[Youniverse] Andreea Borțun: Sper să pot să arăt lumi și locuri la care de obicei nu ne uităm, pentru că privirea accea pare greu de dus și pare incofortabilă

De când avea vreo 15 ani, Andreea Borțun a trăit, a creat, a experimentat, a filmat și a lucrat, toate într-un ritm alert, așa cum o cere energia de nerepetat a începutului. Și-a dat seama destul de devreme ce își dorește să fie și să facă: în clasele primare, își dorea să se facă scriitoare, iar în gimnaziu - regizoare de teatru. Nu cu mult mai târziu, în 2021, Andreea Borțun e scenaristă, regizoare și manager cultural. De numele ei sunt legate deja un festival de teatru, o rezidență de scenaristică, mai multe scurtmetraje, premii  la festivalele internaționale de film. Cel mai recent scurtmetraj al ei, When Night meets Dawn, a fost selectat anul acesta în secțiunea Quinzaine des Realisateurs, de la Cannes.

Ceea ce îi place cel mai mult la parcursul de până acum este că a fost liber de temeri:

Începuturile din viața mea este că n-au fost încărcate cu frică. E mereu mult curaj și ceva formă de inconștiență în primele încercări - o dată pentru că nu știi la ce să te aștepți și în al doilea rând pentru că nu ai în spate experiențe directe ale eșecului. Și asta e destul de eliberator, spune Andreea.

A absolvit UNATC și master în filosofie, a co-fondat, la 16 ani, Festivalul de Teatru Tânăr „Ideo Ideis” din Alexandria și este co-fondatoare și curatoare a Rezidenţei Internaționale de Scenaristică PUSTNIK. Primul său scurtmetraj, Blue Spring, a fost selectat în competiția oficială a Toronto International Film Festival 2015, iar Love Locker a primit premiul France 3, în cadrul Paris Courts Devant. Acum, Andreea lucrează la primul ei lungmetraj, Malul vânăt, un proiect început în 2017, când a plecat să exploreze trei sate din sudul României, încercând să se reconecteze cu ruralul de care s-a separat.

Crede că a fi bun în acest domeniu înseamnă, înainte de toate, să fii generos. Cu generozitate ne răspunde și în rândurile de mai jos și povestește despre film, viață și învățăturile de până acum, în interviul din cadrul seriei [Youniverse], dezvoltată în parteneriat cu DELL XPS. O serie în care urmărim inspirația și formele ei, ajungem în universul intim al creatorilor și descoperim felul în care își creează propriul univers, devenind la rândul lor surse de inspirație pentru ceilalți. 

Primul lungmetraj

Momentan lucrez la primul meu lungmetraj, a cărui dezvoltare o finalizez chiar săptămânile astea în cadrul unei rezidențe de scris în Marsilia. E un proiect al cărui research l-am început în 2017, când am plecat într-o explorare în trei sate din sudul României, încercând să mă reconectez cu regiunea asta și cu ruralul de care mă separasem abrupt cu ani în urmă.

Filmul se numește Malul Vânăt și explorează destinul Laviniei, o mamă singură, care încearcă să își ofere ei și fiului său, Dani, o viață mai bună, într-un sat din sudul românesc. Povestea se derulează pe parcursul celor patru anotimpuri, timp în care pătrundem în micro-universul lumii, suntem introduși constelației de personaje care locuiesc comunitatea și parcurgem alături de Lavinia și Dani un an important din existența lor.

Dacă vom primi finanțarea anul acesta, vom începe probabil din toamnă procesul de pre-producție.

Un moment recent de încântare 

Cel mai recent moment e legat de selecția ultimului meu scurtmetraj, When Night meets Dawn, în secțiunea Quinzaine des Realisateurs, de la Cannes. Vestea a fost în primul rând copleșitoare. E out of this world să știu că filmul se va vedea într-un context atât de special, într-o secțiune al cărei focus este pe filmele de autor care caută să inoveze și să reinventeze structuri în limbajul cinematografic. În plus, e un proiect cu atât mai special cu cât filmările la el s-au tot amânat, până când în cele din urmă am reușit să intrăm în producție în plină pandemie, în octombrie anul trecut.

Teme care te inspiră

Mai tot ce se întâmplă constituie o formă de interes pentru mine, atâta vreme cât se conectează la o căutare personală. Lucrul la un proiect de film e în primul rând legat de procesul prin care încerc să înțeleg ceva ce nu avea sens până atunci. E o formă prin care lucrurile capătă mai multă adâncime, prin care pun cumva realitatea într-un soi de cadru care îmi permite să mă uit diferit la ea și să văd mai bine cum se compune, cum părți din ea se interconectează și se afectează reciproc. E o formă prin care învăț lucruri de fapt.

Ce voiai să te faci când erai mică

Cred că mi-am dat seama destul de devreme că vreau să fac ceva care are legătură cu scrisul și cu performativul. În primară voiam să mă fac scriitoare. După care în gimnaziu regizoare de teatru și om de comunicare. La începutul liceului mă gândeam inclusiv la actorie. N-am fost foarte departe, doar că mi-a luat destul de mult să mă pot așeza pe meseria asta, neavând prea mare încredere că aș putea să o fac. 

Începutul

Începutul nu se simte foarte departe de acum. Primul film l-am regizat în 2014. Ce îmi place în genere la începuturile din viața mea este că n-au fost încărcate cu frică. E mereu mult curaj și ceva formă de inconștiență în primele încercări - o dată pentru că nu știi la ce să te aștepți și în al doilea rând pentru că nu ai în spate experiențe directe ale eșecului. Și asta e destul de eliberator.

