De multe ori, găsești pe genericul unui film sau în echipa de producție a unei reclame denumirea de vfx artist și dacă nu ești în domeniu te întrebi automat cu ce se ocupă, care e aportul său la întreaga creație? De la Mihaela Magopăț, vfx artist la studioul Abis, am aflat că jobul ei e să manipuleze imaginea folosind diferite software-uri și tehnici care îi permit să integreze live action-ul cu elemente create digital. Cu alte cuvinte, dacă într-un film, reclamă sau clip ai nevoie de un personaj care să zboare printre stele sau printr-un univers din trecut, se poate face, încât totul să pară cât mai realist cu putință.
Fiecare vfx artist are secretul său, formula lui de a face lucrurile să arate cât mai bine. Al meu ar fi, că mă inspir foarte mult din realitate, încerc să observ realitatea din jurul meu și să aplic ce văd și în arta digitală, ca să pot ajunge la un nivel cât mai realist posibil, în ceea ce privește compozitarea video.
Printre producțiile importante la care a lucrat se numără filmele The worthy sau Queen Marie of Romania. Lucrul la un proiect pe partea de vfx poate dura de la câteva zile pâna la un an. Cu toate, astea, Mihaela și-a păstrat timp și pentru treburile personale, unul dintre ele fiind apartenența la grupul X-art, alături de care va participa anul ăsta la mai câteva expoziții internaționale. Iar pe site-ul ei poți să descoperi și latura ei fotografică, picturi sau video experimentale.
De la cărți de colorat la compozitare video
Totul a început când eram mică și când mama îmi cumpăra în fiecare joi din piață câte o carte de colorat. Așteptam cu nerăbdare acea zi. O terminam de desenat în câteva zile doar că să îmi cumpere alta în următoarea săptămână. Uneori, îmi amintesc când mai petreceam timp cu mama, ne jucam desenându-ne reciproc pe mâini sau pe față. Ea îmi desena buline. Îmi plăcea la nebunie. Și tata a avut o oarecare amprentă în demersul meu creativ. Fiind tâmplar de meserie, mereu avea rămășițe de lemn pe care nu le mai folosea. Mă strecuram cu frațîi în atelierul lui, "furam" aracet și acele rămășițe de lemn și ne construiam tot felul de obiecte de jucărie. Lucrurile s-au concretizat pe parcurs, urmând un liceu de arte plastice din Suceava, ulterior transferându-mă la Nicolae Tonitza în speranța că îmi voi găși drumul mai ușor către facultatea de arte din București. Și așa a și fost. Am avut multe curiozități. Am migrat foarte mult. Am avut și curaj.
Privind înapoi, nu știu de unde atâta curaj. Părințîi mei au plecat când încă eram copil. (Stiți, repercusiunile post comuniste. Părinți care au plecat din țară, care au încercat să își întrețînă familia și să își susțînă copiii pentru un viitor mai bun). Ulterior am urmat departamentul de grafică de la Unarte, unde clasic vorbind, am învățat foarte multe lucruri care mă ajută și în proiectele de astăzi: de la desen, gravură, pictură, fotografie, perspectivă, carte, anatomie artistică, grafică digitală și cursuri teoretice. Prin programul Erasmus am ajuns în Franța la Esad-GV, o "școală" de arte mai mult experimentală. Acolo am avut tangență cu primul "green screen". După programul Erasmus am vrut să rămân și la master acolo și am dat admitere. În primul an de masterat, ei au un program prin care își trimit toți studenții în stagii sau schimb de experiență în altă facultate în diferite locuri din lume. Așa am ajuns în Leeds pentru jumătate de an, la facultatea de arte unde am parcurs multă teorie. După toață experiența de educație, m-am întors în România inițial pentru vacanța de vară cu gândul că mă voi reîntoarce în Franța. Între timp, făcusem un workshop de animație de 2 săptămâni în cadrul festivalului Animest și îmi surâdea ideea de a găsi un job în direcția aia. Tot în aceeași vară găsisem pe un site un anunț despre un job de vfx la Abis și am decis să încerc. Am trecut prin mai multe probe pentru acest job și așa am și rămas. Nu era un job strict pe animație, dar am descoperit pe parcurs că îmi place mai mult compozitarea video și m-am specializat ulterior în asta.
Ce face mai exact un VFX artist
Magie pură. Un "colaj" vizual cu un rezultat realist. Un vfx artist manipulează imaginea folosind diferite software-uri și tehnici care îi permit să integreze live action-ul cu elemente create digital.
