[Pe limba noastra] Ruxandra Grecu: Cel mai important profesor a fost televizorul

În majoritatea lor, traducătorilor le lipsește vizibilitatea și recunoașterea publică. Ei sunt actorii din spatele scenei, uneori traducerile sunt jobul suplimentar, dar important pentru răspândirea între societăți a conținutului care nu ar fi disponibil altfel. Traducătorii contribuie esențial la fluidizarea lumii în care trăim. Chiar dacă traducerile nu sunt principalul ei “gig”, Ruxandra Grecu - jurnalistă culturală și coordonator presă & PR la proiectul Triumf Amiria. Muzeul Culturii Queer - lucrează de ceva timp cu ele. Pentru ea, traducerile sunt un alt mijloc de a oferi conținut valoros cititorilor - sub forma interviurilor cu actori cunoscuți, a cronicilor sau sinopsisurilor de film sau serial.

"Un lucru e clar pentru mine: orice traducător are experiența lui de viață și preconcepțiile lui și oricât de bun ai fi, nu poți înțelege perfect și cu toate nuanțele aferente experiența de viață a altcuiva. Diferențe vor exista, de la traducere la traducere", spune Ruxandra,

Ea rezumă foarte bine esența traducerilor, în contextul recentei controverse privind traducerea poetei Amanda Gorman: nu ne putem evita subiectivitățile și nici nu trebuie, dar putem genera conversații cu textele pe care le punem în circulație.

Parcursul profesional

Am făcut Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. Și apoi am avut diverse joburi în presă, de reporter și redactor, la „Adevărul”, „Evenimentul Zilei” și Digi 24 (emisiunea „Ca-n filme”), plus multe-multe alte colaborări. Engleza am început să o învăț de pe la 4 ani, cu o vecină și mama m-a dus la o școală din București unde exista un program intensiv de engleză și veneau studenți americani și englezi pentru ore de conversație. Și apoi cel mai important profesor a fost televizorul, filme și seriale cu subtitrare! În redacțiile în care am lucrat am făcut o mulțime de interviuri cu cineaști sau muzicieni străini, toate în engleză, pe care apoi trebuia să le traduc pentru print sau pentru subtitrări (la TV).

Lecția cea mai importantă

Traduc de vreo trei ani aproape și a fost o oportunitate! Am realizat interviuri în colaborare cu HBO (inclusiv cu actori din „Game of Thrones”, în 2012) și pentru că am lucrat mai ales în zona filmelor și serialelor știau că stăpânesc limbajul cinematografic, să-i zicem. La început traduceam tot interviuri cu actori din diverse seriale, apoi am mai primit și alte lucruri: cronici, articole și sinopsisuri de seriale și episoade. Prima traducere (care a fost și proba pentru acest job) a fost un articol-interviu despre un serial de succes, de tradus din română în engleză. Nu știu exact ce greșeli am făcut, am recitit acum articolul și mi-am adus aminte că m-am blocat foarte multă vreme la un joc de cuvinte care implica și o expresie în română și o paranteză care adăuga un strat nou de sens și îmi doream atât de mult să mă descurc bine, încât am stat mult timp acolo, înghețată. Ulterior aveam să învăț lecția cea mai importantă, pentru mine: contează mult scopul traducerii și eu nu fac traduceri literare, important e să se înțeleagă despre ce e vorba în text.

Sfaturi din epoca internetului

Nu știu atât de mulți traducători, nu pot să spun că fac parte din lumea asta. Ca sfat le-aș spune că limba engleză (pe care lucrez eu) e în continuă schimbare, mai ales în epoca internetului, și e important să fie mereu scufundați cumva în literatură nou-publicată, în filme și seriale noi și tot așa. Pe domeniul ăsta, mai ales când producțiile americane domină piața, poate fi complicat să traduci, pentru că există foarte multe referințe culturale care pot să-ți scape și ai cumva nevoie de context la multe.

Cum si pentru cine traducem

Cred că într-un fel am răspuns deja la întrebarea asta. Trebuie să existe cel puțin două componente: 1. Să știi cui se adresează textul pe care îl traduci și care este funcția lui. 2. Să fii mereu la curent cu ce se întâmplă în zona ta lingvistică. Ar mai fi și o a treia componentă, mai de actualitate: să înțelegi puțin și ce se întâmplă pe plan politic și de activism. Pe felia mea de traduceri, au apărut multe seriale și filme care, dacă nu fac un political statement, cel puțin fac referire la tot felul de termeni activiști și legați de identitate, care încep să fie relevanți și la noi. Seriale de succes precum „Euphoria” sau „Genera+ion” au personaje care sunt foarte conștiente social sau implicate în zona asta.

Cele mai interesante/grele/provocatoare traduceri

O provocare recentă a fost traducerea unui interviu cu o persoană non-binary care interpreta un personaj non-binary și cred că momentan nu avem foarte clar stabilite niște convenții de folosire a pronumelor sau a declinărilor verbelor pe genuri diferite. E o zonă de explorat și încercat și acum lucrez la un proiect care va organiza ateliere de traduceri queer și abia aștept să învăț și eu din ele. Am lucrat destul de mult la interviul acela și m-am jucat cumva cu limba pentru a reprezenta cât mai bine cuvintele persoanei. O altă provocare recentă a fost traducerea conceptului „uncanny valley”. Era prezent într-un sinopsis de serial și conceptul ăsta e imposibil de tradus/ explicat într-un cuvânt, dar era folosit ca atribut pentru cuvântul „lume”. Nu puteam să fac asta într-un paragraf. Și atunci am mers la regula mea cu „pentru cine e textul?” Nu avea sens să explic ceva atât de complicat, pentru că cititorii acelui sinopsis aveau nevoie să știe dacă să se uite la serial sau nu. Așa că am ales o variantă simplă, traducerea pentru „uncanny” - „stranie”. Nu prea am avut de-a face cu fraze senzuale și sexuale, sinopsisurile și interviurile nu sunt prea explicite. Cât despre înjurături, nici de ele nu prea am avut parte, dar la un cuvânt atât de versatil precum „fuck”, cred că important e să te uiți la context.

