Se numește Galeria Neagră, se vrea a fi o galerie mobilă, care să ducă arta în tot felul de locuri și este un spațiu alternativ de expoziție și întâlnire între artiști. Carla Schoppel și IRLO cred că spațiul expozițional clasic poate fi depășit, așa că au creat un fel de antigalerie, cum îi place lui IRLO să îi spună, care să aducă expunere unor artiști din zone care, în România, sunt văzute încă drept subcultură. Galeria lor se află în zona intersecției artistice de stradă, oferind spațiu tot mai multor artiști, chiar dacă nu activează constant în graffiti sau în arta murală.
În lumea artelor frumoase se cam știu oamenii între ei de la vernisaje. Pe când dincoace, neexistând ceva centralizat sau specializat ca spațiu de expunere, lucrurile întâmplându-se pe stradă, cu acord sau fără, legal sau ilegal, privitorii n-au neapărat parte de multă interacțiune: nici între ei, nici cu artiștii, spune IRLO
În vara aceasta, Galeria Neagră se află la FOOD HOOD, pe calea Griviței nr. 15. Cine a expus până acum și care sunt planurile cu acest proiect pe viitor, povestesc Carla și IRLO după cum urmează:
Ideea unei galerii mobile
Carla: Ideea de a deschide o galerie a venit întâi de toate datorită faptului că amândoi activăm în lumea artei. Backgroundul meu profesional implică mai degrabă activitate de organizare, curatoriat, dar activez și ca artist, făcând colaje analog sub numele Schoppel Cut. IRLO este un muralist cunoscut pe piața de artă atât pe plan național, cât și pe plan internațional, iar împreună, fiind înconjurați de atât de mulți artiști, am început să și colecționăm artă.
Credem că spațiul expozițional clasic poate fi depășit, existând déjà din ce în ce mai multe spații alternative unde sunt expuse lucrările artiștilor consacrați sau ale celor mai puțin cunoscuți. Așadar, în contextul în care numeroși artiști cu care suntem în contact își doreau să expună evitând costurile enorme impuse de galeriile obișnuite și mai ales își doreau să acceseze un public alternativ interesat de artă, ne-am gândit să transformăm această căsuță pe roți într-un black parallelepiped, frate cu black cube.
Structura propriu-zisă abia fusese construită pe platformă, așa că tot ceea ce am făcut a fost să o vopsim, să îi găsim un nume și să punem la punct un program expozițional pentru următoarele luni.
IRLO: Ideea era mai veche și se leagă de pasiunea pentru tiny houses și cam tot ce înseamnă a fi nomad. Oricum suntem tot pe drumuri, mai ales în sezoanele calde, având lucrări în diferite orașe din țară sau din străinătate. Înca nu am făcut o căsuță mobilă, dar urmează curând. În schimb, am zis să ne încălzim cu o galerie. Bine de fapt mie îmi place să îi zic antigalerie, de aici i-a venit și numele, fiind o reacție la white cube.
A ajutat mult prietenul Florin Jamaica, cu care tot povesteam despre astfel de idei ce privesc construcții mobile. De la el am și preluat platforma și el a început partea de construcție.
Înainte de a pleca la drum: Galeria Neagră
Carla&IRLO: În prezent, Galeria Neagră nu este tocmai mobilă, aflându-se pe perioada acestei veri în incinta FOOD HOOD, pe calea Griviței nr. 15. Este un spațiu care ajută foarte mult promovarea galeriei, fiind un vad aflat tocmai în proximitatea facultăților de arte: sculptură, design și pictură, respectiv în apropierea magazinelor cu materiale de profil, foarte frecventate de artiști și studenți.
Plănuim însă și implementarea unor proiecte culturale care să mobilizeze galeria în noi spații din diverse orașe, tocmai pentru a promova și altfel decât local activitatea artiștilor implicați în programul expozițional. Ne bucură însă faptul că o galerie mobilă presupune mai puțin efort decât o locație fizică, de la întreținere la chirie. Totodată, implică un grad mai mare de noutate, cu fiecare proiect care poate fi externalizat în alte orașe.
Echipa
Carla&IRLO: În spatele galeriei suntem patru: Subsemnații, IRLO și Carla Schoppel, care suntem fondatorii, Chimie, galeristul nostru și Octavian Belințan, graficianul. Împreună ne ocupăm de tot ceea ce înseamnă organizarea expozițiilor: activitate de promovare, crearea materialelor grafice, menținerea contactului cu artiștii și clienții etc.
