[Noii artizani] Veronica Soare: Produsele care pleaca de la mine ajung la oameni cu energia cu care le-am creat, cu iubire

Prin ochii ei lumea pare mai colorata, mai jucausa, mai frumoasa. I-a invatat si pe altii sa se uite doar la lumina si culoarea din lume, prin povestile sale de pe Facebook si in atelierele de caleidoscoape, care fac oamenii sa zambeasca. Si, poate, poate, sa reinceapa sa creada in magie. De fapt, magia exista peste tot in jurul nostru, uitam sa o vedem, dar ea continua sa se intample la tot pasul, prin iubire.

Tot ce face Veronica Soare este despre dragoste si nu se sfieste nici sa o spuna, nici sa se lase inspirata de ea pe strada, in leganatul trenului sau pe bancuta din Cismigiu pe care se asaza uneori sa priveasca spectacolul vietii. Inainte de Paste anul acesta, Veronica a nascocit si a scos in lume un nou produs handmade: inimaOglinda.   

“You are in the business of love, mi-a zis recent un amic, si cred ca oamenii simt ca, dincolo de un obiect livrat, in mesajul cu care vine, in comunicarea cu ei, e genuine love. Asadar feedback-ul de la ei vine tot asa, cu iubire si recunostinta”

Despre iubire si creatia din iubire, despre caleidoscoapele si inimaOglinda ale unei simpatico-autentice artizane, Veronica Soare.

Despre tine si “palariile” tale

Eu sunt Veronica si, cum imi place sa ma alint, sunt o fata simpla. De loc vin din Satmar, am aterizat in Bucuresti acum douazeci de ani. De fel vin de pe cararile luminoase ale vietii, pe care am mers si-am tot mers pana am ajuns aici, pe drumul asta care simt ca vorbeste despre mine si e in acord cu misiunea mea.

Viata mea a fost mereu faina, pentru ca intotdeauna am facut cu drag tot ce am facut. De fapt in continuare sunt prezenta pe mai multe planuri, nu sunt doar inchisa in atelierul de lucru. Uneori prezint evenimente, alteori sunt in studio si trag voci pentru documentare, filme sau carti, adesea sunt in cafenele si scriu, ma joc mult. Asta e norocul meu, pe care l-am construit, ca am pus caramida cu caramida si am facut din viata mea un teren de joaca.

Pasiunea pentru mestesug

Ca sa fiu sincera credeam despre mine ca am doua maini stangi, inainte sa ma ocup de caleidoscoape, cand mergeam pe la diverse ateliere, ma amuzam ca nu ma credeam in stare sa fac bine niciun cocor origami. Uneori ma si frustra chestia asta. Vazand oamenii la atelierele mele de caleidoscoape am inteles ca exista asta in multi dintre noi, dorinta de a face ceva bine din prima. Eu m-am curatat de ea si incerc sa ii sprijin si pe cei care fac caleidoscoape sa scape de asta, cred ca important e sa punem in procesul de mestesug bucuria de a crea si sa nu ne mai focusam pe perfectiune. Sigur, cand manufacturam noi caleidoscoape in atelier ele sunt “perfecte”, dar pana aici a fost oleaca de drum de strabatut.

Intre libertatea creatiei si rigoarea antreprenoriatului

E un dans intre cele doua, eu lucrez la armonizarea miscarilor, ca sa se bucure si creativul din mine si cealalta parte. Ma rog, la mine creativul e lider, sunt artist in esenta, sfera astalalta e o necesitate. O prietena mi-a zis acum cateva saptamani ca a inventat un cuvant pentru mine: soulpreneur. Mi-a placut, mi s-a parut ca ma cuprinde exact.:)

In anii astia lectia la care inca lucrez e legata de organizare si de armonizarea diferitelor planuri. Ca facand multe lucruri, care au energii diferite, e uneori dificil sa ma mut dintr-o energie in alta. Si-atunci incerc sa nu pun multe energii diferite in aceeasi zi. Ce m-a ajutat a fost sa imi conturez agenda zilnica pe feluri de a fi si nu pe taskuri. Azi sunt creativa. Azi sunt organizata. In a doua parte a zilei ma ocup de colete si livrari. Ma faultez singura cand vad liste interminabile de lucruri de facut, ma simt coplesita si atunci incerc sa le orchestrez altfel. E un proces.

