[Editor's Cut] Alexandru Radu: Încurajez să se facă orice și să se forțeze limbajul audio-vizual pentru o experiență mai interesantă

În spatele camerei de luat vederi se întâmplă multe, înainte sau după ce filmarea e gata. La pasul din urmă apare un personaj de multe ori trecut cu vederea, atunci când ne uităm la producțiile audio video, fie ele reclame, filme, clipuri sau orice altă combinație sunet și imagine: editorul. Omul care decide ordinea cadrelor, de ce e mai bine să fie un frame mai în față, altul în spate, un cadru alb negru și unul color, unul mai lung sau altul mai scurt. Seria asta dedicată editorilor video nu se dă pe niciun post, ci doar pe site. În rolurile principale, monteurii autohtoni, ale căror producții le vedem zi de zi la tv, pe youtube sau în săli de cinema.

Primul pe generic e Alexandru Radu, născut în 1984 la Sibiu. Cele mai recente joburi ale sale sunt montajul documentarului de debut al lui Adrian Pîrvu “Totul nu va fi bine”, scurt metrajul “Kaimos” (Amar) al Sarrei Tsorakidis, iar acum lucrează la un documentar despre o producție independentă de teatru, din Sibiu, “Muzicanții din Bremen”, regizat de Bogdan Sărătean.

Puterea creatoare a montajului este imensă, iar această putere este elementul mai obscur al montajului. E poate un clișeu să spui că montajul este invizibil. El este așa de prezent încât foarte ușor poate fi însușit de către spectator ca ceva al lui, subiectiv și personal. Ei bine, nu este! Montajul decide ce vezi, și când.

Alexandru spune că cea mai importantă lecție a învățat-o în facultate, dacă vrei să creezi imagini, trebuie doar să o faci și să încerci să nu te dai bătut. Nimic mai ușor, nimic mai greu. Pentru a-l vedea la lucru, site-ul său e aici.

Primul cadru

E plăcut că am primit așa întrebările, pentru că pot răspunde mai ușor cu ce îmi doresc. În clasa a 12-a am început să fiu întrebat la liceu de către profesori la ce facultate vreau să merg, iar eu nu am avut un răspuns. Întrebau la clasă, și când îmi ajungea rândul nu aveam un răspuns. Ce auzeam în răspunsurile colegilor mei nu îmi doream pentru mine, și îmi era clar că e o decizie importantă. Fratele meu (avocat acum) m-a sfătuit să cumpăr un ziar cu toate universitățile din România. În acel ziar, după pagini întregi de facultăți pe care nu le-am simțit bune pentru mine am ajuns la UNATC, secția de comunicare audio – video care promitea să mă învețe cum să comunic prin imagini și sunet. Așa a început drumul care m-a dus la secția de montaj din cadrul UNATC-ului, unde am montat pentru prima dată. Ce-mi aduc aminte din primele momente în care am montat… energia pe care am simțit-o când am decis momentul în care am introdus un cadru nou, o imagine neașteptată, iar din alăturarea celor doua a luat naștere ceva nou.

Ce nu știe lumea despre montaj

Îmi este dificil să răspund la această întrebare pentru că trebuie să presupun ce nu știu alții. Voi începe cu un fel de definiție: Montajul este în sine foarte simplu, la montaj se decide secvențialitatea cadrelor și începutul și finalul fiecărui cadru (se decide care este prima fotogramă a cadrului și care este ultima fotogramă a lui). Pentru a fi mai ușor înțeles, am adăugat definiția cadrului: „Cadrul este spațiu dintr-un film cuprinzând o succesiune continuă de imagini, înregistrate fără oprirea aparatului de filmat.” Cu această simplă tehnică se decide citirea filmului, a imaginilor. Citirea, poate fi argumentat, că este filmul în sine. Puterea creatoare a montajului este imensă, iar această putere este elementul mai obscur al montajului. E poate un clișeu să spui că montajul este invizibil. El este așa de prezent încât foarte ușor poate fi însușit de către spectator ca ceva al lui, subiectiv și personal. Ei bine; Nu este! Montajul decide ce vezi, și când.

Cât durează de obicei un edit

Nu există un „de obicei”; montajul este, pentru mine, o etapă de cercetare și experiment, de înțelegere mai profundă a imaginilor, a sunetului și a ideilor care fac parte din proiect. De multe ori proiectele mai mari sunt etape din dezvoltarea mea personală, mă descopăr pe mine în timp ce descopăr, împreună cu regizorul, dar nu numai, cum să montăm cel mai bine filmul. Poate să dureze foarte puțin sau nu, de la câteva zile, la săptămâni, luni și ani.

Film, reclamă și videoclip

Montajul nu este diferit, dar produsele finale sunt – deși le văd cum devin tot mai greu de diferențiat. Evident exagerez puțin, dar senzația mea asta este că cele trei devin un corp comun. Este, sper eu, o perioadă de tranziție în care cele trei se apropie una de alta, dar se vor distanța din nou cândva. Observ cum în multe filme și reclame se consolidează stereotipuri (pentru că ele sunt lucrurile care conform datelor sunt stabile, se vând și se vor vinde), iar experimental (misterul lumii) devine secundar, ascuns și ignorat. Sunt filme, videoclipuri și reclame care nu fac asta și care explorează și experimentează. Recomand aceste producții.

