[Profesori altfel] Ancuța Miheț: Metehnele școlii românești sunt metodele punitive, accentul pe memorare și automatisme mentale

Dintr-un copil care a suferit pentru că părinții săi nu au știut să îl încurajeze și nici să îl laude când avea rezultate bune, s-a transformat într-un profesor care își dorește nu doar să educe noile generații de elevi. Ci să îi învețe, mai ales pe cei nevalidați de părinți, să fie puternici. Ancuța Miheț este profesor de învățământ primar și conduce Școala ”Mircea Sântimbreanu” din Brad, Hunedoara. Își face meseria cu pasiune din prima zi, iar super-puterea sa de dascăl este iubirea pentru cei mici.

"Primii mei ani de învăţământ s-au desfăşurat sub semnul tradiţionalismului, fişele pe care le foloseam erau confecţionate cu indigo, iar copiii erau încurajaţi să memoreze informaţia. Am înţeles cât de importantă este creativitatea şi inventam jocuri pe care le jucam împreună cu ei, fapt pentru care ei aşteptau cu nerăbdare orele de engleză".

Profesoara Ancuța Miheț rememorează începuturile sale în învățământ și povestește cum a transpus în practică, pentru elevii săi, fiecare curs pe care l-a făcut pentru a se dezvolta ca dascăl. Despre noii profesori, buni pentru generațiile viitoare, Ancuța spune că aceștia vor trebui să fie atenți la nevoile emoționale ale elevilor și să îi încurajeze în competiția cu ei înșiși. Singura care contează, de fapt.

Drumul către profesie

Povestea mea cu şcoala a început în prima mea zi din clasa I. Am fost un copil obişnuit, dintr-o familie care înţelegea şcoala ca un mijloc de a-ti asigura un viitor. Din păcate, ai mei nu au ştiut să mă încurajeze, iar atunci când primeam o notă foarte bună, mama spunea ,,Te iubeşte doamna învăţătoare, că eşti pistruiată ca ea, de aceea ai luat 10!’’.

Mai mult decât atât, la sfârşitul primului an de şcoală am plâns din adâncul sufletului obţinând premiul I. Eu mi-as fi dorit premiul III. În mintea mea de copil, III era mai mult decât I. Nu îmi explicase nimeni că premiul I este cel mai valoros. Pentru un astfel de copil, pierdut undeva între şcoală şi familie, mi-am dorit să devin dascăl.

Mi-am dorit să fiu cea care învaţă, educă şi îi ajută să devină puternici pe copiii asemeni mie. Idealul meu de dascăl era o persoană minunată, undeva între realitate şi poveste, care ştia să mângâie, să încurajeze, să predea lecţiile atractiv, să se facă iubită şi înţeleasă. Aşa a început drumul meu, anevoios, dar în acelaşi timp plin de satisfacţii, al devenirii mele ca dascăl. De ce spun anevoios, pentru că neavând bani pentru studii, a trebuit să mă angajez la o firmă, confecţionând încălţăminte. Toată oboseala trecea ca prin farmec când, după o zi de muncă ajungeam la cursurile profesorilor din colegiu.

Modelele tale

Primul model dintre profesorii de la colegiu a fost domnul profesor de limba română Petre Mihai, care era renumit pentru severitate, dar şi pentru lecţiile impecabile predate. Hotârât lucru, era şi un foarte bun psiholog, pentru că el a remarcat faptul că eu eram un elev puţin diferit. Aflând că eu lucrez pentru a putea studia l-au impresionat dăruirea, bucuria cu care mă avântam în învăţătură după 8 ore de muncă grea.

Primii ani de învățământ

Primul an de învăţământ a debutat când încă nu aveam studiile finalizate. Încurajată de profesorii din colegiu, am predat, ca necalificat, ore de engleză în satele arondate zonei Brad. În prima zi nu am să uit niciodată, după 12 km pe jos, în drumul meu spre şcoală m-am speriat cumplit de câinii unei turme de oi. M-am căţărat de spaimă într-un prun. M-a străfulgerat un gând că aş putea fi rănită grav, sau chiar omorâtă şi nimeni nu ar ştii de dispariţia mea. Râd şi acum amintidu-mi de aceste emoţii.

