![[Spre Gopo] Igor Babiac: În fiecare dimineață când ieșeam din casă și ai mei credeau că merg la cursuri, eu umblam prin Torino și făceam fotografii](https://media.iqads.ro/2021/05/img-4684-cover-850.jpg)
La 18 ani, Igor Babiac pornise pe un drum care nu avea nicio legătură cu actoria: economie industrială. N-a fost nevoie decât de câteva cursuri de actorie pentru amatori ca să se îndrăgostească de acest domeniu și să renunțe la facultatea la care intrase initial. Punctul de pornire din călătoria cu actoria a însemnat reîntoarcerea în Chișinău și implicarea totală în toate proiectele de care auzea. Asta a însemnat uneori să privească frica drept în ochi ca să o poată îmblânzi.
Uneori lucrurile se întâmplă la un nivel inconștient în actorie, și cred că acele momente sunt cele mai de preț, spune Igor
Igo Babiac este nominalizat anul acesta la Premiile Gopo, la categoria Cel mai bun actor într-un rol principal, pentru rolul din filmul Dragoste 2. America. Vorbim cu el, în rândurile următoare, despre ce înseamnă aceste premii, parcursul lui în actorie, așteptări și învățături.
Drumul spre actorie
Aveam 18 și intrasem la Universitatea de Economie Industrială din Torino. Nu îmi găseam liniștea acolo pentru că mă rupsesem de tot ce am trăit până atunci și cred că din cauza asta nu mergea nici învățatul. Am lăsat. Dădusem de un concurs de fotografie pe net unde premiul mare era o călătorie în New York, așadar în fiecare dimineață când ieșeam din casă și ai mei credeau că merg la cursuri, eu umblam prin Torino și făceam fotografii. Cred că nu aveam nici o șansă din start, acela fiind un concurs pentru profesioniști, dar în schimb am găsit un anunț de cursuri pentru actori amatori. Am fost acolo 2, 3 ori, mi-a plăcut și pe urmă nu mi-a trebuit mult. M-am întors acasă și am intrat la actorie. Și de atunci asta încerc să fac.
90% muncă, 10% noroc
De multe ori am spus că am avut noroc, și e adevărat. Dar dacă stau să analizez un pic, înțeleg că dincolo de noroc m-a ajutat și faptul că am fost insistent totuși. Cred așa pentru că nu numai odată am văzut actori care pur și simplu nu mergeau la castinguri care se întâmplă destul de rar în Chișinău. De exemplu castingul pentru Dragoste 2. America a fost unul public, și chiar sunt curios cine a mai aplicat de la noi?!
Relația cu frica
Cred că cel mai mult mi-a fost frică la început. Începutul a fost mare pentru mine. De la filmul de debut au urmat încă 3 în următorii 2-3 ani. Și cum în Moldova nu prea se făceau filme pe atunci, eu apăream în aproape tot ce ieșea pe ecrane. Deja nu îmi mai făceam griji pentru nimic. Am lăsat facultatea, și am plecat acasă. Chiar credeam că de la o zi la alta oricum vor veni ofertele. Însă nu m-a sunat nici Mungiu și nici Sorrentino. Cu timpul însă înțelegi că până la o etapă anumită e firesc să fie așa și nu te mai stresezi.
Cum te-ai împrietenit cu personajul
Personajul Anton din Dragoste 2. America a fost compus în primul rând din 2 elemente care au fost esențiale după. Felul în care mi-a făcut drumul spre el, Florin și în ajutor mie însumi o experiență din viața mea care se intersectează pe alocuri cu viața personajului. Dar au mai fost și altele. Uneori lucrurile se întâmplă la un nivel inconștient în actorie, și cred că acele momente sunt cele mai de preț.
Provocările din lucru
Temeri erau, dar de fiecare dată era cineva din echipă în preajmă ca să mă încurajeze să le depășesc. De la oamenii cu care am jucat până la cei din spatele camerei. Nu posed o metodă de actorie pe care să mă bazez în totalitate, astfel nu îmi rămane decât să mă arunc, astfel lucrurile sunt descoperite în proces și nu poți fi sigur de ce va urma în următoarea zi de filmare.
Puterea întâlnirilor dintre oameni
Cele mai puternice momente pentru mine sunt, când întâlnesc oameni cu totul și cu totul dedicați filmului. Din păcate ei nu sunt foarte mulți acum.
Inspirația vine când te aștepți cel mai puțin
Eram angajat la un teatru și de la un timp mă desumflasem. Atunci venise Teatrul Vasile Alexandri din Iași la Chișinău cu un spectacol. Rolul principal îl juca Teo Corban, alături de care sunt onorat să fiu nominalizat anul acesta la Premiile Gopo. Atât de mult m-a emoționat rolul lui, încât iarăși am prins aripi și încrederea că merită să merg înainte. Cred că această întâmplare descrie foarte bine ce și în ce fel mă inspiră.
Nominalizarea la GOPO
Nominalizarea la Premiile Gopo, este o pastilă pentru o boală de care sufăr. Boala care mă face să îmi doresc să fiu în centrul atenției. De data aceasta o voi lua în avans pentru că mă simt sănătos tun. Glumesc. În mod ideal, mi-aș dori ca datorită nominalizării să cunosc cât mai mulți oameni din domeniu cu care să rezonez, apoi inevitabil lucrurile se mișcă înainte. Cu acest prilej le mulțumesc oamenilor care au muncit la ce-a de a XV-a ediție a Premiilor Gopo.
Ce aduce 2021
Chiar astăzi a fost prima din 30 de zile a unor cursuri de actorie care sunt susținute de regizorul Cristi Puiu. Tot anul acesta sper să aibă loc premiera ultimului film a regizorului Florin Șerban, cu care am avut plăcerea de a lucra la "Dragoste 2. America". Filmul se numește "Hamlet".
Și nu în ultimul rând aștept premiera filmului "La pensie", regizat de basarabeanul Radu Zaporojan, și a un exercițiu filmat cu studenți de la Academia de Arte din Chișinău. Sper să fie un an roditor pentru toți cei care fac artă, și nu numai. Sper că nu v-am plictisit prea tare. Noroc!
