[Dans & Energie] Simona Dabija: Cel mai greu este să știi când să te oprești și să lași un pic de spațiu pentru a te gândi la meseria ta

Când dansează, artista Simona Dabija simte că muncește, și îi place, dar are și senzația aceea relaxantă de vacanță. Așa se întâmplă când meseria se face cu pasiune și drag. Dansează de la 7 ani, a început ca mulți alți copii cu niște cursuri la Palatul Copiilor din orașul natal, iar către finalul liceului a luat decizia de a studia coregrafia. A rămas în domeniul dansului contemporan, experimentează și creează, își antrenează constant corpul și mintea prin coregrafie și performance.

Despre greutățile meseriei sale, Simona zice:

"Eu și colegii mei ne confruntăm cu lipsa unui context cultural în care dansul contemporan să fie “necesar”, ne confruntam cu fonduri culturale mici alocate în special dansului contemporan, cu lipsa unui loc de muncă oficial că și coregraf în România. Ne confruntăm cu a găsi "rețeta ideală" de a face spectacole care să apropie și să deschidă apetitul publicului pentru dans contemporan".

Mai departe, cu Simona Dabija, despre dans contemporan inspirație și inovație în artă.

Din biografie

Sunt din Focșani. Am absolvit licența și masterul la secția de coregrafie din cadrul UNATC. Dansul pentru mine este în același timp și vacanță și muncă. E un domeniu foarte palpitant, emoționant și satisfăcător în care îmi place să lucrez.

Întâlnirea cu dansul

Cred că prima întâlnire cu dansul a fost pe la vârstă de 7 ani, o vârstă comună la care părinții își duc copiii să experimenteze tot felul de activități extrașcolare. În provincie pe atunci nu erau foarte multe variante, așa că părinții meu m-au dus la “Palatul Copiilor” din Focșani, unde printre alte activități artistice, făceau și cursuri de dans.  Poate acolo a fost declicul. Decizia majoră de a studia coregrafia am luat-o abia în clasa a-11a.

Spectacol „DAUGHTERS”
Credit foto: Alina Usurelu

Primul spectacol

Aș puncta mai degrabă începutul în dans contemporan și aici o să menționez spectacolul “Aftertaste” de Simona Deaconescu și filmul de dans “Sonder”, ambele fiind producții marca Tangaj Dance. O provocare care mi-a propulsat percepția și gandirea în mișcare.

Dezvoltarea ta artistică

Fiind de fel curioasă și dorind să capăt cât mai multă informație corporală, experiențele mele în dans contemporan au fost destul de mixate și diverse. Înainte, la primele spectacole, eram mult mai timidă și mă blocăm în ideea de cum “mă văd din afară” spectatorii, acum reușesc să fiu mai curajoasă și mai conștientă de mine. De asemenea, am pornit la drum cu ideea că e simplu să dansezi sau să coregrafiezi. Pe parcurs am realizat cât de dificilă, matură și subiectivă e această meserie, dar asta o face și atât de specială.

„RETRO WALK DECADES TO THE SUN” – INSTALATIE PERFORMATIVA DURATIONALA

Greutăți și prejudecăți ale meseriei

Eu și colegii mei ne confruntăm cu lipsa unui context cultural în care dansul contemporan să fie “necesar”, ne confruntam cu fonduri culturale mici alocate în special dansului contemporan, cu lipsa unui loc de muncă oficial că și coregraf în România. Ne confruntăm cu a găsi "rețeta ideală" de a face spectacole care să apropie și să deschidă apetitul publicului pentru dans contemporan.

Între artă și comercial

Nu prea am avut tangențe în zona comercială, în afară de 2-3 reclame. Cred că pur și simplu nu mă potrivesc acestui tip de context și nici nu reprezintă un punct de interes pentru mine.

Învățăturile dansului

Pentru mine este un domeniu ideal în care îți antrenezi în mod constant nu doar corpul, ci și mintea, imaginația, prezența scenică, interpretarea. E o modalitate specială de a-ți testa în mod constant limitele.

O privire asupra teatrului-dans românesc

Nu cred că există un asemenea sector românesc, pentru că nu există un sistem de educație care să ne aducă la cunoștință anumite mecanisme și instrumente specifice teatrului-dans pe care noi să le putem aplică în acest sens mai departe în spectacole.

 Spectacol „DAUGHTERS”
Credit foto: Alina Usurelu

Contextul actual

Pentru mine pandemia a fost una din cele mai active perioade. Am experimentat tot felul de idei, m-am jucat, am avut timp sa ma gandesc, nu simteam presiunea unui deadline. E ca si cum dansul isi revendicase doar sensul lui artistic, fara sa mai fie conditionat de aspectul brocratic, financiar.

Proiectele tale

În online nu am fost foarte activă. In offline in schimb, am facut un scurtmetraj de dans “OPIA”, am lucrat la un spectacol de dans contemporan impreuna cu colegii mei din Delazero numit “LUX” care a avut prima reprezentatie online chiar la finalul lunii mai, am lucrat cu Andrei Majeri la Sf. Gheorghe la spectacolul “Gradinarit Uman” in iarna, am colaborat cu Teatrelli si Galateca la un performance in vitrina despre statutul artistului in pandemie.           