Deşi drumul îmi cam ştirbise din entuziasm, 13 suflete de copil mă aşteptau nerăbdătoare şi lucrul acesta îmi dădea putere. Când am deschis uşa clasei şi am văzut acele priviri inocente, acele zâmbete firave, oprite parcă de un fel de teamă, am înţeles că acolo era locul meu. Eram atât de fericită şi mă simţeam atât de binecuvântată că pot să îmi pun amprenta asupra lor, încât parcă câştigasem lumea. Nu a fost uşor să le câştig încrederea, dar m-au ajutat tinereţea, sinceritatea şi iubirea ce o simţeam pentru ei. Îmi amintesc şi acum de fiecare în parte, aşa cum îmi amintesc satisfacţia trăită în momentul în care bariera dintre noi a dispărut şi ei mi-au acordat toată încrederea de care erau în stare.

Primii mei ani de învăţământ s-au desfăşurat sub semnul tradiţionalismului, fişele pe care le foloseam erau confecţionate cu indigo, iar copiii erau încurajaţi să memoreze informaţia deşi aşa fusesem şi eu instruită să fac. Am înţeles încă de atunci, cât de importantă este creativitatea şi inventam jocuri pe care le jucam împreună cu ei, fapt pentru care ei aşteptau cu nerăbdare orele de engleză. De asemenea, natura m-a inspirat să-mi desfăşor unele ore departe de spaţiul limitat al clasei.

Ce a urmat

În 2004 am ajuns la Şcoala Generală Nr. 1 Brad, şcoală pe care acum o conduc, sub denumirea de Şcoala Gimnazială ,, Mircea Sântimbreanu,, Brad. Aici am predat limba engleză și disciplinele specifice claselor mici. Aceasta a fost şi a rămas şcoala mea de suflet, unde am găsit oameni valoroşi, dedicaţi meseriei, pe care i-am avut ca mentori. Pentru prima oară, aici am găsit copii dotaţi, pe care i-am pregătit pentru diferite concursuri. ,, Te iubim, doamna!” era lait motivul care îmi dădea avânt să experimentez lucruri noi şi interesante care să îi atragă pe aceşti copii şi mai mult spre învăţătură.

Tocmai aceşti copii minunaţi m-am motivat să studiez temeinic pentru a schimba în bine evoluţia lor. Fiecărui curs de perfecţionare i-am găsit o aplicaţie practică, aisgurându-mă astfel că cunoştiinţele dobândite le-am împărtăşit. Astfel, primul master în Management Educaţional m-a ajutat să conduc într-un mod eficient şi democratic şcoala.
Cel de al doilea ,, Psihopedagogia educaţiei timpurii’’ s-a materializat într-un proiect cu denumirea ,, Primii paşi în educaţia timpurie în comunitatea Brad, judeţul Hunedoara” prin care se asigură un pachet complet şi de calitate al serviciilor de educaţie ce va contribui la creşterea participării la învăţămîntul antepreşcolar din localitatea noastră.

Lucrări și proiecte

Lucrarea mea de gradul I, intitulată ,,Educaţia Outdoor’’ denotă preocuparea mea pentru o altfel de predare, mai atractivă, în care copilul este implicat direct în propria formare, este motivat să creeze, să înveţe, să exploreze, să descopere noul, să găsească singuri răspunsuri la întrebările lor. Natura este mediul propice, iar învăţarea are un caracter atractiv şi aplicat.

Prin primele proiecte POCU ŞI POSDRU, Programul POSDRU, ,, Paşi în educaţia tuturor’’, respectiv ,, Comunitatea Brad acceptă ajutorul nostru’’ au dat o şansă copiilor să se redescopere, să îşi valorifice aptitudinile, să progreseze în domenii artistice, sportive şi culturale. În cadrul acestor programe s-au derulat şi activităţi educative pentru elevii cu risc de părăsire timpurie a şcolii. De asemenea, un grup de adolescenţi au participat la Programul A doua şansă , care s-a finalizat cu completara studiilor pentru clasele de gimnaziu. Deoarece prin implementarea acestor proiecte, rezultatele nu au întârziat să apară, fiind chiar neaşteptat de bune, m-am hotărât ca şi doctoratul să aibă ca tematică ,, Strategii de management instituțional în dezvoltarea socio-emoțională a elevilor cu părinți emigranți”. La fel cum se observă şi din titlu, continui să acord atenţie tuturor elevilor, de data aceasta fiind cei cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, să mă asigur că au şanse egale, că prin resursele pe care le are şcoala vom încerca să suplinim lipsa părinţilor. Doresc să creez o platformă de comunicare prin care să stabilesc o legătură permanentă părinte-profesor-elev.

În anul 2017-2018 am implementat în şcoală proiectul ERASMUS+ ,, Paşi spre o educaţie de calitate”. El a avut ca scop îmbunătăţirea cunoştinţelor cadrelor didactice participante la două cursuri de formare privind metodele specific gândirii critice şi creative-utilizarea resurselor digitale.

