[Povesti de fotografi] Alex Gâlmeanu: Rolul meu e unul de observator. Cred ca am fost lasat in viata asta ca sa documentez ce se intampla vizual in imediata mea apropiere

Indiferent ca sunt fotografii de reportaj sau de studio, portret, modă sau din proiecte comerciale, rolul lui de fotograf e acelasi, crede Alex Gâlmeanu: acela de a documenta spectacolul numit viața. Da, tehnica s-a schimbat mult in ultimii 20 de ani, dar a invatat ca fotografia e mereu despre viata si mai putin despre lentile, rotite, fire si butoane.

 Fotografia se afla in stransa legatura cu problemele sau evolutia sociala, ea inevitabil e o oglinda a societatii in care traim.

Îi place foarte mult ideea de documentar si autenticitate și, în ghidul său personal de etică, aceasta e cea mai importantă regulă: ca fotografiile lui să nu mintă, să nu păcălească în niciun fel. Alex va vorbi despre fotografie chiar în seara aceasta, la Walk & Shoot Fest, în cadrul dezbaterii Retouching în fotografie. Festivalul a început vineri, se desfășoară până pe 30 mai și are o agendă aglomerată: 9 ateliere foto, 10 conferințe online, o expoziție și un târg de fotografie.

Care a fost declicul care l-a adus pe Alex Gâlmeanu aproape de fotografie, ce s-a schimbat între timp și ce a rămas la fel, povestește el după cum urmează:

Declicul

E greu de zis cu exactitate, cred ca au fost mai multe declansatoare, unele atat de subliminale incat nu o sa am capacitatea de a le indentifica vreodata. Imi place sa cred ca totul a inceput cu o discutie pe care am auzit-o intre tatal si fratele meu, o discute care nu mi se adresa si pe care am auzit-o printre usi intredeschise. Vorbeau de o alta persoana, iar concuzia acelei discutii a fost ca nu ai cum sa faci imagine de film fara sa inveti fotografie. Eu, dupa multe drumuri la Sahia si Buftea, pe la diverse filmari cu tata, imi facusem deja un plan cum ca as vrea sa fac imagine de film, probabil regia mi se parea mult prea teoretica si m-au atras intodeauna “butoanele”. Drept urmare, dupa discutia asta, auzita asa, intamplator, am decis ca trebuie sa invat fotografie, ca fiind singura cale spre imaginea de film. Poate trebuie sa subliniez faptul ca ai mei se ocupau de film si imagine (tata a fost regizor de film documentar, iar fratele meu a fost cameraman in TVR), ca sa intelegi contextul in care se vorbea despre domeniul asta in casa mea.

Cum priveai fotografia la inceput si care e perspectiva acum

Cred ca la inceputurile mele priveam fotografia destul de tehnic, iar acum cred ca o privesc mai degraba filozofic. Tehnica, de altfel, s-a schimbat radical in ultimii 20 de ani, dar filozofia a ramas oarecum la fel. Am invatat ca fotografia e intodeauna despre viata si mai putin despre lentile, rotite, fire si butoane.

Fotografia se afla in stransa legatura cu problemele sau evolutia sociala, ea inevitabil e o oglinda a societatii in care traim. Rolul meu cred ca e unul de observator. Cred ca am fost lasat in viata asta ca sa documentez ce se intampla vizual in imediata mea apropiere, cred ca asta e marele rol, indiferent daca vorbim despre fotografie de reportaj, sau de fotografie de studio, portret, moda sau publicitara. Cred ca indiferent de domeniul fotografic in care activez, rolul este acelasi, documentarea spectacolului asta numit viata.

Din seria “As I found it” #agasifounditseries. Foto @ Alex Gâlmeanu

Amprenta ta

Inca nu stiu care este amprenta mea in fotografie. E poate un cuvant prea mare si nu cred ca e in puterea mea sa decid asta, daca chiar am o amprenta. Probabil ca amprenta mea va fi identificata cu mult timp dupa ce eu nu voi mai fi, sau poate niciodata. Cineva m-a intrebat care e cea mai importanta fotografie pe care am realizat-o vreodata, raspunsul meu e ca inca nu am realizat-o.

Inna & Simona Halep. Foto @ Alex Gâlmeanu

Ce simti cand privesti fotografii mai vechi de-ale tale

Simt ca pot fi mai bun azi, iar asta mi se pare in regula. Probabi ca o sa vina vremea in care voi fi mai multumit de ce am realizat in trecut. Deocamdata sunt incantat cu ce realizez azi si inca ma uit cu entuziasm la ce as putea realiza in viitor. Asta nu insemna ca nu imi sunt dragi imagini din trecut si ca ele nu ma definesc inca.

Din seria ”Friday Drone Day” #agFridayDroneDay. Foto @ Alex Gâlmeanu

Temele care te obsedeaza recent

In ultima vreme cred ca m-am regasit in ceea ce se numeste serie fotografica. Ma intereseaza intoarcerea asta la diverse teme si subiecte, vazand cum evolueaza ele atat in ochii, cat si in mintea mea. In ochii mei e despre evolutia lor fizica, iar in mintea mea e mai degraba despre puterea mea de intelegere, de evolutia in timp a modului in care decriptez eu niste fenomene, de cum ma raportez eu la ele.

