Elena Mitu are 26 de ani, a absolvit acum câțiva ani FJSC secția Publicitate și la bază e Social Media Strategist. Pe lângă îndeletnicirea profesională de om care cunoaște rețelele de socializare ca-n palmă, este și digital artist, iar creațiile ei sunt profund emoționale.
"Fiecare piesă vorbește într-un mod vesel despre chinurile noastre interioare colective, judecățile noastre tulburi, sentimentele profunde și puternice de dragoste și frică. Toate aceste sentimente sunt normale, umane și le simțim cu toții. Prin intermediul lor, am început să mă îmbrățișez și să mă înțeleg".
Deși s-a apucat de puțin timp de făcut colaje, a ajuns să lucreze în scurt timp pentru brandul lui Gwyneth Paltrow, Goop, iar recent a dat drumul și la o linie de tricouri și tote bags, disponibile la ea pe site. Până una alta, dați-i un follow pe Instagram și stați cu ochii pe creațiile ei și mare atenție la gheparzii deghizați în costum.
De la scroll la colaje
Povestea mea cu colajele a început foarte neașteptat. Întotdeauna am simțit că am ceva de exprimat, dar nu mă pricepeam la pictat, cu desenatul nu aveam nicio treabă, dar știam că există în mine o scânteie de ”ceva”, doar că nu mai ajungeam la acel ceva.
Prin decembrie 2019 dădeam scroll pe Instagram și am văzut un colaj care mi s-a părut foarte interesant și am zis să încerc și eu. M-am dus într-un anticariat la Universitate, am luat câteva reviste vechi și am început să decupez ce mi se părea interesant, ce-mi transmitea ceva, apoi am început să lipesc elementele. Am făcut și un carnet special pentru asta. Am văzut că arată foarte bine, am arătat și prietenilor mei și mi-au zis, de ce nu faci asta în continuare?
Și am tot continuat, mi-am creat un cont de Instagram în ianuarie anul trecut și postam destul de des. Ulterior, am intrat într-un challenge internațional. În fiecare an, în toată luna februarie e un challenge pentru collage artists: ”Februllage” îi zice. Fiecare zi a lunii are câte o temă și fiecare participant face câte un colaj pe tema respectivă. E și un exercițiu foarte bun, pentru că ai deja o direcție pe care să mergi, și mai devii și foarte vizibil. Pe mine acest challenge m-a ajutat foarte mult să devin vizibilă în online. Inițial, toate colajele erau analog, însă nu întotdeauna găseam ce-mi doream, așa că m-am mutat pe digital.
Reviste și almanahuri ca materie primă
La noi în țară nu prea se găsesc reviste vechi care să arate foarte bine, se găsesc almanahuri din comunism și cam atât, nu prea ai materiale cu care să lucrezi, dacă pornești la drum cu o anumită estetică în minte. Eu aveam o viziune, îmi place să fie totul mai colorat și mai vesel, chiar dacă mesajul mai adânc nu e chiar atât de vesel precum pare.
Da, am foarte multe elemente voioase, culori aprinse, dar la o privire mai atentă, temele pe care le abordez în colajele mele sunt legate de experiențele mele cu oamenii, tipuri de oameni întâlniți, gânduri, frici, anxietate, sentimente foarte profunde.
Așadar, negăsind prin anticariate materiale care să mă satisfacă, am început să caut materiale online foarte mult.
Norocul meu a fost că am avut la îndemână și un cont de Shutterstock pe care am apucat să-l abuzez foarte mult, pentru că și pe net se găsesc multe imagini, dar foarte mici, de câțiva kilo, cu care nu prea poți lucra dacă vrei să scoți un material calitativ.
Revistele pe care le foloseam erau vechi, revista Cinema, din anii 1938 până în 1940, foarte multe National Geographic vechi, alea chiar erau foarte utile, am acasă o colecție din 1965 până în 1980, un teanc foarte mare.
Tematica
Îmi place foarte mult estetica retro-vintage, anii 30-60. Am încercat să caut și prin anticariatele noastre, dar fără succes. Negăsind, am încercat să abordez alte zone, dar cumva, ușor ușor, încercând pe mai multe planuri, am ajuns la stilul meu: un element vintage, de cele mai multe ori un personaj masculin sau feminin, un plan colorat în spate, de preferat în culori cât mai aprinse și încă un element.
Nu vreau să fie foarte încărcat, mi-am dat seama că cu cât e mai simplu cu atât arată mai bine, și sugerează mai bine. Până nu demult, am fost un om foarte anxios. Gândeam și regândeam toate situațiile în care mă aflam și de multe ori ajungeam să mă și blochez, să nu știu cum să acționez. Multe dintre creațiile mele sugerează latura asta. Bineînțeles, de regulă mă inspiră foarte mult oamenii cu care iau contact, pentru că toți suntem atât de diferiți și interesanți în felul nostru.
