A luat primul contact cu publicitatea în 2005, dintr-o întâmplare care i-a decis traiectoria profesională. Acum este Senior Art Director la Oxygen și se bucură de fiecare dată când brief-urile îi pun la încercare creativitatea. Îi place să se lase inspirată de oameni și a învățat să primească lecții indiferent de locul din care vin ele. Agatha Müler are norocul de a face ce-i place in&out of office, iar asta o ajută să-și antreneze imaginația constant.
"La capitolul pasiune pot sa spun ca am desenat mereu si o sa desenez mereu. Si cand nu imi propun sa desenez, tot desenez. Mereu aveam caietele pline de desene, iar acum am briefurile. E o parte din mine, nu a fost declansata la un moment dat, de aceea nici nu ma refer la arta mea, ca la o pasiune."
Pentru că vine dintr-o familie cu background artistic, pasiunea ei pentru desen s-a simțit dintotdeauna firească. Tot în artă a reușit să-și găsească refugiul de la haosul din pandemie. Așa s-a născut proiectul ei personal de artă “Records of a Zoological Classification”. Proiectul e gândit ca o colecție de documente vechi ale unui explorator cu desene care înfățișează insecte, rozătoare sau reptile. Mai multe despre intersecția dintre artă și publicitate în următorul interviu, dar și sfaturi pentru cei ce caută echilibrul dintre viața profesională și pasiuni am povestit cu Agatha în interviu.
Drumul în publicitate
Am ajuns in publicitate din intamplare si am ramas de drag.
Era 2005 si Razvan Lazar, Cd la Saatchi & Saatchi a zis: Hai ca am nevoie de un ilustrator part time! Habar nu aveam ce insemna, but my mind was about to be blown.
Ca ilustrator, back in the days, iti trecea prin mana cam tot ce se intampla in creatie. Pe langa storyboard-uri, uneori desenam si key visual-uri (yes, that old, nu chiar Mad Man old, but old). Nu mai stiu cat mi-a luat, dar foarte putin, pana mi-am dat seama ca vreau meseria de art. Era o sfoara in creatie pe care isi atarnau propunerile in timpul saptamanii si se uitau la ele, cu totii, vinerea. A fost nevoie doar de o propunere ataranata pe sfoara aia si m-am hotarat ca asta vreau sa fac mereu.
Arta – un fel de a fi
La capitolul pasiune pot sa spun ca am desenat mereu si o sa desenez mereu. Si cand nu imi propun sa desenez, tot desenez. Mereu aveam caietele pline de desene, iar acum am briefurile.
E o parte din mine, nu a fost declansata la un moment dat, de aceea nici nu ma refer la arta mea, ca la o pasiune. Se datoreaza, probabil, formatiei artistice a familiei mele, mama este Artist Plastic iar tata a fost Director de Imagine. Acum ma uit la copiii mei, artisti amandoi (Manuel este student la UNARTE si Anastasia se pregateste sa devina) care au pornit tot foarte natural pe acest drum. Mi se pare ca nu putea fi altfel.
Trust the process
Pasii in domeniu au fost foarte naturali si oarecum banali. Pentru ca desenam, parintii m-au indrumat catre Liceul de Arta (din clasa a 5-a, frumos) pe urma facultatea, pe urma Art Director, frumos. E ongoing story, nu stiu nici eu ce urmeaza.
Lecții vin când le primești
Am luat lectii din foarte multe parti, nu doar de la profesori. Si de la un moment dat incolo, am invatat sa le primesc. Acum invat de la cativa din colegii mei, care sunt artisti mult mai jmecheri decat mine.
Despre proces și schimbare
Arta mea este mereu in schimbare si asta ma sperie, dar stiu ca e un lucru bun.
Am niste repere la care ma raportez si as vrea sa cresc mult si repede, sa ma apropii cat mai mult de ele.
Records of a Zoological Classification
Proiectul “Records of a Zoological Classification” s-a nascut, bineinteles, in pandemie.
La baza a fost dorinta de a ma pierde in niste povesti complicate si in niste detalii bibilite, ca sa ma desprind de haosul general. Asa am inceput sa tes povestea asta a unei colectii de documente vechi ale unui explorator, venit din calatorie cu caietul de desen plin cu animale si insecte.
Fiica mea a avut ideea sa folosesc niste pagini dintr-un manual vechi de limba franceza scris in alfabetul gotic german (pe care il aveam in casa) apoi un prieten drag m-a ajutat cu acest nume (care imi place mult de tot), apoi i-am facut si un logo, fiindca nu m-am putut abtine.
Timp&efort
Dedic cat de mult pot din timpul meu liber acestei pasiuni, daca nu cumva sunt dupa un pitch si zac.
Cel mai greu imi e sa fiu coerenta in povestile pe care le spun, de aceea ma bucur de acest ciclu: “Records of a Zoological Classification”. Aici mi se pare ca exista o poveste, chiar daca ma pierd in detaliile desenelor.
Cea mai misto parte este cea cand fac desenele, urmata imediat de momentul in care cineva le apreciaza.
Intersecția dintre publicitate & arta
E o simbioza ciudata intre arta mea si meseria de Art Director. Daca sunt excited about a brief si mi se pare misto ce lucrez pe art direction, imi vine sa desenez si sa pictez. As vrea sa inteleg acest mod misterios in care functioneza, dar cred ca o sa mai dureze. Important este sa se hraneasca una din alta, nu sa se canibalizeze.
Do something you like everyday
Cred ca fiecare isi seteaza propriul echilibru intre viata profesionala si pasiuni.
Ma consider norocoasa fiindca la mine jobul si arta nu sunt la poli diametral opusi. Uneori chiar imprumut mijloace de expresie si cunostinte acumulate.
Daca ar trebui sa dau un sfat celor care incearca sa-l gaseasca ar fi sa incerce sa faca cate o activitate legata de pasiunea lor, in fiecare zi. Oricat de mica ar fi, conteaza, se aduna si ne pastreaza identitatea intacta.