De la idee la produsul final

Tot ce am facut eu in viata a venit simplu: ideea s-a pogorat asupra mea exact asa cum a iesit apoi in lume. :) Sigur, I sleep on it si vad ce mai aduc zilele urmatoare. @inimaOglinda de exemplu. Pur si simplu am vazut inaintea ochilor aceasta brosa inima facuta din oglinda, pe care sa scrie iu-besc, asa, pe silabe. Din nevoia mea de a ma opri din goana si de a respira in liniste mi s-a tras. Initial credeam ca o sa mai aleg niste verbe, but I slept on it si mi-am amintit ca am in buzunarul de idei creative fa rai din ce dai, o vorba care mi-a venit plecand de la spectacolul Domnul Ibrahim si florile din Coran, acum cativa ani.

Cercul a fost inchis de acum e infinitul, noua mea mantra, noua mea religie. Incerc sa traiesc constient, in acum, de niste ani deja, dar cu vorbele astea am inchis si un cerc personal. Acum e infinitul.

Asadar la mine e simplu: se pogoara ideea si apoi dorm un pic cu ea et voila. La fel a fost si cu iuBine, cuvantul pe care l-am inventat in lockdown anul trecut. Pur si simplu l-am vazut in fata ochilor. Povestea n-a iesit inca in lume, ca nu poti bate divine timingu’, dar iese in curand. Fac iubine in curand. :)

Unde gasesti inspiratia

Cred ca inspiratia ma gaseste pe mine mai mult decat eu pe ea. Eu o cultiv citind, iesind in lume, uitandu-ma la oameni, scriind despre asta, uneori nescriind despre asta, cumva simt ca mintea mea e mereu la lucru si uneori – wham! M-a gasit si in tren, in leganatul trenului si la birou si pe bancuta in Cismigiu si in hamac si in discutiile cu prietenii mei, prinde culoar spre mine si mi se arata.

De lucrat imi place sa lucrez oriunde, numai nu acasa. I’m not a work from home person, pur si simplu nu ma ajuta, oricat am incercat sa imi primenesc un birou de lucru. Mie imi place intre oameni, in cafenele, in spatii de lucru, am nevoie sa aud zumzet. Uite, de cateva zile lucrez dimineata din hamac, am noroc ca s-a deschis langa casa mea o cafenea, Vanagon café, intr-o curte unde sunt doua hamace in care ma poti gasi dimineata. :)

De la calidoscoape la inimaOglinda

Eu aduc in lume inima mea in tot ce fac, ma si gandeam recent ca, uite, exista Kaleidolove, acum exista @inimaOglinda, mai vine si iuBine – practic tot ce fac e bazat pe iubire. M-a amuzat un pic sa constat asta. :)

Am inceput cu caleidoscoapele, asa a fost sa fie dupa trei ani de facilitat ateliere de caleidoscoape in companii, scoli si spatii publice. Anul asta am lansat, inainte de Pasti, @inimaOglinda, o idee stelara care pur si simplu a venit la mine. Ma simt binecuvantata ca am creat obiectul asta. Port brose inimi de opt ani, oamenii ma stiu drept fata cu inima la vedere, tot ce am facut in acesti ani a fost sub aceasta umbrela, de la fundraising, minunipeCamino, emisiunea la radio, asta a fost foarte contient statementul meu – aici locuieste o inima, te rog poarta-te cu delicatete. 

Acum fac @inimaOglinda – pe de o parte brosele, pe de alta parte abia scoase in lume – inimile oglinda de pus pe birou sau pe perete. Zilele astea lansez si tricouri cu acum e infinitul, desenat de o artista care face lettering minunat.

Superputerea produselor tale

Ce aduc eu e unic, nu mai exista pe piata un produs de acelasi fel, nu mai face nimeni caleidoscoape sau inimi oglinda. Dar mai ales superputerea lor e speciala: produsele care pleaca de la mine ajung la oameni cu energia cu care le-am creat, cu iubire, iar feedback-ul lor ma lasa fara cuvinte. Uite, doar ieri, pe trei cai diferite, a ajuns la mine feedback despre @inimaOglinda care vorbea despre cum aceasta a produs multa emotie, ca destinatarele cadoului au plans de bucurie cand au deschis coletul si au vazut obiectul, mesajul, povestea. 

