[Dans & Energie] Arcadie Rusu: Nu uit sa ma pun mereu in fata necunoasterii, acolo imi caut raspunsurile

Un fel de Robinson Crusoe este creatorul roman contemporan de arta in viziunea coregrafului Arcadie Rusu - artist independent ce vine din Moldova de peste Prut si este legat de dans de mic copil. Dar sa revenim la personajul lui Daniel Defoe, care a petrecut multa vreme singur pe o insula. Asa ii vede Arcadie si pe artisti, mereu luptandu-se singuri pentru supravietuire, infruntand oprelisti, doar ca sa isi aduca arta in fata publicului. Dar cine sunt oamenii care se mai bucura de arta in lumea asta noua?

“Singurii beneficiari care se pot bucura de un act artistic sunt oamenii curiosi care cauta si alte trairi in evolutia lor emotionala, care nu raman blocati in fata televizoarelor, ci isi doresc putin mai mult de la ei. Lor li se datoreaza si sensul pentru care noi facem arta”

Arcadie Rusu zice frumos ca o societate in care lucrurile nu merg bine este una in care oamenii nu danseaza. Are sens, daca ne gandim. Fiindca dansul echilibreaza sanatatea fizica si mentala, iar sanatatea colectiva porneste intotdeauna de la cea a individului.

Vine dintr-o familie in care se danseaza si studiaza in Romania de la 16 ani. Imediat dupa absolvirea Sectiei de Coregrafie a UNATC, a intrat in compania de dans a lui Gigi Caciuleanu, iar colaborarile artistice internationale i-au deschis noi perspective. Astazi, alaturi de alti artisti din lumea dansului, Arcadie Rusu are Linotip, un centru independent coregrafic.

Legatura cu dansul

Eu vin din Moldova de peste Prut, dintr-o familie simpla, care traieste cu respectul aproapelui, netinand cont de conditia materiala, politica sau religioasa. In centrul atentiei este omul care vine fara nimic si pleaca doar cu experientele traite. Latura artistica in directia dansului mi se trage din familie, tatal meu a dansat in tinerete dans popular, mama a facut pana sa ma nasc eu sport de performanta, a fost sprinter (alergari pe distante scurte). Unchiul, matusa mea inca mai sunt profesori de dans, un drum pe care l-am urmat si noi cei care veneam dupa, o mare parte din verisorii mei au facut dans si inca mai fac.

Prima intalnire cu el

Prima data am inceput sa fac dans din clasa a doua, imi amintesc ca imi era greu, dar imi si placea in acelasi timp, apoi la 16 ani am vrut sa plec de acasa si am venit sa studiez in Romania, culmea, filologie la un liceu din Botosani, unde in acea vreme nu exista mai nimic pe dans, asa ca am inceput sa predau in privat. Am intrat in trupa de teatru a liceului, unde mai rezolvam cate ceva legat de miscare scenica si dans cand era cazul, apoi in clasa a 12-a am facut coregrafia unui spectacol de teatru si mi-am dat seama ca acesta este destinul meu.

Am urmat studiile de coregrafie la UNATC, apoi cele de Masterat tot la UNATC. Dupa facultate am dat auditie si am intrat in compania lui Gigi Caciuleanu. Am fost bursier danceWEB in cadrul festivalului Impuls Tanz Viena, dupa care au urmat mai multe rezidente si colaborari artistice internationale, care m-au facut sa vad lucrurile printr-o perspectiva mai larga.

Primul spectacol important

Primul meu spectacol care mi-a marcat inceputul a fost spectacolul meu de licenta “Mind Control”, cu care am luat premiul pentru cel mai bun spectacol de coregrafie in cadrul Galei Absolventilor UNATC.

Simteam ca dupa 4 ani de studii si incercari, aceasta era cea mai serioasa lucrare scenica pe care am facut-o pana atunci. Mi-a dat incredere in mine, a fost ca o implinire, ca si cum softul de coregraf pe care il aveam instalat in mine de 4 ani s-a upgradat la maxim in acel moment. Dar eram si constient ca urmeaza un mare necunoscut pentru care trebuie sa ma pregatesc continuu.

Dezvoltarea ta artistica si invataturile

Pe langa latura artistica, care tine de concept, viziune scenica, emotie, mi-a placut sa analizez si mecanismele scenice, sa prevad care vor fi reactiile spectatorului. Cu toate acestea cu fiecare spectacol o luam de la zero, ca sa nu ma blochez in propriile convingeri, uitam tot ce stiu, si ma puneam mereu in fata necunoscutului.

Diferenta este ca inainte construiam spectacolele ghidat doar de intuitie si instinct, iar acum anumite procese s-au transformat in stiinta. Am devenit mai constient de ceea ce fac, dar nu uit sa ma pun mereu in fata necunoasterii, acolo imi caut raspunsurile, iar intuitia si instinctul au devenit mai ascutite.

Credit foto: Kamelia Darie

Greutati ale meseriei

Cultura este subfinantata, iar dansul este lasat pe ultimul loc.

