Am cunoscut, la un moment dat, un tip care-și scria teza de master despre plăcerea defecației. Și am fost wow… instant crush. Apoi l-am intrebat dacă intervievează și femei pentru material și mi-a zis că, de fapt, femeile sunt mult mai deschise să vorbească despre rutinele sau chiar ritualurile lor și că “mersul la baie pentru pudratul nasului” este o invenție a societății paternaliste. Ca multe altele, nu-i așa?
Ce am văzut în Garden of Life | Campania Poopowerment Hero, de la Humanaut SUA, pentru un supliment alimentar probiotic, este un grup de femei împuternicite care nu se tem, nici nu sunt dezgustate în a vorbi despre nevoile lor corporale. Și de ce ar trebui să fie/fim?
Defecația rimează cu menstruația și intră în categoria lucrurilor clasificate ca fiind rușinoase pentru femei. După lansarea campaniei, care avea ca scop demontarea tabuurilor pe această temă, atât pentru femei, cât și pentru lumea advertising-ului - așa cum explică David Littlejohn, Chief Creative Director Humanaut - reclama a fost respinsă de mai multe rețele, care au considerat că “încă nu este este ok ca femeile să folosească cuvântul de patru litere care începe cu C și se termină cu aca”. Uimitor sau nu, vorbim despre asta între noi. După cum spune acel celebru meme “Prietenii buni vorbesc despre sex. Prietenii cei mai buni vorbesc despre caca” :)))
Când și cum a pătruns “știința dezgustului” în societate? Ce face subiectul atât de tabu? Pentru că ne strică imaginea idealizată a femeilor? Pentru că miroase urâ? Pentru că este inevitabil? Pentru că ne face umani, prea umani?
