Inainte de a comenta campania TBWA/Paris pentru Winamax (“The Mama”), o sa va povestesc o mica istorie personala cu platforma. In vremuri nu foarte indepartate, in perioada petrecuta in Franta, am avut o scurta cariera de poker online pe Winamax, incununata de o calificare la European Series of Poker. Asta a insemnat in jur de 25 de mii de alti jucatori invinsi si o luna serioasa investita in aceasta activitate intensa.
Intre timp, poker-ul nu mai e asa la moda, entuziasmul meu a pierit si el, iar focusul platformelor de gen a migrat la pariuri sportive, unde profiturile sunt clar mai consistente. Piata e si ea aglomerata, iar marjele creative sunt serios puse la incercare. Mesajele variaza de la clasicul si directul accent pe castig, la statut social aspirational - si implicarea actorilor (vezi Clive Owen si arahidele), a muzicienilor (vezi GrasuXXL si legendarii campioni la fulare) si, bineinteles, a sportivilor. Chiar daca nu mai joc poker, acum fac parte din fan-clubul unei echipe de fotbal si accesul meu la tot ce inseamna reclama la pariuri sportive e ridicat.
Nu mi-am pastrat intentionat dezvaluirea trecutului de jucatoare de poker pentru momentul in care voi comenta pozitionarea Winamax (sau orice alta platforma de pariuri). Dar e un moment bun sa discut un pic despre femeile excluse din conversatie si pasate in categoria de “beneficiari indirecti”. De ce se simte nevoia, pe nisa asta, de a perpetua stereotipiile de gen? Nici nu stiu cum sa interpretez a doua lansare a campaniei de Ziua Mamei…
Spotul, in sine, e minunat. Super blockbuster, actiune, drama, ritm alert, efecte speciale impresionante, tensiune pana la final, cu dezvaluire surpriza. E o nuca tare a advertising-ului creativ. Dar, cam asta transpare dupa o vizionare rapida: cele trei personaje feminine din reclama sunt personajul central, “mama” pariorului, o domnisoara decorativa, cu un catel in brate si o doamna casnica, care ia masa de pranz cu sotul. Iar personajele masculine sunt clar piesele dominante: tanarul “castigator”, pariorul in cautare de penthouse (intuim ca dupa un alt castig masiv) si boss-ul din piscina…Mai mult de atat, nici macar nu cred ca abordarea e intentionata, dar e un exemplu foarte bun pentru cat de interiorizate sunt stereotipurile.
Nu stiu in cat timp sau cum se vor schimba lucrurile si poate ca luptele nu se duc pe categoria asta de public, dar nu e oare momentul sa nu mai fim inchise in lifturi si catapultate in rolul de “mame”? Poate suntem mai bune parioare…