Singurul lucru de care poate imi pare cel mai rau este ca inca la nivel de strategie Culturala Nationala nu s-a inteles inca beneficiul pe care il aduce dansul intr-o societate. Dansul ar trebui sa faca parte urgent din viata fiecarui om, de la maturator de strada si pana la presedintele unei tari. Dansul echilibreaza sanatatea fizica si cea mintala, dar cel mai important creste nivelul de profunzime si intelepciune a experimentarii vietii prin simpla constientizare a propriului corp. Daca intr-o societate lucrurile merg prost, se datoreaza faptului ca oamenii nu danseaza.

Intre arta si comercial

O perioada mare de timp am evitat zona comerciala, dar in timp am inteles ca pot sa fac si asta intr-o oarecare masura fara sa imi afecteze latura creativa. Atunci cand esti respectat ca artist intr-un context comercial si platit corect poti sa aduci un plus de valoare proiectului respectiv. Exista comercial de proasta calitatea si comercil de buna calitate, pe cel dintai il evit total.

Credit foto: Adi Bulboaca

O privire asupra sectorului de dans din Romania

In ultimii 5 ani sectorul de dans a crescut, sigur inca este dstul de fragil, dar lucrul bun este ca au aparut ONG-uri si structuri noi, ceea ce ne arata ca generatiile care vin din urma sunt inspirate sa faca ceva pentru arta si meseria lor, si nu asteapta sa li se dea totul de-a gata.

Schimbari in zona artei dansului

Un lucru admirabil este ca artistii cauta solutii prin regandirea interactiunii cu publicul, iar acest aspect este de apreciat, acum nu mai conteaza atat de mult care sunt bune sau rele, este o perioada de experiment si fiecare are procesul sau de analiza.

Credit foto: Dani Ionita

Proiecte de pandemie

In perioada pandemiei m-am adaptat cat de bine am putut, am evitat total evenimentele online.

Poate cea mai mare adaptare a fost ca m-am axat mai mult pe latura pedagocica, am tinut workshopuri la LINOTIP, la UNATC, lnfinite Dance festival, Oradea, dar si in alte spatii in care am fost invitat. Pe langa cursurile tinute am avut mai multe proiecte mici, care mi-au adus o mare bucurie. De asemenea am avut si provocari personale, m-am antrenat si am alergat la primul semi maraton 21 km. Nu am stat, sunt un om activ si chiar daca incerc sa nu ma aglomerez, tot am mereu ceva de facut.

Ce inseamna sa fii artist in Romania acum

A fi artist in Romania inseamna sa fii un fel de Robinson Crusoe, esti mereu singur, pe o insula straina si te lupti pentru supravietuire, iar faptul ca aduci un plus de valoare calitatii vietii oamenilor din jur, nu inseamna mai nimic, pentru ca traim momente in care s-au pierdut reperele de valori. Singurii beneficiari care se pot bucura de un act artistic sunt oamenii curiosi care cauta si alte trairi in evolutia lor emotionala, care nu raman blocati in fata televizoarelor, ci isi doresc putin mai mult de la ei. Lor li se datoreaza si sensul pentru care noi facem arta.

Credit foto: Alina Usurelu

Revolte si dezamagiri ale acestei perioadei

Mi se pare ca pandemia a aratat inca o data lipsa de interes a autoritatilor fata Cultura, fata de spatiile care s-au cladit pe forte proprii. Pana acum acestia nici nu stiau cate spatii private de evenimente, salinindependente de spectacole, galerii de arta sunt in Bucuresti sau in tara, desi multe din ele sunt deja cunoscute pe plan international.

Din pacate “Politicienii Culturali” nu au cum sa inteleaga relevanta acestor spatii pentru ca nu le viziteaza, probabil pentru ca nu mai au timp de “Cultura”. Ceea ce se si vede, lipsa majora pornind de la educatia copiilor pentru care ar fi fost esentiala folosirea mijloacelor alternative de dezvoltare prin arta. Prin insasi lipsa lor de educatie si a consumului de cultura “inaltimile lor, politicienii culturali” sunt doar factori decisivi ai unui sistem fracturat, lipsit de coerenta si viziune. Mi-am dat seama ca pur si simplu nu au cum sa inteleaga importanta si efortul fiecarui spatiu privat sau independent de a-si sustine activitatile culturale. Iar faptul ca am fost inchisi fara nici o asumare reciproca ne-a ingreunat situatia si mai tare, suntem plini de datorii, dar zambim si continuam purtandu-ne poverile ca si cum nimic nu s-ar fi intampla.

Solidaritatea breslei

Aceasta perioada ne-a facut sa fim mai atenti si mai respectuosi unii cu ceilalti si acest lucru s-a simtit prin micile colaborarari si parteneriate in care am incercat sa ne sustinem unii pe altii, si sa ne apreciem mai mult.

Mai departe in acest an

In perioada pandemiei mi-am dat timp de gandire, de reflexie si contemplare.

Adapatarile au venit ulterior si cu pasi mici, am avut rabdarea sa asteptam reluarea evenimentelor live, pentru ca, fie ca e vorba de cursuri sau spectacole, la LINOTIP noi oferim experiente, nu produse.

Sigur, in acest moment lucrez la niste idei pentru un spectacol nou, pe care sper sa le implementez pana in toamna, dar care au clar din start o abordare diferita si se datoreaza vremurilor in care ne aflam si dorintei de a ne reconecta cu publicul.