Cuvinte abuzate

Nu sunt sigură, dar cred că „tulburător” e unul dintre ele, pentru că există multe cuvinte în engleză (și diferite) care sunt folosite în materiale de presă pentru impact emoțional. „Thrilling”, „disturbing”, „unsettling”, „exciting”.

Traduceri preferate si nesuferite

Cel mai mult îmi place să traduc materiale despre seriale care îmi plac și mie. Cele mai nesuferite sunt cele despre seriale care îmi plac și mie! Eu am scris și cronici de seriale pentru TV Mania vreo câțiva ani și sunt cumva sensibilă la textele de genul ăsta. Nu vreau să zic că mă enervează părerile diferite de ale mele, dar că mă deranjează că anumite nuanțe nu sunt prezente sau textul sună prea naiv sau tot așa. Și tot nesuferite sunt unele texte care sunt cumva goale de sens. Și am observat că mintea mea cumva înțelege ce a „vrut să zică autorul”, dar când traduc în engleză, realizez că propozițiile nu spun de fapt nimic. Și nu știu dacă asta e creierul meu de editor care lucrează peste program, dar câteodată traducerile dezvăluie vulnerabilități ale textului pe care nu le observam în română. Iarăși, depinde mult de ce materiale traduc, de funcția lor și de tonul textului. Dacă tonul e de marketing, creativitatea mea se retrage. Dacă tonul e mai autentic, mai uman, creativitatea înflorește.

Schimbări de perspectivă

Cred că mi se părea mai simplu să traduci înainte să încep! Textele pe care lucrez eu nu sunt mari, în general, și pot spune că învăț în continuare. Mi-ar plăcea să traduc ceva mai voluminos, să am timp să-mi dezvolt un proces. Dar simt o schimbare în felul în care cele două limbi sunt împletite în mintea mea. Cred că am învățat engleza de foarte mică și a devenit aproape ca o limbă nativă pentru mine. Am lucrat ca redactor și în română, și în engleză și câteodată mi-e mai ușor să scriu în engleză. De exemplu, când mă mai joc cu ficțiunea, fac asta direct în engleză, curge diferit, are un alt flow, ca să zic așa. De multe ori gândesc în engleză (consecința vieții online!). Dar dacă am dezvoltat înțelegerea mea pentru aceste două limbi cumva separat, procesul de traducere mă ajută să le conectez cumva și să le țin pe amândouă aproape.

Probleme în România

Chiar nu știu. Sunt insulară acum, un singur client. Sau mai multe persoane de la același client mare.

La ce lucrezi acum

Traducerile nu au fost până acum, niciodată, o sursă principală de venit, și nici măcar una constantă. Cred că toată lumea știe că nu te îmbogățești din presă, așa că traducerile sunt o colaborare pentru mine. Dar mi-ar plăcea să fac mai multe.

Acum lucrez pe post de coordonator presă & PR la proiectul Triumf Amiria. Muzeul Culturii Queer [?], un proiect foarte mișto care se uită la cultura queer din România de până acum și o pune într-un context, dar și care încearcă să descopere talente queer pentru dezvoltarea acestei culturi în viitor. În cadrul proiectului vom avea atelierele de traducere queer pe care le-am menționat, dar și ateliere de scriere creativă, performance, o expoziție la MNAC, etc.

Amanda Gorman?

Am citit despre controversa respectivă și vin cu o perspectivă (poate) controversată. Am citit în trecut cu fascinație despre cum a fost tradus titlul „Jane Eyre” în 57 de limbi străine sau despre cum este diferită o traducere pentru „Odiseea” lui Homer realizată de o femeie și cred că un lucru e clar pentru mine: orice traducător are experiența lui de viață și preconcepțiile lui și oricât de bun ai fi, nu poți înțelege perfect și cu toate nuanțele aferente experiența de viață a altcuiva. Diferențe vor exista, de la traducere la traducere. Întrebările relevante pentru mine sunt: „există cineva care va înțelege mai bine și mai în profunzime și cu mai multe nuanțe textul lui Gorman?” și „dacă există cineva cu experiențe asemănătoare, au mai puține șanse decât persoanele de prestigiu?”. În general observ că oamenii aleg o poziție sau alta când vine vorba de conversațiile astea, dar discuția se concentrează prea puțin pe nuanțe. Când prima persoană strigă „corectitudinea politică a luat-o razna”, nimeni nu mai ajunge să discute despre subiect în profunzime și nuanțat.

Ce n-ai traduce

Nu cred că există ceva ce n-aș traduce, am tradus unele lucruri la care mi-am dat ochii peste cap, dar am aplicat aceeași atenție ca pentru textele care îmi plăceau. Mi-ar plăcea sa subtitrarez filme si seriale pentru HBO și mi-ar plăcea să fac asta cu filme și seriale fantasy. Dar dincolo de asta, aș începe cu seria documentară „Exterminate All the Brutes”, care e extrem de importantă și relevantă pentru vremurile noastre.