Sunt in preajma caleidoscoapelor de sase ani, adica ma joc cu oglinzi de sase ani – actorul principal din caleidoscoape e o prisma facuta din oglinzi – si uite ca la intersectia dintre acestea doua s-a nascut anul asta @inimaOglinda, primita mult mai bine decat ma asteptam. Adica stiam ca am facut ceva minunat, dar feedbackul ma lasa fara cuvinte. Oamenii imi trimit fotografii cu ce se oglindeste in inima lor si cu bucuria purtarii acestei brose de peste tot. Ma coplesteste entuziasmul cu care ei o poarta, deja, in lume, am primit saptamana trecuta corespondente si din Roma, cu Fontana di Trevi in inimaOglinda si de la mare si din Zanzibar, cu apusuri africane si frangipani si din Barcelona si din inima Bucurestiului sau de pe iarba, de la tara, oglindind cerul. E minunat ce face inimaOglinda! I feel truly blessed.

Oamenii care iti cumpara obiectele

Adevarul e ca eu am noroc de oameni tare faini. Adica esenta a ceea ce creez eu e asa de faina ca numai oameni din acelasi aluat sunt interesati de ceea ce fac. Ca sa iei un kit de caleidoscop sau sa daruiesti un caleidoscop trebuie sa fii de un anume fel, ancorat la amintirile tale din copilarie, ca e un obiect care ne aminteste de copilarie, plin de culoare sau pofta de joaca.

Sau, uite, sa porti inimaOglinda sau sa daruiesti inimaOglinda – trebuie sa ai un anume climat sufletesc sa iti doresti asta.

Asadar clientii mei sunt minunati, ma simt un om norocos. Sigur, si eu investesc timp si bucurie in comunicarea cu ei, e o bucata pe care nu ma vad delegand-o, sunt foarte ancorata in relatia cu ei.

Cei mai multi ajung la mine fie pentru ca sunt deja in comunitatea mea din social media, fie ca au vazut sau au auzit recomandare de la cineva.

Retentia clientilor

Cred ca e undeva la 70%. In general, in anii de KaleidoLove, cine a daruit un produs a revenit cu inca o comanda, ceea ce ma bucura ca se intampla si acum, cu inimaOglinda. Cand iei primul lucru e una, dar cand revii e magie. Eu ma bucur adesea de magia asta. E valabila si in atelierele mele, de sase ani sunt fascinata de revenirea oamenilor la ele. Mari, din Bucuresti, a fost de 22 de ori. Ea chiar e campioana J Tibi si Ani din Brasov sunt primii inscrisi de fiecare data cand ajung acolo. Exemplele sunt nenumarate si eu nu pot decat sa dansez la gandul ca desi, practic, facem acelasi lucru, ei revin pentru energie si pentru ca, de fapt, nu e niciodata acelasi lucru. Caleidoscoapele, ca experientele, sunt unice si infinite. Iar @inimaOglinda e, pur si simplu, o idee minunata de cadou. Asa mi s-a zis. :)

Mesaje de la clientii tai

Primesc mesaje coplesitor de frumoase, ma bucura nespus cum se intorc la mine si imi scriu imediat ce soseste coletul si apoi si cand isi mesteresc caleidoscopul sau poarta inimaOglinda. Chiar deunazi am avut un atelier offline si o doamna care a venit cu fetita ei si cu gasca de prietene mi-a zis ca a venit la recomandarea cuiva care i-a spus ca eu sunt ca o spuma de capsuni. Mi s-a parut absolut adorabila treaba asta… mai ales ca mi-a confirmat ca avea dreptate cine m-a recomandat. :)

Nu sunt obisnuita cu feedback negativ, am primit cu adevarat doar unul singur, ma rog, cineva mi-a returnat caleidoscopul asta-iarna pentru ca nu era ca cel din copilarie. N-am luat-o personal, n-aveam cum sa o mai iau personal cand de sase ani feedbackul e acela care e. :)

You are in the business of love, mi-a zis recent un amic, si cred ca oamenii simt ca dincolo de un obiect livrat, in mesajul cu care vine, in comunicarea cu ei, e genuine love. Asadar feedback-ul de la ei vine tot asa, cu iubire si recunostinta.

