceam atunci asa ca, firesc, am decis sa facem o productie complicata, cu filmare pe crome, cu foarte multa post productie si cumva ne-a iesit. Pe langa faptul ca am fost foarte ambitiosi pe productie l-am si facut cu vreo 6 sau 7 finaluri alternative, deci ambitiosi si pe implementare.
Commit and figure it out later
Fiind un tip curajos (inconstient), felul in care am lucrat la Cauta a dictat cum am abordat toate proiectele de atunci incolo: “commit and figure it out later”.
Vine HYPNO la tine si iti zice sa faceti impreuna un clip la subcarpati plin de animatii complicate? sigur facem.
Te-ai trezit prea dimineata la Navodari si ai vazut un stol imens de pescarusi? Pai nu facem noi o serie despre lumea nevazuta a diminetilor la mare, la Clinceni sau pe primu tren sprePitesti ? Sigur, facem.
Iti vine ideea sa faci un clip cu filmare subacvatica si nu ai mai facut asta niciodata? pai nu facem noi ?
Facem un clip despre Bucuresti filmat de 3 oameni pe parcusul unei luni aproape (multumesc Vlad Giogu si Horia Cucuta) si il facem pe Andreas Aron <3 om mare? Facem.
Esti in uber spre o filmare si te hotarasti ca parca ai face clipu ala un oneshot? Ambitios spre stupid, dar facem.
De la pasiune la regie
Toata treaba a evoluat usor de la muzica spre a spune povesti reale, asa am intrat in lumea comediei si am regizat sezonul doi din Show de Seara de la Comedy Central pentru care am facut si o mica campanie:
Am mai regizat si montat o serie de roast-uri si special-uri, preferatul meu ramanand special-ul de turneu al lui Teo, Aia e.
Apoi am ajuns la a spune chiar povesti reale ale oamenilor pe care ii intalnesc si mi se par interesanti, de exemplu Gerardo Savo pe care l-am cunoscut in Atrani intr-un concediu in care se intampla sa am si niste echipament la mine:
Cea mai grea parte
Cea mai grea parte e si cea mai frumoasa, te bagi in proiecte pentru tine dar le faci pentru alti oameni care te investesc cu increderea si speranta lor. Responsabilitatea cade greu pe umeri dar si satisfactia e pe masura cand le vezi reactia pentru prima data.
Surprize & descoperiri
Pe drumul asta am descoperit foarte muti oameni misto, cu povesti la fel de misto si asta m-a facut mai bogat decat as fi crezut vreodata.
Nu stiu exact pe unde se intalnesc cele doua, dar stiu sigur ca atunci cand o fac ies niste discutii destul de interesante. Work-ul personal hraneste work-ul profesional si ambele ma hranesc pe mine.
Între viata profesională și hobby
Nu dau sfaturi despre time management, am facut artele totusi, dar pot sa le zic un singur lucru: commit and figure it out later.