În anul 2020-2022 se va implementa un Proiect Erasmus cu titlu ,,Dezvoltarea leadershipului pentru îmbunătătirea incluziunii formale şi nonformale’’.

Participarea la cursurile Academiei de leadership şi management şcolar desfăşurată prin programul AVE -EduNetworks m-a ajutat să-mi îmbunătăţesc valorile morale şi culturale atât ale mele ca manager cât şi ale membrilor echipei cu care lucrez.. De asemenea am achiziţionat abilităţile soft de manager, respectiv abilitatea de comunicarea, flexibilitate, inventivitate şi abilitatea de a-i inspira pe ceilalţi.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am fost binecuvântată cu empatie, simt exact ce așteptări are fiecare din elevii mei, privind materia de la care o predau și de la mine. Aşa cum profeţia de credinţă este ,, Non Nocere’’, așa și eu intru în clasă în fiecare zi cu dorința de a nu răni, umili sau frânge aripi. N-am etichetat vreun copil. Am evidențiat ce are bun, prețios, unic. Deși sunt adepta metodelor moderne de predare, nu le neglijez nici pe cele clasice, care și-au dovedit în timp valoarea.

O școală europeană

În anul 2019, Şcoala Gimnazială Mircea Sântimbreanu, Brad a obţinut Certificatul de Şcoală Europeană pentru performanţe deosebite obţinute în activitatea de cooperare europeană şi pentru contribuţiile aduse la promovarea şi dezvoltarea diseminării europene a educaţiei.

Stilul tău de predare

Stilul meu l-aș descrie ca fiind unul participativ, un stil centrat pe elev, pe nevoile sale. Îmi pregătesc temeinic lecțiile, și da, pot spune că am un ritual ce începe cu documentarea și sfârșește cu lecția propriu-zisă, pe care deși o gândesc în prealabil, mereu o transform în funcție de nevoile clasei.
Super-puterea mea este iubirea față de elevii mei. Nu aș vrea să se înțeleagă greșit, nu sunt permisivă și nici indulgentă, aș spune că mă asemăn unei mâini de fier, într-o mănușă de catifea.

O privire asupra școlii românești

Aș spune că școala românească este una deschisă, cu egalitate de șanse pentru toți elevii. Punctul forte îl consider resursa umană, dascălii implicați, orientați spre schimbarea în bine a sistemului.

Metehnele

Metehnele școlii românești sunt metodele punitive, accentul pe memorare și automatisme mentale, dezvoltarea unui spirit de turmă și încurajerea competiției cu alții și nu cu tine însuți. Profesorii ar trebui să fie lăsați să dezvolte spiritul de echipă, să implice elevii în proiecte inter și transdisciplinare, să ofere modele valoroase elevilor.
Reformarea învățământului românesc

Cred cu tărie că ar trebui să începem cu instruirea părinților. Aceștia ar trebui să ne perceapă ca un partener în educație și nu ca un prestator de servicii. Părintele trebuie să sprijine școala, iar școala trebuie să sprijine părinții-doar așa se poate crea un parteneriat în folosul clar al copilului.

Din pandemie

Pornind de la înțeleptul proverb românesc, care spune că ,,În tot răul este și un bine!’’, pandemia a scos din ,,confort” școala românească, silind-o să se reinventeze, să găsească metode, mijloace noi, să adapteze curriculumulul predării online. Profesorii si directorii de şcoli au înţeles că provocarea care îi aştepta era una semnificativă, iar dacă nu îi vor face faţă impactul asupra copiilor, tinerilor, familiilor, societăţii în sensul cel mai larg, va fi resimţit negativ din punct de vedere social şi economic.

Posibile scenarii

În următorii ani, cred că educaţia va fi centrată pe elev, vom avea o libertate şi o diversitate curriculară, şcolile vor avea o autonomie mai mare, învăţământul online va avea şi el un rol important.

Elevii care vin din urmă

Generaţiile viitoare îşi doresc cu siguranţă dascăli creativi, care să încurajeze participarea activă a elevilor la ore, care să explice clar materia, folosindu-se de platformele educaţionale online, care să creeze o atmosferă de bine, un mediu sigur şi comfortabil elevului. ,,Dascălul de şcoală nouă’’ va fi foarte atent la dezvoltarea stimei de sine a elevului, a încrederii în propriile forţe, el va încuraja doar o competiţie cu sine însuşi, colaborarea şi spiritul de echipă, îşi va considera elevul un participant activ propriei formări.