Cred că sunt un observator destul de bun și tocmai de asta îmi e foarte ușor să înțeleg oamenii, să empatizez cu ei, dar și să îmi dau seama ce fel de oameni sunt și să transpun asta în creațiile mele.
Unde ai încadra colajul
Colajul e un mix de medii folosite. E o artă mai puțin restrictivă aș spune. Destul de des, colajul este văzut ca un amestec de artă „high” și „low”. High art înseamnă definiția noastră tradițională de artă plastică și low art referitoare la cea realizată pentru producția în masă sau pentru reclame. Este o formă mai nouă de artă modernă.
Ai renunțat la colajele analog?
Am renunțat total. Dar nici timpul nu-mi mai permite să merg să caut prin anticariate cum o făceam acum un an și deja mi-am făcut și o bază foarte mare de imagini gata descărcate de pe net, pregătite să intre în proces de creație.
Dar nu zic nu, dacă merg acum într-un anticariat și văd o revistă care-mi place foarte mult și are potențial de a deveni un colaj, continui. Am scanner acasă, dar nu mai am același timp. Îmi vine foarte greu. Trebuie să stai să răsfoiești pagină cu pagină și de cele mai multe ori nici nu găsești ce trebuie și se mai uită și puțin ciudat vânzătorii la tine că vii și nu cumperi nimic.
Cât timp durează să faci un colaj
Am avut o perioadă în care încercam să fac minim un colaj pe zi. Era și un exercițiu și încercam să-mi descopăr stilul.
Unul analog îmi lua cam 20 de minute. Depinde, dacă eram inspirată, aveam ideea și trebuia doar să tai. Dacă nu știam ce am de făcut îmi lua și 2 ore. Pe când la cele digitale, procesul în sine îmi ia o oră și jumătate și o oră să asamblez layerele, dar sunt și materiale mai ample care durează mai mult.
Ca materiale pentru cele analog, foloseam foarfecă și lipici clasic, o foaie cartonată cât mai dură și aia e. Apoi scan și urcat pe Instagram.
Povestea continuă pe Instagram
Inițial eu îl văzusem doar ca pe un hobby și voiam să continui, că mă simțeam și foarte bine după muncă, era momentul meu de relaxare.
Luam revistele și începeam să asamblez. Ți-am zis. Când am început să postez în challenge-ul internațional, oamenii au început să comenteze, și ușor, ușor, au început și colaborările, followerii au început să crească foarte mult din zi în zi, iar asta m-a surprins foarte mult, deoarece creațiile mele sunt profund personale. Dar mi-am dat seama că fiecare om care a interacționat cu contul meu ”collagemenow”, s-a regăsit în una sau mai multe creații. Ceea ce mi se pare superb, fiecărui om i se transmite alt mesaj. Și iubesc să aud ce sentimente provoacă colajele mele.
Primind atâtea reacții pozitive, am realizat că pot să fac și bani din chestia asta, pot să fac și o linie de haine, tote bags, chiar dacă la început mă gândeam că e doar un hobby. Și foarte drăguț a fost că la câteva luni după ce am început, în ianuarie 2020, în aprilie mi-a venit prima colaborare - o aplicație de grădinărit din Australia, care urmează să iasă în App Store, care mi-a cerut să le fac ilustrații.
Colaje pentru Gwyneth Paltrow
Apoi a urmat episodul cu brandul lui Gwyneth Paltrow, Goop. Am rămas șocată când mi-au scris, nu mă așteptam, pentru că pagina mea era în continuare destul de mică. Mi-au scris pe Instagam, challenge-ul Februllage se terminase, iar prin august anul trecut mi-au scris că vor să le fac un colaj pentru pagina lor de Instagram. Nu mi-a venit să cred, credeam că e un cont fake, dar apoi am văzut că au 1.5 milioane de fani.
Ulterior, a bubuit contul, dar din păcate am avut o perioadă vara trecută în care nu am mai postat, pentru că am avut niște evenimente mai neprevăzute, m-am confruntat și cu un val neplăcut de anxietate, lipsă de inspirație și tot pachetul. Ajunsesem la 5 mii și ceva de followeri după care a scăzut puțin și acum, cu toate că încă apare în feed-uri și în zona de explore, încă nu s-a urcat înapoi la reach-ul pe care-l aveam inițial. Deci Instagram m-a cam îngropat puțin din cauză că nu am mai postat o perioadă, asta în condițiile în care postam zilnic înainte.
