[Viață de ONGist] Corina Murafa: ONG-iștii nu sunt tree huggers. Sunt profesioniști care produc impact social, intervin de multe ori mai rapid și mai eficace decât statul

Dorința de a face bine a pus stăpânire pe Corina Murafa încă din facultate. Acela a fost momentul când, alături de alți câțiva colegi, a creat ORICUM, un ONG cu și despre tineri. Așa a prins gustul satisfacției pe care o simți atunci când ai un impact social real prin proiectele în care alegi să te implici. Asta e ceea ce contează cu adevărat, nu forma juridică pe care o iau aceste încercări de a schimba lumea în mai bine.

“Ce ma bucura in ultima vreme este un interes tot mai crescut din partea diversilor cetateni, care nu au mai facut parte din vreun ONG pana acum, sa contribuie, sa aduca o schimbare sociala pozitiva, de la grupuri de initiativa de cartier pana pur si simplu la oameni care au vazut o problema sociala si au reusit sa mobilizeze in jurul lor resurse - umane si materiale - ca sa o rezolve.”

Acum, Corina este Lider Global Planet & Clima Ashoka și răspândește viziunea everyone a changemaker prin proiectele dedicate naturii pe care le realizează alături de echipa ei. Munca în ONG a învățat-o cât de importante sunt etica și moralitatea în orice faci, iar mai multe despre lecțiile adunate în tot acest timp ne-a povestit în interviu.

Începuturile în ONG

Foarte de tanara. Abia intrasem la facultate cand, impreuna cu o serie de amici din liceu, am fondat unul din primele ONG-uri conduse de tineri si pentru tineri din Romania - ORICUM. Am scos o revista si am organizat evenimente pentru tineri, in niste timpuri cand nu exista asa ceva. Mai mult decat atat, eu fiind studenta la stiinte politice, mi-am facut mana pe zona de cercetare “first hand”, ca sa zic asa. Alaturi de colegii mei de la ORICUM am facut prima cercetare sociologica ca la carte asupra tinerilor din Romania, cu sprijinul British Council. Am conceput si derulat focus grupuri, am analizat date, a fost o nebunie extraordinara.

Ashoka România

Sincera sa fiu, atunci cand m-am hotarat sa conduc povestea Ashoka in Romania, motivul a fost unul dublu. Pe de o parte unul egoist, pe de alta parte unul altruist. Egoist vorbind, mi-am dat seama ca o pozitie de conducere intr-un ONG ai foarte multa libertate - nu numai sa iti faci propriul program, dar sa iti exerciti libertatea de gandire si de expresie, o valoare foarte importanta pentru mine si un “lux” pe care atunci cand lucrezi intr-o corporatie sau in sectorul public nu il ai. In acelasi timp, motivul altruist a fost ca imi dau seama ca o tara poate functiona doar cu un sector civic robust, cu cetateni activi si informati si cu un mediu asociativ robust.

Primul ONG în care ai lucrat

A fost vorba, cum spuneam, de Asociatia ORICUM, in care am fost co-fondator si director executiv. A fost interesant, in sensul in care, la o varsta foarte frageda, aveam foarte multe responsabilitati: fundraising, implementarea unor proiecte conform unor deadline-uri clare, responsabilitatea, la finalul zilei, pentru salariul meu, dar si al altora. 

Parcursul ongist

Am experimentat mai multe ONG-uri, unele in zona aceasta de activism/ implementare de proiecte, precum ORICUM, dar si Ashoka, insa si unele din zona de think tank-uri. Am condus in cadrul Societatii Academice din Romania si Centrului pentru Studiul Democratiei proiecte de analiza de politici publice in domeniul educatiei, respectiv saraciei energetice.

Cele mai drag proiect

Mi-e greu sa ma gandesc la unul singur, dar parca imi vine sa aduc drept exemplu ce am facut alaturi de Centrul pentru Studiul Democratiei pe zona de saracie energetica. Un fenomen extrem de serios, intrucat un sfert din romani trebuie sa aleaga intre a se incalzi si a pune ceva pe masa. La vremea respectiva, in Romania conceptul era cvasi necunoscut. Insa datorita muncii noastre de cercetare si advocacy, subiectul a ajuns pe agenda publica - s-a facut legislatie in domeniu, au inceput autoritatile sa inteleaga despre ce este vorba, sa lucreze intre ele pentru tot ce inseamna acest fenomen, si nu in ultimul rand sectorul privat a inceput sa isi intelegea rolul in acest subiect. Fotojurnalistii au inceput sa scoata la iveala povesti pe acest subiect si sa sensibilizeze opinia publica, jurnalistii sa scrie despre acest lucru, si incet-incet speram sa se schimbe situatia si in teren.

Proiecte la care lucrezi acum

Eu acum conduc programul global al Ashoka in domeniul Planetei si Climei, lucrand alaturi de o echipa localizata pe toate continentele. Desi m-am alaturat Ashoka cu obiectivul de a aduce aceasta retea in Romania si de a selecta primii antreprenori sociali romani de top care sa se alature retelei si sa fie sprijiniti pe viata, am stiut de la bun inceput ca nu imi doream sa abandonez pasiunea ma pentru Planeta si Clima. Mi-am dat lesne seama ca Ashoka poate juca un rol global major in domeniu, motiv pentru care m-am bucurat sa pot convinge liderii globali ai organizatiei noastre sa adoptam, pentru prima data in istorie, o verticala tematica in  jurul careia sa incercam sa aducem toate resursele si energiile organizatiei. Misiunea Ashoka ramane una in care fiecare om sa devina un agent al schimbarii - sa aiba cunostintele, abilitatile si cadrul in care sa aduca o contributie sociala pozitiva pentru binele tuturor. In acelasi timp, lucram acum la o strategie prin care sa putem genera o schimbare de mentalitate pe scara larga prin care sa determinam reechilibrarea relatiei dintre om si natura si intelegere adanca a faptului ca noi, oamenii, suntem natura. 

