[Profesori altfel] Marian Anghel: Am devenit directorul liceului în care, la vârsta de 6 ani, în prima zi de clasa I, nu fusesem primit

Va fi din ce în ce mai provocator să lucreze cu generațiile viitoare pentru profesorii care nu au înțeles faptul că relațiile cu elevii sunt mai importante decât transferul unidirecțional de cunoștințe. Educația înseamnă mai mult, pentru că tinerii au acum așteptarea ca orele de școală să fie de calitate, iar adultul din fața lor să îi conducă către evoluție. Profesorul Marian Anghel este de părere că elevii știu când dascălul este la clasă pentru ei sau doar pentru a-și justifica leafa, încă de la prima întâlnire.

Marian a devenit profesor în același liceu unde a învățat 12 ani, după ce, în prima zi de școală din viața lui, a fost trimis acasă pe motiv că nu fusese repartizat acolo. După ani, a reușit ca manager să facă din acea școală un spațiu de dezvoltare performant pentru elevii de toate vârstele. Despre învățământul românesc din urmă cu 23 de ani, își amintește, printre altele, că:

"Erau mulți profesori care dominau cancelaria, pe al căror scaun nici nu te puteai așeza chiar dacă era liber. Mulți profesori foarte bine pregătiți, dar si foarte autoritari. Lipsea foarte mult grija pentru fiecare, era un pic mai spartană școala, nu se simțea suportul profesorilor pentru nevoile elevului, altele decât cele de învățare".

La fel ne amintim și noi, cei care eram la școală în acea perioadă. Lucrurile s-au mai schimbat între timp, nu peste tot cu aceeași viteză, din păcate. Despre educația din școala românească, despre cum pedeapsa nu formează oameni corecți și valoroși pentru societate vorbim cu Marian Anghel, profesor de fizică și director al Liceului Petre Pandrea din Balș.

Din biografie

Sunt Marian Viorel Anghel, profesor de fizica la Liceul teoretic Petre Pandrea din Balș unde îndeplinesc și funcția de director. Am devenit profesor de fizică în anul 1998 în urma concursului de titularizare național în același liceu pe care-l absolvisem cu patru ani în urmă. Fiind pasionat de calculatoare am urmat și studiile Facultății de automatică, calculatoare și electronică din Craiova. Competențele dobândite în IT m-au ajutat atât pe mine cât și școala în care am profesat. Cu ajutorul lor am exploatat multe oportunități, una dintre ele fiind cea în care am coordonat echipa de participare la un concurs, P&G 2000, prin care, câștigându-l, am adus în școală un laborator de informatică și o conexiune la internet, una din puținele din acea vreme în organizațiile de stat. Asta făcut în scurt timp să fie posibile contacte cu parteneri din afară aplicând și reușind împreună cu echipe de proiect primele programe internaționale atât pentru organizație cât și burse individuale. Succesul primilor ani a contribuit la stabilitatea mea în sistem.
Pasiunea pentru fizică m-a determinat să mă întorc ca profesor în același laborator în ale cărui bănci fusesem toți anii de școală dinainte ca elev.

Primele zile ca profesor

Prima zi ca profesor a fost una care m-a marcat într-un mod inedit. Am fost desemnat să susțin cu elevii corigenți examenul iar când m-am adresat acestora pe coridor că urmează să susținem împreună examenul de corigență de la unul dintre ei a venit întrebarea: „Foi ne dau ăștia de aici?”. Credea că și eu urma să dau corigența. M-am integrat repede în colectivul de profesori al cărui elev fusesem 12 ani, dar și printre elevii școlii cu care am împărțit curtea ani de zile. În șapte ani am devenit directorul liceului în care, la vârsta de 6 ani, în prima zi de scoala de clasa I, nu fusesem primit pe motiv că nu eram repartizat la acea școală. Așa că nu am amintiri din prima zi de școală.

Învățământul românesc atunci

Am intrat ca profesor cu multe speranțe ca voi schimba ceva în bine. În mare parte sunt mulțumit acum. Însă aceeași școală privită din cancelarie e diferită, provocările sunt altele, asteptările sunt altele. Erau încă mulți profesori care dominau cancelaria, pe al căror scaun nici nu te puteai așeza chiar dacă era liber. Mulți profesori foarte bine pregătiți dar si foarte autoritari. Lipsea foarte mult grija pentru fiecare, era un pic mai spartană școala, nu se simțea suportul profesorilor pentru nevoile elevului, altele decât cele de învățare. Educația se baza mult pe frică, pedeapsă, presiune din multe părți. Grija comută încet dar sigur spre individ, spre elevul pe care trebuie să-l ascultăm, să-l înțelegem, să-l sprijinim.

Învățăturile primilor ani

În primii ani de învățământ am învățat că pedeapsa nu formează. Am aplicat și eu prevederi regulamentare, corigențe, eliminări de la cursuri, scăderi de note la purtare vrac, înainte de a încerca orice altceva. Veneau ca niște efecte directe ale unor lucruri întâmplate: absențe, comportamente violente, limbaj nepotrivit, reacții la profesori. Rezolvarea imediată a problemei, eliminarea pe moment a comportamentului neadecvat părea că justifică modul în care acționam. Am înțeles însă faptul că acei oameni pe care-i pedepseam nu se transformau în unii mai buni, ci dimpotrivă.