Prima linie de tricouri și tote bags
Și tot mă chinui acum să-i dau un revival, dar în continuare mă urmărește lume super faină, mi-a dat follow Ioana Ciurlea și a venit și o colaborare cu Irina Țenovici care a fost producător la Apropo TV și care acum are propriul brand de haine, Happy Friday Design.
Irina mi-a scris pe Instagram că a tot căutat un collage artist cu care să colaboreze, astfel că ne-am decis să pornim împreună o linie de tricouri și tote bags. Săptămâna trecută am făcut shooting-ul pentru ele și acum au intrat și pe site.
De asemenea, mi-am făcut și propriul website unde am postat toate printurile, dar încă nu am avut timpul necesar pentru a îl promova cum trebuie. Alte exemple de colaborări ar fi un lanț de hoteluri din Franța care au vrut pentru zona lor de spa să aibă o serie întreagă de colaje și un restaurant din Italia. Toate au venit din Instagram.
Online ads
Niciodată, totul a fost organic. Nici nu am vrut, pentru că știu că dacă pui un boost o dată, trebuie să faci asta constant, altfel ești îngropat. Am zis că dacă tot merge organic, o las așa. Poate voi investi în site, campanii de Facebook Ads și Google Ads.
Eu sunt cunoscută mai mult în străinătate, aici la noi e mai ciudat cu lumea asta a colajelor, pentru că nu sunt așa mulți collage artists la noi, mai durează un pic până să prindă și aici. Singura modalitate de a promova pagina de FB a fost să fac un concurs, unde oamenii își puteau da tag și puteau primi un print.
Ce artiști locali urmărești
Foarte puțini. Cristiana Bucureci, Andrei Stan, există și un grup de Instagram cu ei, în care am fost și eu introdusă, dar din cauza pandemiei nu prea a mai fost activ. Un artist de care-ți pot spune și pe care îl apreciez mult este Mihai Lăcătușu, care a colaborat și cu H&M, acum vreo 3 ani, pentru o colecție. A colaborat și cu Creionetica pentru un clip foarte simpatic, făcut cu stop motion. Tipul e Social Media Specialist la McCann, e super talentat, e fix ce trebuie. El spune că partea de colaje e doar un hobby pentru el, dar cred că ar avea foarte mult succes dacă s-ar ține de chestia asta.
Ai apucat să expui pe undeva?
Nu am avut ocazia, pentru că a fost pandemia. Dar vreau să organizez ceva, poate chiar la Monteoru dacă se poate, să-mi expun tricourile, printurile, vreau să-l aduc și pe Mihai Lăcătușu. Vreau să devin vizibilă și aici, nu doar în străinătate. Mi-ar plăcea foarte mult o expoziție la Muzeul de Artă Recentă.
Eu am vrut să aștept să se strângă mai mulți followeri, nu să mă duc eu o pișpirică de câțiva followeri, gata, vreau și eu expoziție, dar e în plan. E o chestie subiectivă.
Ai lucrat la videoclipuri până acum?
Nu, dar am făcut logo-ul și imaginea de intrare cu Ceaușescu cu gura acoperită cu un drapel găurit, pentru scurtmetrajul N-a fost, este și va fi, regizat de Radu M Savin, prietenul meu.
În schimb, am fost expusă într-un muzeu în afară, a avut loc o expoziție la Edinburgh Collage Collective, unde printre lucrări s-a numărat și o lucrare proprie, dar nu am reușit să ajung pentru că în acea perioadă era lockdown la noi.
Noile media, NFT-urile și arta
Este o chestie în care vreau să mă implic și eu, dar este destul de complicat, pentru că tu ca să activezi în NFT-uri trebuie să bagi niște bani dinainte. Dar tu nu știi dacă banii ăia ți se vor întoarce, pentru că e ca și cum ai vinde originalul, chiar dacă e un digital. Dacă reușești să vinzi, vinzi de 40 de mii de dolari cel puțin.
Sunt sume foarte mari acolo, sunt artiști care au devenit milionari peste noapte. Beeple a devenit foarte cunoscut, un artist care a făcut un colaj din toate fotografiile pe care le-a făcut el în ultimii ani și a vândut cu 69 de milioane de dolari. Sunt români care s-au băgat și vor să vândă, dar încă nu au reușit.
Vreau să mă documentez mai mult și să intru și eu. Îți faci cont, plătești taxa aceea și tu practic ești pus într-o listă alături de alți artiști, investitorii te văd, îți văd lucrarea și dacă o cumpără, o pot vinde ulterior mai departe pe mai mulți bani.
E o chestie de revânzare. Lucrarea rămâne a ta, dar nu mai ai originalul, tu poți vinde doar copii, chiar dacă lucrarea e digitală. Tu practic vinzi ceva care nu e palpabil, iar cel care cumpără poate face orice cu lucrarea ta.