Direcția artistică
Carla&IRLO: Suntem interesați de artiștii care provin din zona graffiti și street-art, pe care publicul larg îi recunoaște poate exclusiv prin intermediul picturilor murale, chiar dacă aceștia lucrează și pe altfel de suprafețe și dimensiuni. Zona aceasta este încă un soi de subcultură în țară, iar artiștii din zona graffiti sau street-art au un alt statut față de pictorii de șevalet, aflându-se într-o zonă gri a aprecierii valorii artistice în detrimentul asocierii artei lor cu acte de vandalism.
Lucian Sandu, prima expoziție Galeria Neagră
Pe parcurs ne-am dat seama că lista creată inițial se tot lărgește. Ne intersectăm tot mai mult cu artiști care au proiecte ce se leagă de arta în stradă, chiar dacă nu activează constant în graffiti sau în arta murală. Jurjak e un exemplu bun, fiind și următorul artist ce expune la Galeria Neagră. Pe lângă proiectele muzicale pe care le cunoaștem, Jurjak are o practică faină atunci când vine vorba despre arta vizuală: lasă lucrări înrămate pe stradă, postează câte o fotografie cu indicii pentru găsirea ei și astfel îi provoacă pe cei care îi urmăresc activitatea să caute lucrarea și să o ia acasă.
Primele expoziții
Carla&IRLO: Ideea primelor expoziții a venit natural, gândindu-ne la artiști care ne plac și care activează în acest segment: graffiti și street-art. Au fost atât expoziții de grup, cât și solo shows (Robert OBERT, ERPS, ORTAKU). Ne bucurăm că expoziția caritabilă Empathy needs only colors a fost un prilej prin care am reușit să expunem lucrările a 51 de artiști din țară, fiind poate cea mai mare expoziție de acest tip din țară.
Robert OBERT, antisocialmedia_#2
Ne-am propus să alternăm group shows cu solo shows. Spațiul fiind mic, la expozițiile de grup lucrările sunt mai mici, în timp ce la expozițiile personale artistul are un spațiu de desfășurare mai mare. În primul an ne dorim să acoperim o arie cât mai extinsă a artiștilor consacrați pe scena locală, iar anul viitor să includem și artiști internaționali, noi sau neafirmați încă în țară.
Ortaku, prima expoziție la Galeria Neagră
Publicul
Carla: La vernisajele de la Galeria Neagră vin în primul rând cei care urmăresc activitatea artiștilor care expun, adică acel public prezent și la galeriile pe care le frecventăm de obicei. De asemenea, sunt trecătorii, studenții din zonă sau persoanele care vin la FOOD HOOD pentru relaxare și în felul acesta află despre galerie. Diferența între cele două tipuri de public ar fi pe de o parte faptul că publicul obișnuit include colecționari interesați în special de a achiziționa lucrări bine cotate pe piața de artă, de la artiști pe care îi cunosc datorită expunerii în galerii recunoscute. Publicul nostru însă cunoaște mai bine și zona underground și participă la promovarea acestui tip de artă încă lăsat deoparte de majoritatea colecționarilor. Drept urmare, poate că vandabilitatea lucrărilor diferențiază cel mai bine cele două tipuri de public.
Dru, prima expoziție Galeria Neagră
IRLO: Eu aș zice că dincolo de cei care cunosc artiștii sau sunt dornici să cunoască fenomenul vin mulți din zona hip-hop. Asta se întâmplă în primul rând datorită fratelui-naș Chimie aka Mișu Foarfecă și lui Victor Stancu. Victor a mai produs evenimente cu specific hip-hop la FOOD HOOD. Sunt multe diferențe și puține asemănări.
În lumea artelor frumoase se cam știu oamenii între ei de la vernisaje. Pe când dincoace, neexistând ceva centralizat sau specializat ca spațiu de expunere, lucrurile întâmplându-se pe stradă, cu acord sau fără, legal sau ilegal, privitorii n-au neapărat parte de multă interacțiune: nici între ei, nici cu artiștii. Acest dialog este o altă provocare pe care o avem cu galeria.
Street-artul în România
Carla: Din fericire, în ultimii ani, street-art a evoluat din ce în ce mai rapid în România, iar faptul că implicarea a venit foarte des din partea instituților și autorităților publice a reușit să responsabilizeze mai mult publicul cu privire la această formă de artă, scoțând-o din acea zonă în care era considerată un simplu act de vandalism. Street Delivery poate că este promotorul acestei evoluții, având în vedere că timp de 15 ani a dedicat strada Arthur Verona din București pietonilor și a schimbat anual lucrările murale de pe celebrul calcan, acum dărâmat. De asemenea, o mulțime de proiecte culturale cofinanțate de instituțiile statului sau lucrări comandate de entități private au scos din culise acești artiști și au participat astfel la creșterea economiei prin gentrificare, implicând totodată artiștii în economia locală și pe piața de artă.
