Povestea lui Ravi începe la Timișoara acum 25 de ani, atunci când în complexul studențesc lumea venea să vadă nume mari sau debutanți ai folkului. Au urmat momente frumoase pe scenele din țară, atât solo cât și alături de trupa Hazard. Până într-o dimineață când visul a amuțit.
Am plecat afară dintr-un motiv nu prea fericit… când eram în plin avânt cu muzica, m-am trezit într-o dimineață mut. După un control medical, am aflat că am un nodul pe una din corzile vocale. M-am hotărât să plec în lume (artist, deh!). A trebuit să mă reinventez din moment ce nu mai puteam cânta…
Vestea bună e că Ravi a revenit în țară și e gata să o ia de la capăt cu un nou album cu 10 piese la care lucrează de zor, alături de câțiva colaboratori. Primul single a ieșit deja și promite și multe până la turneul extins de anul viitor. E îndrăgostit de munte și chitară, Takamine, în special, pentru cunoscători, crede că social media e viitorul și speră ca gen Z să reinventeze cumva Râpa pentru anii ce vin. Like-ul se poate da chiar pe pagina lui.
Scena folk din Timișoara – atunci și acum
Acum peste 25 de ani când am debutat eu, folkul era în mare vogă. Marea majoritate a tinerilor de atunci era foarte mare amatoare de folk. În complexul studențesc se strângeau mii de spectatori la orice concert, indiferent dacă era susținut de artiști consacrați sau de debutanți. La fiecare cămin studențesc vedeai câte o gașcă cu o chitară la o cântare. Acum folkul nu mai este genul muzical favorit al tinerilor, s-au schimbat generațiile și natural că s-au schimbat și gusturile. Totuși, în Timișoara există și astăzi public pentru folk, mai restrâns și majoritatea de altă vârstă (tinerii de acum 20 de ani). Mă bucură însă să constat că mai există și public tânăr. Asta înseamnă că folkul are viitor, dacă și folkul înțelege să evolueze odată cu generațiile.
Amintiri, live-uri și Hazard
Frumoase, minunate, pline de nostalgie… Eram tânăr , entuziast, cântam oricând, oricât. Primul live care pot să spun că mi-a marcat viața muzicală a fost la un festival-concurs, la Galați, unde eram concurent. Când am cântat, sala a cântat cu mine refrenul! Vă dați seama cum m-am simțit. La anunțul câștigătorului, înainte de a se anunța de fapt, sala striga numele meu! Nu o sa uit toată viața acea fericire amestecată cu o tonă de emoție!
Alt live ”tare” a fost la Târgu Jiu, la un spectacol caritabil. Erau nume grele acolo, pe scenă. Și totuși publicul a început să strige ”HAZARD, HAZARD” înainte de a fi rândul nostru să cântăm. Ce aripi am avut pe scenă ……!!! În același an, tot la Târgu Jiu era un concert iarna. Toți artiștii aveam degetele înghețate, piața era plină …. Cristian Pațurcă ne-a provocat să cântăm „Imnul Golanilor”. A fost ceva magnific, toată piața a început să cânte cu noi! Au fost atât de multe live-uri cu Trupa Hazard în cluburile din București….eram destul de cunoscuți pe vremea aceea. Când am lansat ”Străin”, am cântat cu publicul până a învățat refrenul ..
Chitara, soră cu muntele
Cred că folkul s-a inventat la munte, la un foc de tabără. Nu pot să-mi imaginez altceva. Chitara fiind piesa de bază în folk, face evident parte din peisajul montan. Pentru mine, fericirea înseamnă un munte și o chitară, atât. Ce cânt la munte? Păi ce am cântat dintotdeauna, piesele mele (Coboară Bratu / Haiducii / Doina / Sărmana Copilă / Cadranul….etc ) și cântece de munte (Visul Alb, Râpa, Delirul, Muntele Alb…etc ). Bineînțeles că mai cânt și folk clasic, nu are cum să lipsească.
Plecarea și revenirea în țară
Am plecat afară dintr-un motiv nu prea fericit… când eram în plin avânt cu muzica, m-am trezit într-o dimineață mut. După un control medical, am aflat că am un nodul pe una din corzile vocale. M-am hotărât să plec în lume (artist, deh!). A trebuit să mă reinventez din moment ce nu mai puteam cânta…Am învățat să pictez cu spray acrylic la Viena apoi m-am mutat la Bruxelles unde câțiva ani buni asta am tot făcut, am pictat. Nu am mai avut decât contact sporadic cu muzica, renunțând la ideea de a fi muzician. Am mai cântat pe stradă sau în cluburi ocazional. A, o amintire foarte dragă mie: cântam pe stradă în Bruxelles „Blowing in the Wind” și mă trezesc cu Hugues Aufray că se oprește lângă mine și începe să cânte, cu mine! La final, am fost invitat să merg în aceeași seară să cânt cu el, aceeași piesă, pe scenă la Cirque Royale în Bruxelles! O seară cât o carieră, acea seară. Asta este poate și marea diferență dintre lumea muzicală de afară și cea de la noi: spontaneitatea. Acolo se fac foarte multe jam-session-uri unde cântă cine dorește, așa se pot forma trupe si nume mari.