Cum ai învățat

Proiect cu proiect, cea mai importantă lecție a venit în facultate, lecție pe care am înțeles-o abia mai târziu și anume, dacă vrei să creezi imagini, să montezi sau sa faci orice altceva, trebuie doar să faci acel lucru și să încerci pe cât posibil să nu renunți. E mult mai greu decât poate părea, dar e la îndemână.

Manierisme, tehnici și trenduri

Există și sunt lucruri care se caută. Vorbeam cu un prieten, regizor de reclame despre cum reclamele conțin aproape exclusiv preludiul unui moment, fără să iți arate momentul (care este potențial mai puțin spectaculos decât ce și-ar imagina orice spectator care vede, iar cu ajutorul montajului și mai ales al sunetului, simte preludiul - reclama). Poți argumenta că orice acțiune este un preludiu pentru următoarea acțiune. Un drum către mașină este un preludiu pentru deschiderea ușii, dar în reclame, drumul este prezentat ca un preludiu al fericirii care are potențialul să apară în următoarea secundă, când CUT! Iar deschisul ușii este un preludiu pentru momentul pornirii (un moment de extaz). La rândul ei, aprinderea, este un preludiu pentru condus, pentru o viață nouă. Rar vei vedea momentul în care o mașină pleacă – acțiunea din momentul staționar în momentul de mișcare, darămite viața de dinainte de a cumpăra o mașină și cea imediat de după – potențial complet nevandabil. Fiecare cadru se vrea asemenea intrării într-o biserică gotică. În câțiva ani poate reclamele vor conține aproape exclusiv informații „tehnice” despre produse. Pentru a mă convinge pe mine să cumpăr o conservă de roșii, trebuie să-mi spui tot ce conține - iar dacă vreau acele ingrediente, sigur o cumpăr când am nevoie de ea. Nu trebuie să-mi spui că îmi va aduce aminte de Italia.

Ce nu se face

Regulile sunt culturale și cred că orice cultură, pentru a supraviețui, are nevoie să experimenteze și să se reinventeze. Încurajez să se facă orice și să se forțeze limbajul audio-vizual pentru o experiență mai interesantă. Reclamele ar putea fi un spațiu ideal de experiment. Ar fi genial dacă brandurile s-ar elibera de reguli. Anumite branduri, în anumite colțuri ale lumii fac asta mai mult ca noi și cred că tocmai noi am putea experimenta mult mai liber și mai creativ. Am fost tot timpul o cultură vie de underground.

Proiecte recente

Anul trecut am lucrat foarte puțin și a fost greu, interesant și antrenant. Nu glumesc, chiar așa a fost. Ignorând ultimele 12 luni, recent am terminat documentarul de debut al lui Adrian Pîrvu “Totul nu va fi bine”, scurt metrajul “Kaimos” (Amar) al Sarrei Tsorakidis, iar acum lucrez la un documentar despre o producție independentă de teatru, din Sibiu, “Muzicanții din Bremen”, spectacol regizat de Bogdan Sărătean.

Cât poate salva un montaj bun

Montajul nu este ceva ce salvează sau strică, este un pas important din crearea unui produs audio vizual. Chiar dacă foarte multe elemente decid cum arată, la final, produsul; Montajul direcționează percepția materialului și prin asta are foarte multă energie și putere creativă. Dacă un film ajunge să fie bun, iar la finalul filmării toată producția a crezut că nu o să iasă un film decent din material, asta nu înseamnă că montajul l-a salvat, înseamnă doar că producția s-a înșelat. De stricat, oricine poate strica ceva dincolo de a mai funcționa.

Relația editor – regizor - DOP

Eu vad filmul si producțiile audio-video creații colective, iar modul în care energiile colectivului sunt contopite poate să aibă orice formă. Decizia finală este a regizorului sau/și a producătorului.

Îl facem din efecte

Am un răspuns poate deloc interesant; FX-urile ajută la fel de mult cum ajută toate celelalte elemente care compun un film: Mise en scene (regie), jocul actorilor, scenariul, decorurile, locațiile, scenografia (production design), costumele, machiajul, tot ceea ce face camera de filmat, lumina și culorile și mai ales sunetul, compus din voci, zgomote și muzică. Montajul amestecă toate aceste ingrediente și prezintă o poveste, un șir de idei. Orice element din această listă poate fi folosit abuziv.

Câteva montaje de băgat la ochi

Mi-au plăcut și recomand să vedeți aceste producții:

Reclamă: NIKE "WE FLY" – 2019 

Videoclip: Julian Casablancas+The Voidz - Human Sadness (Official Video) – 2015

Documentar: „Fireball: Visitors from Darker Worlds” 2020 - Werner Herzog

Film: Le mépris 1963 - Jean-Luc Godard