Într-o seară întâmplătoare pe Netflix, am descoperit “I Feel Pretty”, filmul lui Amy Schumer. Este povestea unei femei în jur de treizeci de ani, cu o stimă de sine scăzută și probleme de greutate, care face o muncă anodină și visează să devină recepționistă pentru un brand de cosmetice, dar îi lipsește încrederea să aplice la un job care ar expune-o atât de mult.
Povestea și drama sunt simple: Amy suferă de o “durere” comună, aceea de a-și detesta corpul și de a-i atribui atât de multă putere încât “persoana” îi este subminată. Nu știu cum stau lucrurile la voi, dar presupun că ați trecut și voi prin asta. O să presupun că am fost cu toții acolo la un moment dat, oricât de frumoși sau de inteligenți am fi de fapt. Poate că nu suntem grăsuți, ci prea slabi, prea înalți, prea păroși sau cineva ne-a spus, la un moment dat în trecutul nostru, că nu suntem suficient de frumoși și asta ne-a rămas în minte pentru totdeauna. S-ar putea, chiar, să fi avut nevoie de terapie care să ne spună că a te simți bine cu tine este rar despre aspectul exterior, chiar dacă societatea ne propune acestă soluție ușoară în fiecare zi.