Cum iti promovezi creatiile

Povestind despre ele, organic, asa cum vin povestile la mine dinspre clientii mei. Pe pagina mea personala, pe pagina de FB Kaleidolove si pe Instagram @kaleido.love si @inimaoglinda. Eram a facebook person, acum imi place si Instagram, imi face placere sa ma duc si acolo. Inca lucrez la a ma organiza mai bine in directia asta, inca simt ca mai e mult de lucru pe partea de strategie, dar incerc sa le iau pe toate la timpul lor, linistita acum ca in fiecare zi fac tot ce pot, incercand sa pastrez un echilibru intre viata profesionala si cea personala – dupa niste ani de dezechilibru mi-am promis la inceputul acestui an sa nu uit ce zi a saptamanii sau ce ora e J si sambata la birou sau noua seara sa fie o exceptie.

Comunitatea ta din online

Eu ma simt un om norocos, ca in astia zece ani s-a construit o comunitate faina in jurul meu, care ma sustine si care, de fapt, a fost motorul in tot ce am facut in anii astia. Uite, de exemplu, cand a inceput povestea Kaleidolove, primele ateliere sau apoi primele comenzi de caleidoscoape manufacturate de mine, clientii mei au fost oamenii din comunitate si povestea s-a raspandit prin word of mouth. Acum, cu @inimaoglinda, se intampla la fel. Primii clienti au fost cunoscuti, cand completau formularul de comenzi le stiam numele, intre timp ei, iesind cu ele in lume sau daruindu-le, prietenii lor au venit spre mine si cercul se face tot mai mare. Dar da, din toamna toate se vor gasi sub umbrela unui site. Caleidoscoapele, inimile oglinda, wearables cu acum e infinitul, iuBinele, toate vor fi impreuna.

Breasla artizanilor romani

Eu ma bucur ca la noi zona asta e foarte dezvoltata, aspect pe care l-am simtit prima oara acum vreo doi ani, parca, intr-un decembrie cand, la un targ de Craciun, mi-am dat seama ca wow – paleta de cadouri artizanale pe care oamenii le pot darui e foarte mare. Sunt foarte entuziasmata ca tot mai multi oameni isi dezvolta mici businessuri cu lucruri mari, speciale, altfel, cred ca incet-incet se educa si publicul, care intelege costul usor mai ridicat decat al unui produs adus din China, care oricat de bine ar fi facut nu are o poveste.

Ma bucur ca se scriu tot mai multe povesti faine, ca oamenii au curaj sa faca lucruri, sa le arate lumii. Cred ca suntem pe drumul bun si ce-ar putea fi mai bine o sa ni se arate, poate o sa iesim mai mult din patratica noastra si o sa ne unim mai tare, poate peste cativa ani case vechi si frumoase ale Bucurestiului o sa fie hub-uri de artizani, fiecare cu magia lui in atelier, dar razand si luand pranzul impreuna in gradina. Visez asta.:)

In ce priveste lipsa targurilor – oh da – ne-au lipsit, dar iti marturisesc ca mie, personal, mai degraba din perspectiva dialogului si a efectului viu a ce facem asupra clientilor. Livram online, nu asta e problema, dar ti se face dor sa vezi zambetul celui care isi cumpara un caleidoscop si priveste prin el. De-asta mi-au lipsit. Abia astept targurile ca sa revad asta, iar acum si efectul inimii oglinda.

Cum mergi mai departe in acest an

Eu merg inainte cu inima la vedere, bucuroasa ca desi la nivel personal am avut un inceput de an greu am muscat din creativitatea mea si am venit cu ceva nou si original, ma straduiesc sa fac in fiecare zi tot ce pot, aduc la masa vietii cea mai faina parte din mine, urmeaza o perioada cu ateliere de caleidoscoape in tabere, continua povestea inimaoglinda, cu mine emotionata cu fiecare fotografie ce se intoarce la mine, apoi un pic de liniste in august, ca sa vin cu forte noi pentru sezonul de toamna-iarna si cadourile pe care oamenii le vor putea darui din lumea mea. Si, peste toate, ca o paturica de liniste, mantra mea cea noua, noua mea deviza, care se regaseste pe inimaoglinda, in curand si pe tricouri si care e incrustata deja in mine: acum e infinitul. Traiesc acum si ma straduiesc sa storc fiecare clipa de frumusetea, lectia si binecuvantarea ei.