#AGWallsSeries. Foto @ Alex Gâlmeanu

Selfie Sunday

Selfie Sunday este un proiect permanent care a inceput inainte de pandemie, dar care s-a sedimentat foarte bine mai ales in perioada ei. In lockdown-ul din 2020 m-am trezit singur in studio, cu toate proiectele amanate si cu nu foarte multe perspective pe termen scurt, drept urmare am inceput sa ma “joc” cu singurul “model” pe care il gaseam la dispozitie, anume cu mine. Imaginile au avut suces, semn ca urmaritorii mei nu vor sa vada doar fotografiile facute de mine, ci si pe mine. Drept urmare, am decis sa le fac pe amandoua, fotografii cu mine, facute de mine. Evident, nu mi s-a parut o idee buna sa imi umplu contul de instagram cu selfie-uri, am zis ca o zi pe saptamana e suportabil pentru toata lumea :)

#AGSelfieSundaySeries Foto @ Alex Gâlmeanu

In alta ordine de idei, imi place ideea autoportretului, inca nu imi e clar de ce ma artage lucrul acesta, probabil ca e si ceva nascisistic, dar cred ca e o forma de jurnal. Reactii sunt dintre cele mai diverse, unii sunt interesati de experimentul vizual, sau de o anumita doza de creativitate, altii (prieteni vechi), se bucura sa ma “revada” si pe calea aceasta. Oricum ar fi, reactiile pozitive probabil ca imi vor da ceva combustibil sa mai continui proiectul o vreme.

#AGSelfieSundaySeries. Foto @ Alex Gâlmeanu

Fotografiile comercialin 2021

Asta ar fi un subiect pentru o discutie separata, e greu sa fac analiza asta in doua randuri, e un subiect major. Anul 2021 nu a inceput rau, a existat o efervescenta surprinzatoare pe inceput de an. E adevarat ca primele trei luni nu au cum sa defineasca un an intreg, dar sunt foarte optimist pentru 2021, poate chiar si pentru 2022. Cred ca se pune foarte mult accent pe optimism in mai toate campaniile pe care le-am intalnit, asta pare a fi linia de comunicare si cred ca e firesc sa fie asa. Nevoile si cerintele se indreapta din ce in ce mai mult catre online si social media. Publicitatea clasica pierde teren, in favoarea unor medii alternative, e un trend vizibil.

Advertising campaign for Avon. Foto @ Alex Gâlmeanu

Trenduri enervante in fotografie 

Trenduri enervante? Nici nu m-am gandit la asa ceva. Cred ca treaba mea e sa scot ce exista mai bun din orice trend si sa il intorc in favoarea mea, nu sa il judec. Ma aflu inca in stadiul in care imi place schimbarea, nu ma feresc de ea si o imbratisez rapid. Prefer sa identific si sa folosesc oportunitatile, nu sa ma opun. Drept urmare nu vad inca trend-uri enervante, ci mai degraba o infinitate de posibilitati.

Ghid personal de etica

Nu am un ghid de etica definit foarte clar, dar nu imi place sa mint sau sa pacalesc. Cred ca peste linia asta nu as vrea sa trec, nu as vrea ca fotografiile mele sa minta. Sunt in general foarte pasionat de ce se poate intampla real si pe bune in fata aparatului meu de fotografiat, fie ca este vorba de portret, advertising, sau fotografie de strada. Imi place foarte mult ideea de documentar si autenticitate.

Retouching în fotografie

Nu sunt un fan al retusului, nu mi se pare neaparat o indeletnicire “fotografica”. Evident retusul are rolul lui si a inceput deodata cu inventarea fotografiei, se intampla sa il si folosesc foarte des, dar nu am sa fiu un avocat al lui. Fara discutie, retusul este o arta in sine, doar ca trebuie folosit cu moderatie. Revin la considerentele etice de mai sus si spun ca uneori retusul devine inselatorie sau minciuna. E adevarat si faptul ca unele imagini nu se pot realiza fara retus, iar uneori retusul e doar o unealta care livreaza mai bine viziunea unui artist. Dupa cum vezi, pana si discursul meu de aici e duplicitar, dar cred ca ar fi corect sa ne rezumam la ideea de a nu insela.

Când toata lumea din jur face poze

Traim cu siguranta vremuri interesante in care exista mai multe aparate de fotografiat decat fotografi. Orice om de pe planeta asta are un aparat de fotografiat in buzunar, iar chestiunea ne duce catre situatii foare interesante. De exemplu, daca in trecut aveam puternice emitatoare de stiri (televiziuni, presa scrisa, radio, etc), azi avem milioane de emitatoare mici. Descentralizarea e clara, cei mai mult dintre oamenii din jurul nostru sunt oricand potentiali producatori de stiri, deodata cu rolul lor de consumatori.

Nu sunt eu un masura sa judec si nu cred ca imi simt amenintata pozitia de acest trend, ba chiar imi place si mi se pare challenging. Daca e sa fac o analogie cu muzica, imagineaza-ti ca oricine are voce, dar nu si capacitatea de a umple stadioane de fani. Daca incerc o analogie similara cu literatura, oricine are acces la un creion si o foaie de hartie, dar asta nu inseamna ca oricine are capacitatea de a umple rafruri in librarii.

Totusi cu atata tehnica fotografia la discretie, cu aparate de fotografiat bune peste tot, diferenta intre fotografii de azi poate fi mai degraba filozofica, nu tehnica. Cred ca fotografia viitorului va fi eminamente filozofica, discutiile despre lentile si megapixeli probabil ca vor disparea cu totul.