Arta și inteligența artificială
Îmi place că arta se dezvoltă în forme din ce în ce mai neconvenționale. E un tip pe care-l urmăresc și eu, Antoni Tudisco, el face animații pentru diverse branduri din America, de genul Nike, Puma, Twitter, Snapchat.
Chiar în perioada asta vreau să învăț să animez, pentru că da, static e foarte frumos, poți să pui un print pe un perete, dar ca motion artist poți să faci și reclame, clipuri, e mai divers și mai creativ. Vreau să învăț, sunt într-un proces continuu, nu vreau să mă opresc la colaje și atât.
Eu folosesc Photoshop și Illustrator, dar vreau să învăț să lucrez și cu motion.
Ce caută lumea pe site
Site-ul meu e cel mai recent element, a apărut acum o lună. Pe site vând exclusiv printuri, mi-am zis că, cu cât ai mai puține elemente, cu atât e mai simplu cumpărătorului să-și aleagă. Am decis să nu le vând cu rame, să las lumea să-și aleagă, le am în 3 dimensiuni, A4, A3 sau A2. A3 e cea mai frecventă variantă, deși mie mi-ar plăcea să se vândă A2, să fie cât mai mari, cât mai opulente, dar e doar o preferință proprie :).
Banii din artă
Se câștigă OK dacă știi cum și cât să ceri.
În străinătate colaborările mele au fost foarte bine plătite. Aici am avut câțiva oameni care mi-au cerut niște fee-uri și ei nu-și justificau prețul, așa că a trebuit să le explic, uite, cu banii ăștia plătesc abonamentul la Shutterstock, care e foarte scump, Photoshop, mâna de lucru, stau să caut imaginile. Dar am întâlnit și oameni de la noi care sunt foarte ok. Totul ține de cât de familiarizat ești cu artiștii, dacă ai mai lucrat cu ei sau doar ți se pare că ți se cuvine orice și munca se plătește în expunere.
Conflict de generații și colabărări
Eu cred că artiștii vechi vor ca tradiția să meargă mai departe și îi susțin pe cei noi cât pot. Ori te adaptezi ori dispari. E interesant cum evoluează arta în online și cum totul se metamorfozează. Dacă nu era online-ul, nu cred că ajungeam cunoscută sau cel puțin nu ajungeam să colaborez cu oameni mișto din străinătate.
E o trupă care-mi place foarte mult, niște tineri din America, Jaguar Jaguar le spune, e o trupă indie și urmează să-și lanseze un album și am discutat că râmâne să le fac artwork-ul atunci când va veni momentul.
Cum merge producția de film
După povestea cu scurtmetrajul nostru ”N-a fost. Este și va fi”, acum suntem la stadiul de montaj, iar anul următor îl vom înscrie în festivalurile de la noi. Bineînțeles, setea de a crea nu s-a oprit și ne gândim deja la următorul film. Momentan căutăm subiectul, vom scrie scenariul și ulterior poate vom reuși să atragem niște sponsori mai mari, deoarece la primul film a fost foarte greu. Am avut un buget foarte restrâns adunat din crowdfunding, iar brandurile nu au vrut să se implice din pricina subiectului.
De data aceasta, la următorul film, sperăm că lucrurile vor merge mai bine.
Te-ai gândit să scoți colajele în stradă?
M-am gândit să fac niște guerrilla atunci când am lansat site-ul. Dar eram și foarte ocupată și nu am reușit. M-am gândit să mă folosesc de imaginea cu ghepardul. Poza cu ghepardul am luat-o de pe Unsplash, care e un portal de fotografii gratuite, iar tipul la costum de pe Shutterstock. A fost prima mea creație de care am fost foarte mândră și care a prins foarte bine. Am avut un reach foarte mare, în momentul când l-am postat aveam 3 mii de followeri, și a fost văzut de 20 de mii de oameni.
Ce prinde cel mai bine
Inițial, când m-am apucat mi se părea că trebuie să am cât mai multă informație în imagine, credeam că trebuie să am cât mai multe elemente și iese mult mai bine, dar la început nu făceam ce simțeam. Făceam ce credeam eu că trebuie să fie un colaj, adică multe elemente.
Dar, de când a apărut ghepardul și apoi cel cu un tip cu un aparat foto din care ies flori, are și el vreo 2000 de like-uri, am început să merg pe un personaj, un element și un fundal și atât. Unele au nume, altele nu, dar toate au o poveste profund emoțională în spate.
Mi s-a întâmplat o chestie odată, mi-a luat cineva un colaj, dar a scris o poezie inspirată de colajul respectiv și mi se pare foarte interesant că fiecare om ce-și alege un colaj, are altă perspectivă, îmi place să văd unde-l duce cu gândul.