Cât de complicat este să înveți softurile
Complicat poate fi la început, până te obișnuiești cu pipeline-ul. Devine mai ușor pe parcurs dacă ești într-adevăr pasionat. Este un domeniu în care trebuie mereu să înveți, să fii la curent cu tehnici și soluții noi. E un update continuu. Nu este suficient să înveți un software și gata, știi să rezolvi toate proiectele. Toate software-urile se updatează foarte repede, apar de la an la an tools-uri și soluții noi, de multe ori din ce în ce mai automatizate. Există artiști internaționali care se implică cot la cot cu oamenii de la programare, în dezvoltarea acestor tools-uri. Partea de learning nu se oprește în a ști doar software-urile în care lucrezi, implică multă cultură vizuală, research din filme, cunoștințe despre optică, lumină, perspectivă și nu în ultimul rând, acea clasică observare a realității din jurul tău. De asemenea, mai înveți lucruri noi și din anumite proiecte care au cerințe deosebite pe care nu le-ai mai întâlnit până atunci. Softurile se folosesc în funcție de task. Pentru compozitare video, eu folosec Nuke X. Am început pe Flame de la Autodesk dar ulterior am migrat la Nuke. În studio avem o diversitate de softwares, de la programe pentru 3D (3dMax, Maya, Blender, programe de compozitare video, cum ar fi Nuke și pachetul Adobe).
Primul proiect la care ai lucrat
Pe primul, primul nu mi-l amintesc. Dar îmi amintesc unul dintre primele proiecte. Trebuia să compun vizual mai multe elemente filmate cu timing diferit: un bucătar care "îngheață" în timp, având doar ochii în mișcare și brânza care îi cădea din mână, în timp ce un alt actor venea să-i "fure" farfuria cu mâncare. Era un task foarte sofisticat pentru mine pe atunci, dar a ieșit frumos.
Lucrezi mai mult pentru România sau pentru afară?
Lucrez mai mult pentru România, însă independent de locul de muncă, am cunoscut și oameni din afară foarte interesați de ceea ce fac și pe care cu drag îi ajut să își concretizeze viziunea pe partea de vfx. La studio avem și proiecte internaționale iar în producțiile românești mereu vin în echipă oameni talentați din afara graniței. Ca și vfx artist am avut ocazia să merg și pe set ca vfx supervisor. Face parte din job și ești expus la a întâlni tot felul de oameni talentați, regizori internaționali etc. În general se lucrează mai mult pentru reclame, însă personal, îmi place cel mai mult să lucrez pentru filme. La Abis avem și proiecte de film și reclame. Pe film, abordarea este mult mai complexă, iar asta mă atrage mai mult. E un challange mai mare. Pe lângă faptul că nivelul de realism trebuie să fie și mai credibil, trebuie să arate totul impecabil.
Schimbările din pandemie
Micul dejun a fost prima schimbare:)) Volumul de muncă în timpul pandemiei a fost cam același. Nu am simțit că s-a schimbat asta. În schimb, s-a modificat cumva programul, în sensul că din inerție, având pc-ul acasă la dispoziție mereu îmi găseam câte ceva de făcut. Tot în pandemie, am avut și o perioadă în care am lucrat la un lung metraj. Cred că în domeniul în care lucrez, pe partea de post producție, s-au inventat tot felul de lucruri în această perioadă. Oamenii petrecând mai mult timp în casă, totul s-a mutat online. Cumva s-au găsit soluții de supraviețuire în acest domeniu. Ce pot să zic e că eu m-am simțit privilegiată că am avut activitate în această perioadă.
Proiecte de ținut minte
Cel mai mult am lucrat la câteva lung metraje. Impresionante pentru mine până acum au fost 2 dintre ele. Primul a fost filmul The worthy, iar al doilea, filmul Queen Marie of Romania. (amândouă se găsesc online, recomand să le vizionați). La The Worthy (un film post apocaliptic), am compus foarte multe cadre în care trebuia să adăugăm foc. Iar la filmul Regina Maria am avut multe cadre cu green screen, de înlocuit cu totul background-ul. La scena la care am lucrat, am avut mai multe cadre de interior. Am avut de "implementat" actorii în sala Quais d' Orsay din Paris, (unde istoric, regina Maria a călătorit pentru a susține recunoașterea internațională a Marii Uniri a României). Cum filmarea reală în această locație era strict interzisă, singura soluție era să apelăm la vfx. Actorii au fost filmați într-o încăpere înconjurată de green screen iar încăperea de la locația reală din Paris a fost documentată prin fotografie de o echipă pentru a ajuta la compunerea acestei scene.
Câteva zile pentru o reclamă, un an pentru un film
Fiind o muncă de echipă, se lucrează în funcție de complexitatea proiectelor. Sunt reclame care necesită vfx mai puțin, deci pot fi făcute și în câteva zile sau o săptămână, dar sunt și reclame care implică mai mult vfx, timpul de execuție fiind mai mare, 2, 3 săptămâni. La film este cu totul alt timing. La cele la care am lucrat până acum, timpul a fost de aproximativ un an. Cadrele unui film sunt foarte lungi, necesită mai multă muncă, lucrându-se și la rezoluții mai mari comparativ cu o reclamă.