IRLO: Street-art a explodat în ultimii ani. Au aparut artiști noi, dar a și crescut capitalul care se investește, atât din zona public, cât și din cea privată. Din ce în ce mai mulți antreprenori, asociații, dealeri de artă sau pur și simplu persoane care scriu proiecte găsesc bani pentru implementarea unor astfel de proiecte de artă vizuală. De asemenea, treaba cu vopsele purificatoare a ajutat, în special pentru că unele corporații vor să-și mai spele păcatele și folosesc o parte din buget în proiecte de mediu.
Trenduri
Carla: Nu știu dacă putem vorbi neapărat despre un trend. Uneori artiștii sunt contractați să creeze lucrări în care poate fi recunoscută cu ușurință propria amprentă, alteori sunt impuse anumite teme și motive. Dar ca numitor comun, cel puțin atunci când vorbim despre arta figurativă, nu despre cea abstractă, se simte nevoia de a face subiectul muralei cât mai accesibil publicului larg, adesea prin intermediul unot teme politice, sociale actuale.
IRLO: Eu aș zice că există la nivel mondial niște trenduri, direcții care evident influențează artiștii de la noi. Acum 10-15 ani nu îmi imaginam că unii care făceau litere o să ajungă să facă un realism așa curat și în același timp nu credeam că abstractul și „mânjismul ” o să prindă așa forță. Dincolo îi zicea post graffiti acestei zone sau trash graffiti. Acum se vinde în galerii și muzee, pe când atunci era văzut ca act de vandalism sau postvandalism.
Ce nu știe lumea despre street-art și ar trebui
Carla: În primul rând, lumea nu prea înțelege că street-art este o formă de cetățenie activă. De cele mai multe ori, artiștii punctează prin lucrările lor subiecte controversate și instigă la o aprofundare a acestor subiecte. În al doilea rând, există artiștii care creează legal și cei care o fac ilegal, însă scopul lor rămâne același: crearea unui dialog în spațiul public prin care își expun ideile într-un mod artistic, ridicând totodată întrebări. Street-art nu înseamnă exclusiv vandalizare și nesupunere civică, deși sunt situații în care e activ acest aspect. Street-art poate schimba societatea într-un mod pozitiv câtă vreme există deschidere către această formă de exprimare vizuală.
IRLO: Eu amintesc de câte ori am ocazia că street-art a pornit de la ilegal. Artiștii nu cereau voie să își pună amprenta în spațiul public. E puțin impropriu să-l numim street-art când e vorba despre lucrări comisionate de privat sau public. Și din păcate a cam dispărut manifestarea asta liberă, care avea exact frumusețea rebeliunii față de sistem și norme.
La ce lucrați acum
Carla: Temele care mă bântuie în ultimele luni privesc relația omului cu orașul, mai ales în contextul pandemiei cu care am ajuns să ne obișnuim. Tind să asociez aceastei relații un fel de anatomie a îndrăgostirii, care vizează dubla raportare a omului: la sine și la lume.
IRLO: Eu aș vrea să facem o asociație cu cât mai mulți artisti din breaslă pentru că unde sunt mulți puterea și drepturile cresc. Cât despre teme, la mine sunt cam aceleași: spiritualitate, esoterism, antisistem, antinouaordinemondială, reîntoarcerea în natură, trezirea conștiinței.
IRLO, prima expoziție la Galeria Neagră
Un mural recent impresionant din București
Carla: Recent…nu prea mai știu ce înseamnă recent. Îmi place foarte mult lucrarea de pe strada Crăciun, realizată în martie 2020 de Kero și IRLO, în București. Se numește Frumoasa Adormită din Grădina Maicii Domnului și contextualizează problema defrișărilor. Artiștii au realizat asta în stilul specific, îmbinând aspectele folclorice și ludice cu teme care caracterizează dezordinea, problemele naturii și ale sistemului.
IRLO: Sună a laudă de sine, dar preferatul meu e Leopardul tăcerii. Un concept formulat cu Obie Platon și Kero în 2015, dar realizat în 2020 fără Obie Platon, dar cu participarea lui Kero, Ocu și mulți grafferi care s-au implicat în decorarea straielor Preaștergătorului de garduri.
