[Art&Magic] Ana Kun: Cred că orice aș face, desenul și textul rămân la baza lucrurilor. Mă ajută să înțeleg ce se întâmplă în jurul meu

Scrie și face ilustrație la Timișoara artista Ana Kun, iar până în 2012 a fost graphic designer și i-a plăcut. Interesele ei artistice de acum au legătură cu tot ceea ce se întâmplă în jurul și în interiorul său, dar dinafară o preocupă mai ales zona socială. Pornește în fiecare proces creativ cu mintea deschisă și se lasă complet cuprinsă de experiența lucrului, fiindcă, spune ea, însăși aceasta face parte din rezultatul final.

"Întrebările care-mi sunt adresate, observațiile celorlalți, totul contribuie la felul în care mă relaționez la propria lucrare, ca obiect și experiență. Când dezvolt un subiect, mă documentez mult, citesc, ascult, întreb, discut. Încerc să filtrez, să interpretez și să clădesc pe experiențele pe care le-am avut".

Artista Ana Kun vorbește despre artă, ilustrație, proiectele sale și ne spune ce visuri are pentru 2021.

Despre tine

Sunt artistă din 2012, de când mi-am dat demisia. Până atunci am fost graphic designer și mi-a plăcut. N-am avut un plan foarte clar, dar urmărind subiectele care mă interesează, lucrurile s-au legat într-un mod fericit, după ce în 2010 am absolvit un master de creative writing. N-am mari realizări, dar nici mari frustrări. Am avut colaborări cu persoane extraordinare care m-au ajutat să înțeleg mai bine ce se întâmplă în jurul nostru și cum putem reacționa/interveni. Sunt ⅓ din grupul Balamuc și ¼ din grupul Zephyr. Să fiu artistă este un proces continuu de învățare și înțelegere.

Proiectele care îți plac cel mai mult

Am puține proiecte de ilustrație, dar e reconfortant că unele sunt colaborări îndelungate, cum ar fi cu Heritage of Timișoara. Mi se pare important să lucrez cu personae sau instituții din Timișoara pentru proiecte relevante local, și încerc să fiu cât mai conectată la ceea ce se întâmplă cultural și social în orașul în care trăiesc. Mă bucur să am colaborări și pe text cum ar fi cu Privește Orașul. Nu primesc un brief ci o documentație, și dacă e cazul discutăm și întoarcem pe toate părțile o temă înainte de a mă apuca de desen/scris. În felul acesta necesitatea corecturilor dispare. Apreciez mult procesul acesta colaborativ.

Interesele artistice

Ce se întâmplă în jurul nostru (și în noi) este ceea ce mă preocupă, în special componenta socială. Când mă apuc de o lucrare nu știu exact cum se va termina, pentru că însăși experiența lucrului (în special dacă e colaborativ) va face parte din rezultatul final. Chiar și felul în care este expusă, întrebările care-mi sunt adresate, observațiile celorlalți, totul contribuie la felul în care mă relaționez la propria lucrare, ca obiect și experiență. Când dezvolt un subiect mă documentez mult, citesc, ascult, întreb, discut. Încerc să filtrez, să interpretez și să clădesc pe experiențele pe care le-am avut. Lipsa timpului este poate singurul blocaj adevărat.

Cum îți menții vie creativitatea

Față de anul trecut, acum nu văd nicio problemă în a fi creativă. Vaccinată și creativă. Anul acesta sunt foarte norocoasă să pot coordona alături de Paul Mureșan grupul de tineri, ilustratoare și ilustratori de la revista Gen. E o super echipă acolo! Am acceptat imediat propunerea celor de la Forum Apulum nu pentru că mă dau în vânt după dat sfaturi, ci pentru că mi se pare important să dăm înapoi comunităților din care venim. S-a dovedit a fi un mediu proaspăt, prielnic discuțiilor, pentru care le sunt recunoscătoare. Întâlnirea de joi este singura constantă într-o săptămână plină, mă ancorează și mă liniștește.