Primele încercări în regie

Primele încercări au fost suficient de mișto, cât să îmi dea încredere că pot să continuu să fac asta. La primul scurt, Blue Spring, am filmat într-un mediu foarte safe: orașul meu natal, Alexandria, în casa unchiului meu, cu mama ca line producer, cu actori care îmi erau prieteni, în general cu o echipă nu mai mare de opt oameni.

Am ținut cumva să îmi construiesc contextul ăsta, foarte controlat și foarte non-perturbator, pentru că voiam să mă simt în siguranță. Am descoperit că îmi place să lucrez în echipe mici, care pemit intimitate și care în același timp îți protejează timpul ăla de care ai nevoie ca să poți gândi în timp ce faci lucrurile să se întâmple. Fără panică.

Etape esențiale în formarea ta

Cred că momentele astea se leagă în primul rând de întâlnirile cu câțiva oameni care mi-au redat încrederea în mine în circumstanțe în care eram sigură că o pierdusem. Și m-au făcut să văd ceva ce nu văzusem cu claritate până atunci. După aceea munca o faci în mare parte singur, dar cred că întâlnirile astea sunt importante. Sunt ca niște declick-uri. Nu cred că ai cum să le premeditezi, sau cel puțin eu nu știu cum, așa că probabil tot ce poți să faci e să ai grijă că le vezi.

Cum privești rolul tău în regie

Sper să pot să arăt lumi și locuri la care de obicei nu ne uităm, pentru că privirea accea pare greu de dus și pare incofortabilă. Doar că mi se pare necesară. Și mai sper că filtrul ăsta cu care transfer ce văd să aibă ceva încărcătură de umanism și demnitate pentru fiecare parte pentru care îmi iau responsabilitatea de a o pune pe foaie și mai apoi pe ecran.  

Ce înseamnă pentru tine să fii bună în ceea ce faci

Ceea ce fac e inevitabil prins în felul în care mă construiesc; procesele astea două merg în paralel pentru mine. Și cred că există modalități prin care poți să practici meseria asta cu generozitate. Cred că asta înseamnă să fii bun. Nu neg că e dificil să operezi așa. Cred că e mai simplu să pui masca autorității intransigente și să tai din fașă posibilitatea dialogului cu cei cu care colaborezi. Doar că asta pe mine nu mă interesează. Și nu știu după aceea cu te lasă pe tine ca om, atitudinea asta. Tot de noi dăm, și dacă e greu să trăiești cu tine, atunci nu văd unde e miza. Așa că încerc să caut căi prin care pot să fiu în acord cu mine și împăcată cu deciziile mele, să învăț cum să gestionez mai bine relațiile cu oamenii cu care lucrez, să mă uit cu mai multă atenție, să fiu mai prezentă, să ascult de busola dinăuntru. 

Linia care delimitează viața personală

A devenit din ce în ce mai complicat să fac separația asta. Sunt bine împletite între ele, dar sunt și într-un punct în care aș vrea să fiu mai proactivă în procesul ăsta de a le diferenția. Mi se pare important, ca orice act de igienă. Cred că în ultimii an am exagerat și m-am găsit de multe ori aproape în pragul unor burn-out-uri. Așa că aș vrea să găsesc un echilibru prin care să fiu mai indulgentă cu mine și să îmi acord mai mult timp. Cred că e o moștenire din familie, parțial și culturală din clasa în care vin, dar munca s-a instituit încă de când eram puștoaică ca ceva care e aproape necesar ca să poți să îți justifici existența. Tema asta se adună deja într-un proiect nou la care sper să încep să lucrez în curând. 

Timpul liber 

Ăsta e un punct tare sensibil. E foarte important pentru mine timpul liber, doar că nu știu să mi-o arăt :) Realitatea e că funcționez într-un ritm super alert de pe la 15 ani, de când am început Ideo Ideis. Și a devenit aproape o obișnuință. Așa că nu e ușor să apăs pedala și să mă opresc deodată. Am încercat și asta, și s-a simțit ca un șoc pe care nu l-am gestionat excelent. E mai bine de un an de când nu am weekend-uri libere. Acum e o lună de când încep să-mi protejez acele două zile pe săptămână și îmi dau seama cât de importante sunt de fapt. Așa că timpul liber e work-in-progress :)

Restartul

Ce știu că funcționa erau yoga și meditația. Încerc să îmi găsesc din nou disciplina de a mă reîntoarce la ele. Am descoperit că îmi place și am nevoie să fiu în preajma copacilor. Îmi place uneori să acaparez casa verișoarei mele când sunt plecați în vacanță, să mă stabilesc acolo pentru câteva zile și să mă prefac că e a mea. Pisica noastra Hygge e shot pur de oxitocină, mersul la pescuit (failed mereu!) împreună cu partenerul meula fel. Altfel multă vorbăraie și râs îmi fac bine.

De ce ți-e teamă în 2021. Ce te încântă

Cred că timpul temerilor pe 2021 s-a încheiat. A fost o primă jumătate de an tare greoaie. Acum mă aștept doar la câteva zile mai liniștite.

Căutările personale duc, deseori, la inspirație universală. Iar învățăturile sunt cea mai bună cale pentru dezvoltare.

Acestea sunt resorturile performanței. „XPS - Best in Show” Dell Technologies susține provocarea status quo-ului și depășirea limitelor, încurajează  performanța.  #XPS #BestInShowRomania #Youniverse