Ce ar trebui să știm despre jobul de VFX artist
Că nu este un job simplu. Că există foarte multă muncă în spatele oricărui proiect, că este o muncă de echipă, că există și nopți albe dar satisfăcătoare la final și nu în ultimul rând că trebuie să înveți mereu, să iți updatezi cunoștințele odată cu piața programelor. Fiecare vfx artist are secretul său, formula lui de a face lucrurile să arate cât mai bine. Al meu ar fi, că mă inspir foarte mult din realitate, încerc să observ realitatea din jurul meu și să aplic ce văd și în arta digitală, ca să pot ajunge la un nivel cât mai realist posibil, în ceea ce privește compozitarea video.
Ce e la modă
Hmm, cred că se caută în funcție de target. Am observat că în reclamele pentru teenagers se folosesc mai multe efecte funky, glitch-uri, doodles, genul reclamelor de la adidas. Tot pentru reclame, uneori mai vin și cerințe cu referințe din filme, de exemplu "vrem un efect ca în x film".
De ce în filmele românești nu vedem mai mult SF
Eu cred că este vorba în primul rând de diferențele de cultură. Cum știm că majoritatea filmelor SF sunt produse în America, știm că tot de acolo au început călătoriile pe lună, poveștile cu supereroi și așa mai departe. În schimb, în România, privind și istoric, avem alte subiecte, alte povești de arătat. Un alt factor care influențeză diferența asta cred că este legată și de buget, de finanțări. Un film cu multe efecte vizuale este costisitor, durează mult, implică multe resurse, atât fizice cât și umane. La un film SF din afară lucrează mai multe studiouri cu armate de oameni, sute. La noi studiourile sunt și mai mici și echipele de asemenea. Apropo de filmul Regina Maria la care am și lucrat, a avut cred că peste 50% de cadre care implicau vfx. Ca povestea să fie prezentată cât mai bine și mai real din punct de vedere istoric, a fost nevoie de reconstrucție de seturi sau chiar străzi întregi, full CG, ca să prezinte cât mai mult vizual acea epocă.
Nivelul local vs international
Eu spun că pe multe planuri este la nivel internațional. Am mulți prieteni români care s-au dezvoltat ca vfx artiști în România și au migrat ulterior la alte studiouri internaționale foarte cunoscute. Studiourile de post producție din România au acces la aceleași softwares care se folosesc internațional. Într-adevăr există unele companii foarte mari care și-au dezvoltat și softwares interne, dar în general sunt aceleași programe care se folosesc peste tot. Cred că diferențele se reflectă la nivel salarial și la proiecte cu bugete mai mari. Mi-aș dori ca România să fie mai mult decât este în prezent expusă la proiecte internaționale mai mari. Nu mă pricep la chestia asta cu legile de la noi pe acest domeniu, dacă afectează și asta în vreun fel expunerea noastră internațională. Artiști talentați avem. Fiind poziționați în estul Europei, cred că imaginea generală despre această țară s-a creat într-un mod negativ. Corupție și așa mai departe. Poate s-a creat și o problemă de încredere.
Cât de scumpă e tehnologia
Da și nu. Un studio de post producție are cam tot ce are nevoie în materie de licențe de softwares pentru că sunt destul de accesibile. Dacă ești freelance vfx artist, poate să devină scump, depinde ce programe dorești să folosești. Dar sunt și foarte multe softwares free foarte bune pe piață și multe alte versiuni ale sofware-urilor originale create special pentru freelanceri cu un preț mai mic.
Cu ce te ocupi acum?
În prezent lucrez la mai multe proiecte comerciale în cadrul studioului unde sunt angajată, dar și la un lung metraj străin de care din păcate nu pot povesti acum. Pe lângă asta, încerc să nu uit și de proiectele mele personale. Recent am întâlnit un grup internațional de artiști experimentali, grupul se numește X-Art, din care fac parte. Scopul grupului se conturează prin continuarea spiritului “Bauhaus”. Activăm prin experimentare multi-media. Încercăm să creăm cu timpul o rețea multiculturală de artiști, iar în acest fel creăm legături care își lasă amprenta într-o nouă identitate ca grup. Avem planuri mari pentru acest an. O să participăm la câteva expoziții, una dintre ele fiind în Paris la galeria Rivoli 59.
Proiecte personale
Da, asta apropo de proiecte personale. Prin acest site mai încerc să țin legătură cu mine, cu interesele mele personale. Postez rar pe site ce lucrez (sunt chiar în urmă la acest capitol), poate ar trebui să o fac mai des. Pe scurt, fac lucruri diverse, prin tehnici diverse. Experimentez. Când am stări de melancolie, mai pictez. Îmi place foarte mult și fotografia. Îmi place să fotografiez pădurea în special. Cred că se trage tot din copilărie această iubire pentru pădure. Am copilărit într-o zonă cu pădurea foarte aproape de casă, unde mergeam și mă jucam cu frații. Pe site, pe lângă foto și pictură, mai am o categorie cu video-uri experimentale. Încerc să îmi fructific cunoștințele tehnice din vfx și în proiectele personale.
