După nașterea unui copil, credințele și percepțiile sale sunt modelate de mediul, obiceiurile, practicile și accesul la informații existente. Nu aș merge atât de departe încât să spun că cineva este blocat în habitusul său, dar influența socializării primare și secundare - cum ar fi locul în care te naști, cine sunt părinții și ce acces la educație ai putea avea - are un impact important asupra căilor tale viitoare. Pentru inteligența artificială, avem prezumția că astfel de limitări nu există - cu excepția bazei de date cu care funcționează. Dacă baza de date este definită în mod vag ca internet, accesul său la informații are potențial nelimitat. Cu toate acestea, mecanismele de învățare sunt similare.
Un AI va învăța din scenariile pe care societatea la-a prevăzut. Baza de informații este atunci că, în general, polițiștii sunt caucazieni, iar managerii și profesorii universitari sunt predominant bărbați, de exemplu. Similar unui copil care crește într-un mediu în care inegalitățile, stereotipurile și prejudecățile sunt normalizate, un AI va învăța ceea ce este “normal” pe internet. Este internetul un loc în care stereotipurile și inegalitățile fac parte din trecut? Sau este un loc care cimentează stereotipurile de gen deja existente? Cosima Rughiniș, profesoară de sociologie și directoarea Scolii Doctorale de Sociologie a Universității din București, crede că AI poate continua greșelile oamenilor.
“Inteligența artificială învață din corelațiile trecute și le reproduce prin decizii care încearcă să optimizeze viitorul, pe baza patternurilor din date. Prin urmare, produsele AI sunt, implicit, stereotipice și conservatoare – atât în ceea ce privește inegalitățile de gen, dar și cele de vârstă sau cele etnice/rasiale, printre alte. Orice a fost marginalizat în deceniile trecute riscă să fie în continuare marginalizat, deoarece urmele sale în datele digitale prelucrate prin ML/AI sunt mai slabe decât urmele categoriilor favorizate”, spune Cosima
Pe Cosima o puteți vedea la One World Romania #14, la o discuție despre lecțiile “văzute, dar neobservate” despre masculinitate și feminitate, pornind de la modul în care genul este ilustrat prin panourile și afișele publicitare, dar și prin statui.
Reprezentările de gen din reclame
Reprezentările de gen din reclamele stradale sunt, de regulă, stereotipice și conservatoare, deoarece sunt făcute să fie pe înțelesul tuturor, într-o fracțiune de secundă. Principala diferență între masculin și feminin este ca personajele masculine sunt foarte diverse, acoperind tot spectrul de la fraier la genial, de la urâțel la chipeș, de la emotiv la cool, sau de la caritabil la malefic. Personajele feminine sunt mult mai omogene, fiind cel mai adesea grijulii, zâmbitoare, emotive și, desigur, tinere și frumoase. Spre deosebire de alte tipuri de portretizări – precum statuile, sau personajele din filme, în care femeile sunt subreprezentate, în cazul reclamelor stradale femeile sunt supra-reprezentate. Vedem mult mai multe femei decât bărbați, în panourile publicitare. De ce? Deoarece personajele prinse în filme sau statui sunt adesea cele considerate extraordinare, memorabile – pe când personajele din reclame sunt, de regulă, anonime, banale, „ca toată lumea”. De aceea vom vedea, în București și în multe alte orașe ale lumii, zeci de statui comemorând personaje masculine, dar foarte, foarte puține monumente cu personaje feminine, plus mii de fotografii ale unor tinere femei zâmbitoare și seducătoare care beau suc, cumpără haine sau se entuziasmează în fața unei căni de cafea. Mediul urban este plin de imagini ale excepționalității masculine și ale mediocrității feminine.
În București, toate reclamele care arată un bucătar profesionist, un chef, arată un bărbat – în contrast cu numeroasele reclame care arată o femeie gătind pentru familie. Experții și profesioniștii din reclame sunt, adesea, bărbați. Excelența profesională este conotată masculin, grija este feminină. De asemenea, aproape toate personajele negative din panourile publicitare – hoți de biciclete sau de portofele, corupții, cei care fac contrabandă, cei care nu respectă regulile de circulație etc – sunt masculine, cu rare excepții. Bărbații păstrează monopolul simbolic al încălcării regulilor – fie că e vorba de delicvență sau de excelență. Interesant, persoanele de vârstă mijlocie sau avansată lipsesc aproape cu desăvârșire din panourile publicitare, cu excepția reclamelor la farmacii, ceea ce comunică mesajul că îmbătrânirea este o catastrofă, iar oamenii în vârstă este normal să fie invizibili. În Paris, New York, Munich, Osaka, Tokyo, Seoul, Shanghai și Beijing, unde am călătorit și m-am uitat cu atenție la reclame, situația este foarte asemănătoare. Există mici diferențe. În Singapore am văzut cele mai multe reprezentări ale persoanelor vârstnice, fie în reclame la servicii medicale, fie în reclame ce portretizau întreaga familie. În Osaka, Tokyo și Seoul am văzut mult mai multe reclame la băuturi răcoritoare, cel mai adesea cu imagini ale unor tinere adolescente cu figuri de o frumusețe angelică. În Shanghai și Beijing densitatea reclamelor în care apar personaje umane este mult mai mică, fiind multe panouri doar cu obiecte. Tendințele generale de stereotipizare a masculinității și feminitătii sunt, însă, aceleași.
Stereotipii
Ar fi foarte interesant de observat în ce măsură prezența profesionistelor femei face o diferență în reprezentările de gen. De exemplu, am observat că la nivel global, filmele biografice care au în echipa de regizori și scenariști și femei prezintă mult mai des un personaj feminin, decât cele care au doar echipe creative formate din bărbați (și care sunt marea majoritate).
