[Creative Business] Alexandra Blaș: Oricât de multe piedici ai întâlni pe drum, oricât de departe ți s-ar părea că trebuie să ajungi ca să-ți atingi scopul, contează să rămâi pe poziții

E greu să satisfaci pe toată lumea când vine vorba de mâncare. Asta a învățat destul de devreme Alexandra Blaș. A mai învățat și să jongleze cu arome și gusturi, să aibă curaj și să... prăjească murături! Pickles e acel nou loc hip din oraș, lansat chiar în pandemie, care a supraviețuit prin creativitate și adaptare și a rămas pe poziție. Alexandra a reușit să țină micul business în picioare cu multă răbdare, devotament și foarte puține ore de somn. Rețeta de reușită a oricărui business la început de drum, crede ea. 

Alexandra a studiat Jurnalismul, a lucrat în publicitate, s-a mutat la Londra și a gătit vreo 5 ani în restaurante high-class și apoi, cu puțin timp înainte ca pandemia să blocheze tot, s-a întors în România să își deschidă propriul business.

 Am realizat că mi-e dor de casă, de prieteni, de oamenii de aici și de tot ce se întâmpla mișto. Aveam conceptul în cap, o parte din meniu, aveam totul pus pe o foaie pe care o purtam mereu cu mine ca să văd ce aș mai putea ajusta. Am găsit locul ăsta (n.r. Vasile Lascăr, 21) unde vedeți semnul mare de Pickles la intrare, iar apoi am construit, încet-încet, acest business care împlinește în câteva luni un an de existență. Me proud! :)

Cum a fost anul de început în antreprenoriat și de pandemie, care sunt învățăturile, cum stă cu somnul și cu optimismul, povestește Alexandra Blaș în cadrul seriei Creative Business, inspirată de BT Mic. Ea are două motto-uri importante în business: There is never too much cheese. Și: Să nu renunți în nicio clipă la ce ți-ai propus. Cum le-a pus în practică, vedeți mai jos. 

Omul din spatele tigăilor

Alexandra Blaș la butoane, tigăi și friteuze. Îmi pare bine de cunoștință. Singurul om din spatele Pickles. At least for now. Pe scurt: născută în Onești, crescută acolo până la majorat, mutată ulterior în București, unde mi-am petrecut mulți ani din viață. Aici am studiat Jurnalismul, am lucrat în publicitate, dar apoi m-am decis că mi-ar plăcea să lucrez într-o bucătărie.

După un curs de bucătar la un hotel din București mi-am făcut curaj să mă mut în Londra, unde am lucrat 5 ani de zile ca chef în restaurante high-class. Am gătit chiar și pentru vedete (Sir Ian McKellen, Keira Knightley, Emma Thompson etc) și a fost o experiență pe care nici măcar nu mi-am imaginat-o la început. Un parcurs frumos, if u ask me! 

Foto si colaj: Sorin Neagu 

Din Londra, spre antreprenoriat

După cei 5 ani în Londra, m-am decis că ar fi cazul să încep și eu business-ul meu, dar nu acolo, ci în țară. Așa că m-am întors cu tot entuziasmul din lume ca să fac ceva al meu aici. Am realizat că mi-e dor de casă, de prieteni, de oamenii de aici și de tot ce se întâmpla mișto. Aveam conceptul în cap, o parte din meniu, aveam totul pus pe o foaie pe care o purtam mereu cu mine ca să văd ce aș mai putea ajusta. Am găsit locul ăsta (n.r. Vasile Lascăr, 21) unde vedeți semnul mare de Pickles la intrare, iar apoi am construit, încet-încet, acest business care împlinește în câteva luni un an de existență. Me proud! :)

Abilități necesare

Cu siguranță e nevoie de foarte multă răbdare, devotament și mai puține ore de somn decât ți-ai dori. (râde). Cred că, la început, cam asta e rețeta fiecărui nou business în care te-ai aruncat cu capul înainte. Indiferent de industrie. Apoi, pe măsură ce el se dezvoltă, mai adaugi măcar o oră în plus de somn și parcă altfel iei deciziile.

Foto: Mihnea Ratte

Despre murături și mici plăceri

Pickles este still the new place in town. Locul în care găsești murăturile pentru a doua zi (drinky time) și nu doar pentru asta. Ci pentru micile plăceri de care îți dai voie să te bucuri în weekend. Cât despre împrumuturi, nu am avut curajul să accesez fonduri, tocmai pentru că știam că ar însemna să mai amân o bună perioadă de timp tot proiectul. Și nu asta îmi doream. Am strâns din dinți cât am putut și am investit în tot ce aveam nevoie, nu cred că îmi lipsește nimic în acest moment. Dacă într-adevăr am dus lipsă de ceva la început, am făcut astfel încât să nu treacă multă vreme fără să-mi achiziționez ce am avut nevoie. Pentru că business-ul era mai important și am vrut să ofer mereu ce e mai bun, iar asta nu o poți face fără investiții constante.

Niciodată nu e prea multă brânză

Mi-am dorit să pot să ies seara cu prietenii mei la un pahar de *insert any alcohol name here* și, dacă se întâmplă să nu fie cu măsură (cum știm că ni se mai întâmplă tuturor, we are not here to judge), să pot să mă duc într-un bistro și să mănânc murături. Dar nu orice fel de murături, ci murături prăjite. Așadar, de aici a pornit povestea Pickles. Și am început să construiesc în jurul acestor murături. Ce merge foarte bine cu murăturile prăjite? Niște sandwich-uri delicioase cu multă brânză. There is never too much cheese, is it?! Sigur, e ca un guilty pleasure, dar merită încercate într-un weekend, două… trei. De câte ori simți nevoia că ai nevoie de un boost de genul ăsta. Nu o să-ți pară rău, crede-mă.