Stilul tău

Aș zice că am un stil inegal, pentru că nu mă preocupă să fie recognoscibil, iconic etc. Îmi place ce-mi place și gata. Ceea ce mi se pare important este ca tehnica să deservească subiectul nu invers, și de aceea nu mă tem să încerc lucruri noi. De exemplu, anul acesta am realizat prima mea lucrare textilă, pentru expoziția I feel something, don’t know what de la Fundația ArtEncounters în colaborare cu Zachęta Project Room (curatoare Magda Kardasz și Diana Marincu). Am realizat-o în colaborare cu Gina Larion, Diana Bobar și Ionela Stratan, la atelierul lor de modă. A fost întâlnirea perfectă. Un moment de respiro în programul lor obișnuit a permis acest experiment, iar eu m-am străduit ca fiecare minut petrecut împreună să conteze. Am învățat enorm din această experiență. N-aș fi avut capacitatea de a gestiona așa o lucrare acum câțiva ani. Sau să scriu și să croiesc atât de iute.

Învățăturile desenului

Cred că orice aș face, desenul și textul rămân la baza lucrurilor. Mă ajută să înțeleg ce se întâmplă în jurul meu. Nu pot să desenez orice oricând, sunt subiecte pentru care simt că nu am pregătirea sau sensibilitatea necesară unui răspuns nuanțat. La unele mă gândesc de ani de zile și tot nu știu cum ar trebui să le abordez. E un proces continuu de învățare, cum am mai zis.

Pe cont propriu ca ilustrator

Mi-e greu să dau verdicte, pentru că experiența fiecăruia e un caz particular. Pentru mine e interesat și dinamic să fiu artistă și să-mi urmăresc în primul rând propriile proiecte și într-o proporție mai mică ilustrația. Dar lucrurile se tot schimbă, de la un an la altul, și e greu de tras concluzii. Aș zice că deși e un domeniu neclar și nesigur, totuși e incredibil de fain prin persoanele cu care ajungi să colaborezi, proiectele relevante și multe alte mici lucruri care îmbogățesc fiecare experiență.

Online-ul în meseria ta

Ajută enorm, e clar. Chiar și când aveam site-ul rămas în urmă. Cred că oricât de puțin faci online, contează. Ca aproape toată lumea, și eu am conturi pe social media și un site. N-am peste tot, n-am newsletter (deși cred că e din nou la modă), nu postez des, n-am plătit reclame și alte păcate pe care algoritmii nu le uită. Am făcut mai mult la început, acum mai puțin și mai la obiect.

Amintiri din 2020

2020 a fost o spaimă aproape continuă, cele câteva secunde când mă trezeam și uitam că există pandemie s-au transformat foarte încet în minute. Dar prima relaxare a fost doar după ce m-am vaccinat, anul acesta. Am învățat să merg pe bicicletă, să fac pâine și să cultiv o mică grădină în dormitor. Am lucrat aproape în continuu, de frică să nu mă opresc și să mă gândesc la boală. Am văzut foarte multe piese de teatru online, conferințe și expoziții, și în felul acesta am călătorit ca niciodată.

Am avut o expoziție personală la Indecis Artist Run Space, ← FRAGIL →, offline adică, ceea ce a însemnat foarte multe tururi cu grupuri foarte mici. Am învățat să vorbesc cu mască, să ascult experiențele celorlalți, să înțeleg anxietățile unora așa cum și alții le înțeleg pe ale mele.

Cele mai importante proiecte

Din proiectele de anul trecut aș mai zice și de Double Decker al galeriei Sandwich (și) pentru că este o resursă bună pentru oricine din domeniu. În perioada de lockdown am participat la Jurnalul de Virus al lui Dan Perjovschi (alături de Alina Andrei, George Roșu și invitați) de la White Cuib. Anul acesta a început cu apelul la cultură în colaborare cu Asociația MISC, participarea la Show&Tell nr.1, curatoriată de George Roșu în spațiul Artă Non Stop, și apoi expoziția de grup româno-poloneză I feel something, don’t know what menționată anterior.

Credit foto: Infi.ro

Ce visezi pentru 2021

Într-un fel știu cum va fi - plin ochi de colaborări și proiecte, ceea ce-i foarte fain și satisfăcător. Ce-mi doresc e să am timp și energie să savurez și ce fac colegele și colegii mei, și să mă mai și odihnesc.