Totuși, în cazul manualelor școlare din România, la care ne-am uitat în cercetarea Alice în Țara Manualelor, am văzut că manualele realizate de autoare sunt la fel de intens stereotipice precum și cele realizate de echipe mixte sau de autori bărbați. Uneori genul creatorilor face o diferență, alteori nu. Imaginarul stereotipic al feminității și masculinității este comun nouă tuturor, cu diferențe de intensitate și de nuanță; nu este doar o proprietate a bărbaților sau a anumitor generații.
Femeile si statuile publice
Laura Grünberg și Ilona Voicu chiar au și numărat statuile, în cercetarea lor din Orașul (non)sexist. Din 105 de monumente cu personaje feminine sau masculine, ele au găsit doar 15 reprezentări ale unor femei, acestea fiind cel mai adesea portrete generice, anonime – adică simbolizări ale maternității, ale patriei, sau ale feminității în general. Bărbații sunt, de regulă, reprezentări ale unor personaje istorice reale, celebre prin realizările lor. Dezechilibrul provine mai ales din filtrul de percepție și memorie care definește geniul și excelența individuală ca fiind masculine, iar frumusețea și grija anonimă ca fiind feminine. Desigur, multe dintre statui au fost construite în deceniile trecute, dar același filtru persistă, neschimbat, și pentru monumentele recent create.
Incluziunea sociala
Da, este vizibilă o evoluție în direcția incluziunii, în multe sfere ale vieții și chiar și în reclamele stradale – deși nu în cazul statuilor. Observăm, în jur, participarea femeilor în multe sfere ale vieții publice, inclusiv în profesiuni cu autoritate, precum cea juridică sau cea medicală. Inegalitățile de gen persistă, dar există o transformare clară în ceea ce privește libertatea reală a fetelor și femeilor de a-și explora potențialul în sfere diverse ale vieții. În cazul reclamelor stradale, putem observa, simultan, o diferențiere stereotipica de gen și o simetrie frecventă a personajelor feminine și masculine. În multe reclame apar femei și bărbați care au același tip de activitate, același fel de emoții, aproape aceleași haine. Această simetrie comunică faptul că diferențele de gen sunt mai puțin importante decât ceea ce ne aduce împreună – un mesaj foarte interesant și relativ recent în mediul publicitar.
Inteligenta artificiala si perpetuarea stereotipiilor de gen
Inteligențele artificiale sunt antrenate pe baze de date vaste care, adesea, încorporează inegalitățile de gen trecute. Inteligența artificială învață din corelațiile trecute și le reproduce prin decizii care încearcă să optimizeze viitorul, pe baza patternurilor din date. Prin urmare, produsele AI sunt, implicit, stereotipice și conservatoare – atât în ceea ce privește inegalitățile de gen, dar și cele de vârstă sau cele etnice/rasiale, printre alte. Orice a fost marginalizat în deceniile trecute riscă să fie în continuare marginalizat, deoarece urmele sale în datele digitale prelucrate prin ML/AI sunt mai slabe decât urmele categoriilor favorizate. Dacă statele, corporațiile și indivizii vor ajunge să monitorizeze și să corecteze aceste părtiniri, poate că vor fi diminuate sau chiar inversate. Trebuie, însă, să pornim de la prezumția ca soluțiile ML/AI nu sunt implicit obiective; dimpotrivă, ele sunt implicit părtinitoare. Soluțiile ML/AI reproduc discriminările trecute prin decizii ce au doar iluzia obiectivității, deoarece sunt livrate de un algoritm ce se bazează pe numere.
Impactul algoritmilor
Algoritmii tind să consolideze criteriile stereotipice de frumusețe, conform logicii ML/AI. Aceștia învață din patternurile dominante, din curentele majoritare de opinie, apoi ne livrează aceste judecăți pe o scală globală, la orice moment din zi și din noapte. Oamenii adesea apreciază frumuseți atipice, mici trăsături individuale – dar aplicațiile utilizează date vaste pentru a extrage patternuri ample ale frumuseții în care micile noastre imperfecțiuni își pierd șansa de a deveni calități și rămân doar erori sau defecte. Există și riscul consolidării ageismului, deoarece frumusețea diagnosticată de algoritmi este esențialmente cea a fețelor adolescentine și tinere, față de care maturitatea și vârstele a treia, a patra, a cincea, a șasea și a șaptea, plus toate cele care urmează, sunt doar degradări estetice.
Reprezentări de gen contra-stereotip ale femeilor in advertising
Există multe panouri publicitare ce prezintă o reprezentare simetrică a feminității și masculinității – de la haine, emoții sau activități. Aceasta este un imaginar recent și foarte interesant, în care genul nu mai diferențiază oamenii și nu mai creează ierarhii de autoritate, ci doar ne leagă în relații. Reprezentările contra-stereotip apar cel mai frecvent în anumite industrii – mai ales în industria bancară și în cea a bricolajului. Băncile au adesea produse de creditare, pe care le țintesc spre persoane autonome, femei și bărbați, favorizând astfel portrete ale unor femei independente și puternice. În cazul bricolajului ies în evidență reclamele Hornbach, în care femeile au portretizări cu adevărat eroice – fie că sunt însângerate de pe urma tăierii trandafirilor, sau mânuiesc unelte masive pentru a construi sau demola lucruri. Sincer, panourile Hornbach mi se pare că oferă, în București, reprezentările contra-stereotip cele mai surprinzătoare și, de asemenea, cele mai vizibile, prin poziționare și frecvență. Dimpotrivă, industrii precum cea cosmetică sau de lenjerie oferă reprezentări foarte stereotipice și sexualizate ale feminității