Așteptări și infirmări

Că totul se poate rezolva dintr-o simplă bătaie din degete, ca prin magie. Boy, was I wrong! Cred că în continuare o mare problemă în România o reprezintă încercarea eșuată de a rezolva actele în timp util. Definind în acest context timpul util ca măsura ta de așteptare. Propria ta clepsidră. Învârtitul pe la ghișee greșite, lipsa de comunicare și de interes a tuturor instituțiilor care au de câștigat din asta. O lecție veche cu care am plecat din România, dar la care, din păcate, m-am întors.

Ce am învățat? Să pun mai multe întrebări, să fiu sigură că plec de undeva cu toate informațiile de care am nevoie, că a doua oară când mă întorc să fie totul zeiss. Învățăm din mers și asta e bine, chiar dacă e time consuming.

Clienții

Clientul Pickles este cel căruia îi place să experimenteze, care se avântă în necunoscut. Și care e dornic de socializare, căci orice vizită la Pickles se lasă cu măcar un prieten. Real story: trei oameni care s-au cunoscut în fața tejghelei de la Pickles au plecat împreună ca să povestească mai multe la un pahar de bere. Asta e surpriza: vii, mănânci, bei ceva, te pregătești să pleci, dar din vorbă în vorbă realizezi că ai ceva extra în comun cu cei din jurul tău. Pickles – connecting people! (râde) 

Învățături și aventuri

Cred că cea mai mare lecție e să nu renunți în nicio clipă la ce ți-ai propus. Oricât de multe piedici ai întâlni pe drum, oricât de departe ți s-ar părea că trebuie să ajungi ca să-ți atingi scopul, contează să rămâi pe poziții. Să stai drept, să aranjezi un pic șorțul și boneta și să fii pregătit de acțiune. Oricând poate apărea ceva ce nu ai prevăzut. Dar e doar un șut, te ridici și mergi mai departe. Don’t ever give up!

Provocările pandemiei

Marea provocare a fost încă de când m-am întors înapoi în țară. Era 29 februarie, am apucat să-mi sărbătoresc ziua de naștere cu prietenii apropiați, iar la câteva zile după am intrat în lockdown. Venisem cu planuri mari care mi-au fost amânate cu cel puțin 6 luni. Dar mi-am făcut curaj și am început să lucrez pentru ceea ce-mi propusesem. A fost greu la început, dar am răzbit. Pot să zic, pe de altă parte, că am folosit toate resursele în avantajul meu, inclusiv acea amânare. Am gândit totul mai bine, mai organizat, ca atunci când venea momentul potrivit, să nu-mi lipsească nimic.  

Având în vedere că este primul meu business, cred că am învățat foarte mult de pe parcurs. M-am adaptat la fiecare situație neprevăzută. Deși am avut un meniu stabilit de la început, am început să mă joc și să experimentez. M-am legat de orice moment și context de care am putut ca să ofer ceva nou. Și asta a prins foarte bine. Dar în continuare, produsul pentru care Pickles rămâne apreciat sunt… wait for it… pickleșii!

Lucruri noi

Cred că, pe lângă nevoia de a ieși din casă și a descoperi locuri noi, oamenii vor să și încerce ceva ce nu au mai gustat de multă vreme sau poate niciodată. Vor să încerce și să-și răsfețe papilele gustative în weekend, uneori singurul moment în care te mai poți bucura de libertatea aia deplină. Clienții sunt mai deschiși și dornici de nou, de experimente, de flori în gazpacho, de tartar cu chipsuri sărate pe care să le mănânce dintr-o pungă, pe o tejghea din mijlocul capitalei. E greu să satisfaci pe toată lumea când vine vorba de mâncare, asta am învățat destul de devreme, așa că e important să mai și jonglezi din când în când, tocmai pentru că vrei să le păstrezi atenția cât mai mult timp. Și pe bună dreptate.

Cum se menține optimismul

Cred că cea mai mare doză de optimism este atunci când primești feedback bun de la clienții tăi. Să ajungi acasă seara, obosit după o zi plină și să citești review-urile sau să primești un mesaj privat care să-ți spună cât de bună a fost mâncarea – ăsta e cel mai bun mod de a-ți încărca bateriile pentru a doua zi.

Ghid de supraviețuire? Hmmm… să nu uiți să mai și mănânci, măcar din când în când! Glumesc, dar important e să faci liste, excel-uri, calculi, să pui totul pe foaie și să vezi ce poți face cu banii de care dispui încât să acoperi toate cheltuielile, iar la finalul lunii să nu ieși pe minus. Și să fii deschis la nou și la metode de adaptare. Când e ceva ce nu poți controla (cum a fost pandemia), încearcă să găsești căi noi prin care să continui. We live and learn, they say.

Planuri pentru 2021

Să continui să fac oamenii fericiți cu mâncarea pe care o pregătesc de joi până duminică pe Vasile Lascăr 21. Și apoi mai vedem noi. Acestea fiind zise, vă (mai) aștept în vizită ;)

E nevoie de mai multe povești de business, credem noi. Povești reale, în care să dăm mai departe optimismul și inspirația, dar să nu ocolim dificultățile, obstacolele și provocările antreprenorilor din România. Poveștile acestea, sperăm noi, creează solidaritate și dau încredere. Ne dau speranța că putem în România să ne găsim propriul drum. În Creative Business, seria editorială inspirată de BT Mic, adunăm poveștile despre creativitate, reinventare și adaptare ale micilor antreprenori din România.

Poveștile celor care găsesc mereu soluții și ne arată că se poate.