La revenirea în țară am cunoscut-o pe iubita mea. O vreme nu am cântat, dar la insistențele ei nu am avut de ales decât să-mi iau inima în dinți și să mă urc pe scenă. Compozițiile noi au venit de la sine, odată ce am pus din nou mâna pe chitară. Încet, încet a început să se contureze un nou album, și uite așa colaborarea cu Florin Barbu a prins roade (după o seară de povești și bere pe terasă).
Albumul nou prinde contur
Albumul a început să se nască la Bruxelles. Prima piesa „Departe de tine” a fost compusă acolo. Când am revenit în țară am început să compun ”serios”. Și mai serios m-am pus pe treabă după ce l-am cunoscut pe Florin și am început colaborarea. Albumul este un altfel de folk și sper să țin pasul cu vremurile. Este un album cu piese emoționale, melancolice. Are în el toate trăirile mele trecute și prezente și aș putea să spun ca este un album despre mine. O să aibă 10 piese și să sperăm că îl vom lansa în toamnă. Acum lucrăm la 3 piese : Țiganca/ Înger/ La mișto. Sunt onorat că alături de mine lucrează la album numeroși muzicieni, unii dintre ei chiar foarte cunoscuți. La prima piesă au colaborat : Florin Barbu / Aurel Lungu / Streaky / Marcel Moldovan / Angus James Fraser & Cristian Lupașcu / Theodora Ghenea / Ovidiu Hrin / Cristina Igrișan. Mai am și alte surprize la următoarele piese, veți vedea la lansarea lor.
Caietele de poezii
Sunt un ilustru poet necunoscut și nepublicat. Scriu de când eram puștan, am 7 caiete pline cu poezii. Intenționez să public din ele cândva. Deocamdată poeziile mele sunt transpuse doar în textele melodiilor mele.
Teme și trăiri de suflet
Sunt un sentimental (deși nu par), deci în piesele mele despre asta spun, despre trăiri, emoții, sentimente. Spun povești pe care le-am trăit și cred că nu numai eu am trăit asemenea povești … În tinerețe am cântat și despre haiduci, am compus melodii într-un fel protestatare (botezu trist). Dar în general muzica mea este despre suflet, pentru suflet.
Chitara preferată
Am cântat pe multe chitare. În ultimii ani am cântat pe Takamine, dar întotdeauna voi fi deschis spre orice chitară-mi sună bine.
Un sfat pentru gen Z
Să învețe piese ușoare, care să fie cunoscute de cât mai multă lume. Să nu cânte piese pe care nu le stăpânesc. Dacă cântă bine, melodii cunoscute, publicul va cânta cu ei și vor primi energie din partea auditoriului, foarte puternică. Așa vor prinde curaj și încredere să urce pe scenă.
Legătura muzică - social media
În ziua de azi social media rules! Cam totul se întâmplă acolo pentru generația tânără, totul este online. Normal că social media nu va putea înlocui niciodată un concert live, dar cu tehnologia modernă muzica online este destul de aproape de public, și cine știe ce ne mai rezervă viitorul? Deja social media a înlocuit aproape complet metodele clasice de comunicare și publicitate (afișe /anunțuri radio /tv), interviurile sunt online, comunicarea cu publicul este directă și instantanee. Cred că social media este vitală pentru muzică și că acest lucru nu se va schimba foarte curând, poate doar atunci când va apărea ceva și mai ”revoluționar”, mai rapid, mai direct.
Locul folkului în muzica autohtonă
Folkul are locul lui și îl va avea întotdeauna. Va exista mereu un public sensibil și dornic de melodii pe care să le asculte sau chiar să le cânte împreună cu artistul. Legătura între artist și public în folk este una specială, sunt foarte apropiați și conectați emoțional. În momentul acesta folkul are o mare audiență ”conservatoare” să zicem, nu prea apar nume noi, tot ”greii” folkului sunt pe scenă. Poate că vor avea curaj tinerii să facă un fel de revoluție în folk, să aducă ceva nou, să atragă mai mult generația „online”. Din generația folkiștilor mai tineri decât mine pot spune ca am descoperit și îmi plac Ana Teodora și Cati Vișinescu.
Planuri pentru 2021
2021 pentru mine este anul dedicat noului album, anul „reinventării” mele. Cea mai mare parte a timpului este împărțită între compoziții și înregistrări. Încă nu m-am focalizat pe concerte, toate la timpul lor. Voi anunța turneul de lansare a albumului, la momentul potrivit, până atunci voi mai avea cântări din când în când, să nu-mi ies din mână și să nu mă topesc de dorul publicului. Probabil în august un concert în București și din septembrie încolo mai ales în vestul țării. La anul să vă așteptați la o agendă încărcată!