Mai multe despre școala unde predai

Predau în aceeași școală din anul 1998, aceeași în care am fost si elev. Am fost director aproape 10 ani în același loc, dar am experimentat și rolul de inspector școlar general adjunct timp de doi ani. Mi-am format în acești 23 de ani o imagine comparativă între generații, între școli, între sisteme educaționale. Am experimentat tot felul de proiecte interne, internaționale, am coordonat loturi de olimpici, am fost cu copii la faze internaționale ale concursurilor de fizică. Una din cele mai interesante experiențe a fost când am condus un lot de științe la un concurs în Siberia, o lume atât de diferită de a noastră.

Elevii noilor generații

Elevii sunt la fel când sunt mici, mai deschiși si mai abili cei din generațiile actuale, dar pe măsura ce cresc, mediul, informațiile, fac ca evoluțiile să fie diferite. Sunt mult mai agili pe înțelegerea lucrurilor elevii de azi, dar mult mai puțin răbdători pe sarcini ce reclamă timp, atenție, răbdare, scris de mână.

Elevii au așteptarea ca orele să fie de calitate, să nu se plictisească, să simtă că este despre ei, că adultul din fața lor e dispus să nu ia lucrurile personal, să-i ia de acolo de unde sunt ei și să-i conducă un pas în față. De la cele mai mici vârste, elevii știu când profesorul care tocmai a deschis ușa intră pentru ei sau doar merge la serviciu.

Elevii aleg școala noastră pentru că e mai mult spațiu de dezvoltare, profesorii au trecut prin multe formări, oportunitățile educative, educaționale, le exploatăm la maximum. Acum doi ani am reprezentat Romania la Parlamentul European tot în urma câștigării unui proiect. Comunitatea alege școala noastră pentru că ne punem la dispoziție priceperea, energia, timpul pentru ca elevilor să li se întâmple cât mai multe lucruri de calitate.

Conexiunea profesor-elevi

Este nevoie de conexiunea elev profesor pentru că ea este puntea prin care are loc transferul de energie, motivație, încredere. Fără conexiune scoala devine tristă, profesorii își pierd rolul, pot fi înlocuiți de roboti.

Stilul tău de predare

Stilul pe care l-am conturat constă în faptul că orele mele sunt despre fizică, dar nu numai. Combin permanent disciplina cu orice alte experiențe de viață, aduc în discuție cât de multe valori pot, argumentez solicitările permanent, râdem împreună. Facem performanță, dar încerc de fiecare dată să nu plictisesc, sunt atent permanent la asta. E una din temerile mele, să nu fiu irelevant.

Super-puterea ta

Super-puterea vine din modul de comunicare, întotdeauna încerc să înțeleg înainte de acționa. Asta dă încredere elevilor că putem discuta orice, se deschid noi căi de comunicare. Probabil că autoritatea formală dată de funcția de director face să fiu foarte “convingător” și credibil. Sunt multe lucruri bune care s-au întâmplat în școală și asta mă ajută mult în tot ceea ce întreprind. Dă încredere colegilor, elevilor că ceea ce propun este realizabil.

Despre școala românească

Prea multe încercări, prea putine reforme de fond, prea încet ritmul în care se adaptează cerințelor vremii. În acest moment îmi e greu să spun că un anumit punct este forte în școala românească. Poate doar capacitatea de a face lucruri extraordinare dacă va exista un leadership potrivit.

Metehne

Rezistenta la schimbare a profesorilor cred ca e un mare obstacol. Rămânerea in zona de confort, credința de prea multe ori că merge si asa sau cea că nu mai avem ce afla.

Reformarea învățământului

Managementul performant, adaptat, ar fi prima condiție de reformă reală. Alegerea directorilor de școli în funcție de competențe și trecerea lor prin proces real de formare, scoaterea influenței politice din alegerea inspectorilor, directorilor, din deciziile privind interesul elevului, fiecare dintre acestea ar putea fi un pas mare înainte.

Din pandemie

După un an de pandemie sunt câteva lucruri bune si altele mai puțin bune care s-au întâmplat : forțarea digitalizarii, adaptarea la situații noi, provocări legate de organizarea școlii pentru asigurarea condițiilor sanitare sunt câteva din aspectele mari care-au apărut exclusiv datorită pandemiei. Achizițiile elevilor, relațiile dintre oamenii școlii, proiectele desfășurate cu întâlniri fizice, timpul îndelungat în fața device-urilor, etc. sunt însă mari puncte negre în acest tablou.

Posibile scenarii mai departe

Scoala românească va ajunge la maturitatea de care are nevoie pentru a lua deciziile corecte. Ajutată sau nu din exterior va fi mai rapid sau mai încet procesul, dar se va întâmpla. Anii de încercări, unele reușite, fac ca în acest moment să știm ce funcționează si ce nu, să înțelegem mai bine contextele de dezvoltare atât pentru elevi cât si pentru profesori, să înțelegem mai bine provocările zonei de management din școală. Cred că este momentul deciziilor importante, bine fundamentate de la care sa începem reconstrucția in timp a educației si adaptarea ei la nevoile reale ale beneficiarilor.

Viitorii elevi

Generațiile viitoare vor pune din ce în ce mai multe probleme dascălilor care nu au reușit să înțeleagă faptul că nu intrăm în clasa pentru a transmite doar cunoștințe ci pentru mult mai mult. Relația dintre profesor si elev se va construi greu, de către oameni care stiu sa facă acest lucru fie că au har, fie că au învățat. De cea de-a doua categorie trebuie sa ne ocupăm. Profesorul trebuie sa învețe sa înțeleagă, să sprijine, să inspire, să motiveze, să fie acolo pentru fiecare copil.