Perpectiva de la început

Pentru mine nu a contat prea tare, niciodata, sub ce forma juridica cineva incearca sa aduca o contributie sociala pozitiva. Chiar si cand am fondat ORICUM, scopul nostru nu a fost niciodata profitul, ci sa cream spatii pentru tineri si pentru cresterea lor. Si acum cred ca oricine poate fi un agent al schimbarii si ca inovarea sociala este agnostica din punct de vedere al formei juridice. Cel mai important acum, in Romania, mi se pare ca ONG-urile sa reuseasca sa isi inteleaga mai bine impactul, sa-l masoare cu mai multa sofisticare si precizie si sa comunice mai profesionist despre el. Din pacate, in prezent solutiile inovatoare de la firul ierbii implementate de ONG-uri cu un raport cost - beneficiu mult mai bun decat reuseste statul, de exemplu, nu sunt scalate si nu reusesc sa atinga acel asa-numit tipping point, punct de inflexiune dincolo de care schimbarea sociala propusa sa fie ireversibila. Asadar cred ca acum este o nevoie majora ca ONG-urile sa lucreze impreuna, sa co-creeze alaturi de sectorul public, dar si cel privat, in parteneriate mai putin tranzactionale si gandite de la bun inceput mai degraba ca transformationale.

Cea mai importantă lecție învățată

Sa nu renunti niciodata la etica si moralitate si sa nu iti furi caciula. Sa fii mereu transparent si, la finalul zilei, sa te poti privi in oglinda.

Cea mai grea experiență din ONG

Au fost multe momente grele, momente in care simteai ca esti doar un pai intr-o mare de fan. Cu varsta, am inceput sa imi dau seama ca orice piedica este doar un prilej de invatare. Probabil insa cel mai interesant a fost atunci cand, tot la o varsta foarte frageda, am reusit sa construiesc o alianta de ONG-uri si federatii de ONG-uri si sa conving mai multe ministere din Romania sa institutionalizeze permanent un program de participare a tinerilor la luarea deciziilor: Delegat de Tineret la Natiunile Unite.

Perpsectiva oamenilor față de ONG-uri în România

Oamenii considera gresit ca cei care lucreaza in ONG-uri trebuie sa faca asta voluntar sau sa fie platiti mai prost decat cei care exercita atributii similare in sectorul privat. ONG-istii nu sunt tree huggers. Sunt profesionisti care produc impact social, intervin de multe ori mai rapid si mai eficace decat statul, si oamenii care lucreaza in acest sector trebuie tratati cu respect si corectitudine, inclusiv din punct de vedere salarial.

Viața de ONGist în România

Eu acum nu mai lucrez per se ca ONGist in Romania, avand o pozitie globala intr-un ONG international. Dar reprezint societatea civila in plenul Consiliului Economic si Social, si tin aproape de colegii mei din Ashoka Romania, motiv pentru care sunt bine conectata la problematica sectorului. O problema o reprezinta neincluderea ONG-urilor, la modul serios, in procesele decizionale. ONG-urile nu fac parte din Comisiile de Dialog Social de pe langa ministere, de exemplu, iar cand trimit observatii foarte bune la propunerile legislative aflate in dezbatere publica ele nu sunt luate in seama, fara nicio justificare sau explicatie. Asta atunci cand actele normative intra in vreun soi de dezbatere publica. O alta problema o reprezinta lipsa culturii de colaborare si co-creare, inter-institutionala, dar si intre ONG-uri. Nu stim sa lucram in coalitii puternice si nu putem lasa deoparte ego-urile ca totusi sa ajungem la lucruri bune pentru tot sectorul. As mai mentiona lipsa finantarilor multi anuale si lipsa finantarilor de tip unrestricted, strict pe baza misiunii si programelor core/ centrale ale ONG-urilor. Finantatorii, mai ales companiile, ofera sponsorizari anuale, foarte tranzactionale, foarte punctuale, in general cautand beneficii de imagine, nu parteneriate de lunga durata. Exista insa, desigur, si multa satisfactie a muncii si cred ca toti cei care lucreaza in sector au de multe ori satisfactia lucrului direct cu beneficiarii si realizarii, cu persisenta si perseverenta, a unor schimbari la nivel de comunitate la care nimeni nici nu visa.

Ce s-a schimbat in bine

De probleme am mai tot vorbit. Ce ma bucura in ultima vreme este un interes tot mai crescut din partea diversilor cetateni, care nu au mai facut parte din vreun ONG pana acum, sa contribuie, sa aduca o schimbare sociala pozitiva, de la grupuri de initiativa de cartier pana pur si simplu la oameni care au vazut o problema sociala si au reusit sa mobilizeze in jurul lor resurse - umane si materiale - ca sa o rezolve. Cred ca romanii ies tot mai mult din zona de confort si isi dau seama ca e absolut iluzoriu ca ei pot duce o viata sanatoasa, in familiile proprii, fara o societate sanatoasa si fara institutii functionale. 

Gândul renunțării la munca din ONG

Cum spuneam si mai devreme, pentru mine forma juridica conteaza mai putin. Conteaza sa am un impact social personal si sa imi pot mentine valorile in care cred: libertate, fairness, echitate.

Daca Romania ar fi un organism

M-as gandi mai degraba la cetatenii care, intr-un fel sau altul, sunt reprezentanti de ONG-uri sau deruleaza actiuni “pentru binele cetatii”. Ei sunt precum globulele rosii ale organismului. Peste tot. Si fara ele nu se poate.