In prezent repet la spectacolul “Humans | Bodies | Images un spectacol de dans contemporan, concept si coregrafie de Ioana Marchidan, care dezbate tema “bodyshaming-ului”. Si chiar in timp ce raspund la acest interviu, sunt in drum spre Craiova, la festivalul de dans contemporan Connect organizat de colegele mele din asociatia Delazero: Camelia Neagoe si Beatrice Tudor, unde vor avea loc interventii de dans pe strada de cca 15-20 min cu muzica live, proiectii de filme de dans si cateva spectacole de dans create de noi, dar si spectacole de licenta- o invitatie a noastra catre studentii de la coregrafie de la UNATC.

Spectacolul de dans contemporan „LUX” | SCURT METRAJ FILM DE DANS „OPIA”
Credit foto: Luiza Marinas | Credit foto: Madalina Paun

Ce înseamnă să fii artist în România

Artist in Romania inseamna sa fii un mister. Depinde de fiecare in parte cat de mult invita publicul pentru a-l deslusi. Cred ca pandemia a scos la iveala problemele si nemultumirile din sectorul independent. Ele existau si inainte, dar sub presiunea contextului, au luat amploare si am reusit sa ne facem mai prezenti in peisajul politic, social si cultural.

Schimbări în zona artei dansului

Poate o schimbare majora sau cel putin un aspect asupra caruia ne focusam mai mult este calitatea filmarii unui spectacol. Cand s-a instaurat lockdownul toata lumea isi punea problema inexistentei unor inregistrari calitative a spectacolelor de dans. Acum realizam cat de important este sa ne gandim si la aspectul vizual/cinematografic/montajul unui spectacol de coregrafie. E o schimbare pozitiva si cred ca a capatat deja o utilitate si o importanta mai mare decat inainte de pandemie.

Dezamăgiri și revolte

În pandemie ma revolta poate un soi de disperare a artistului de a face orice, de a se afisa pe retelele de socializare si de a pretinde ca produsul afisat e si de calitate. Sigur ca ne putem juca, experimenta, incerca lucruri noi, dar nu toate sunt reusite sau exemple de urmat. Simteam cum calitatea artistica scade, doar din dorinta de a face si de a afisa orice. Cel mai greu este sa stii cand sa stai, cand sa te opresti si sa lasi un pic de spatiu pentru a te gandi la meseria ta.  Pe de alta parte simt cum pandemia a fost o provocare pentru artisti si ne-a deschis ochii in mai multe directii. Ne-am dat un restart la imaginatie.

Solidaritatea breslei

Noi suntem destul de independenti si in interiorul breslei, adica nu exista neaparat o comunitate inchegata, in schimb am simtit nevoia sa colaboram in nr cat mai mare, sa ne sustinem unii pe altii, chiar daca suntem oameni cu viziuni diferite asupra contextului coregrafic actual. cred ca ne-am mentinut cat se poate de activi si ne-am facut mai vizbili. Mai mult decat atat, poate am reusit sa facem mai vizibila necesitatea miscarii in viata omului, sub diferitele ei forme.

Miscarea s-a facut mai vizbila prin deschiderea unor spatii noi de dans, precum AREAL- spatiu pentru dezvoltare coregrafica, prin organizarea unor cursuri de dans (cu nr redus si cu pastrarea distantei), organizarea unor plimbari dansante (dancing-walks initiate de Centrul National al Dansului in mai multe orase din tara), prin evenimente performative in spatii publice sau in spatii neconventionale (ex. INT/EXT performance in vitrina despre statutul artistului in pandemie).

Spectacol INT./EXT
Credit foto: ALBERT GROȘESCU

De unde a venit inspirația în această perioadă

M-au inspirat oamenii și contextele diferite în care mi-am desfășurat arta. M-au inspirat colaborările cu diverși artiști pentru că fiecare are altă cerință și alt tip de abordare sau modalitate de a lucra la proiectul respectiv. M-a inspirat feedback ul oamenilor care iau contact cu dansul cotemporan și îmi descriu senzația pe care le-a lăsat-o. M-au inspirat in pandemie un mix de lucruri: animațiile, textele absurde, comedia- standupul, filmele de dans și instalațiile performative.

Inovația în arta ta

Cred că această perioadă mi-a atras mai mult atenția asupra aspectului vizual al spectacolelor de dans și nu știu dacă inovat, cât mai degrabă m-a familiarizat și mi-a deschis apetitul spre o abordare un pic mai filmică/cinematografică a spectacolelor de dans: atenția asupra detaliului și dinamica mișcării pe scenă.

URBAN GIF SHOW
Credit foto: ANDREI GÎNDAC

Ce iei cu tine mai departe

Voi continua să includ în arta pe care o desfășor bagajele de experiențe și senzații care s-au acumulat în această perioadă. Uneori ele își pun amprenta și inconștient. Devin influențată de orice e în jurul meu. Important este să transform factorul de influență într-o inspirație.