![[Povesti de fotografi] Andreea Retinschi: La inceput preferam peisaje si animale. Cum am ajuns la oameni, nici eu nu stiu sigur](https://media.iqads.ro/2021/05/pjimage17-cover-850.jpg)
Îsi dorea sa fie fotograf la National Geographic si isi imagina cum o sa stea ascunsa in savana, asteptând sa fotografieze leii. A ajuns sa fotografieze oameni si se hraneste cu bucuria lor de a se regasi in fotografiile ei sau de a se vedea altfel. Andreea Retinschi cauta ceva bun si frumos in orice ii iese in cale. Si apoi da mai departe acest frumos, imblanzind granitele realitatii.
Cred ca uneori incerc sa creez o alta realitate decat cea in care ne aflam, un escapism de la cotidian, spune ea
Cu Andreea va puteti intalni la Walk & Shoot Fest, in cadrul a doua discutii despre fotografie: Retouching în fotografie si Femei ca subiect în fotografie. Festivalul se va desfășura între 21 și 30 mai și are o agendă aglomerată: 9 ateliere foto, 10 conferințe online, o expoziție și un târg de fotografie.
Până atunci, povestim cu Andreea Retinschi despre oameni, frumos și toate realitățile pe care le putem crea în jurul celei pe care o trăim.
Declicul
Momentul meu a fost la liceu, inconjurata de lumina rosie a camerei obscure, in timp ce ma uitam cum pe o coala alba de hartie incepeau sa se iteasca forme si m-a emotionat sa stiu ca tot ce se creea in momentul acela era facut de mine, de la momentul in care am pus filmul in aparat pana la ultimul pas al developarii.
Ce s-a schimbat
La inceput preferam peisaje si animale in locul oamenilor. Imi doream sa fiu fotograf la National Geographic si imi imaginam cum o sa stau ascunsa in iarba savanei si o sa fotografiez leii. Cum am ajuns la oameni nici eu nu stiu sigur. Dar imi imaginez ca are o legatura cu bucuria oamenilor pe care i-am fotografiat. Ma hraneste cumva aceasta bucurie a omului care s-a regasit asa cum se vede el, intr-o fotografie facuta de mine.
Foto @ Andreea Retinschi
Amprenta ta
Daca te uiti cu atentie, orice fotograf isi lasa o amprenta personala, un fragment din sine prin ceea ce fotografiaza si cum o face. Am incercat sa imi analizez introspectiv aceasta amprenta, si cred ca uneori incerc sa creez o alta realitate decat cea in care ne aflam, un escapism de la cotidian. Desi in ultimii ani am experimentat si cu directii realiste de fotografiere, cred ca in continuare, atunci cand pot, caut ceva bun, ceva frumos in orice imi iese in cale.
Foto @ Andreea Retinschi
Fotografiile comerciale
2021 a fost un lung radio silence, prelungit din 2020, dar au inceput acum sa vina proiecte si ma bucur pentru ca dupa o pauza atat de lunga, aveam nevoie sa ma intorc la creatie. Nu am observat o schimbare la clienti, unii inca vor ieri, altii stiu ca e nevoie de timp, unii nu sunt flexibili, altii asculta sugestiile tehnocrate pentru cel mai bun rezultat.
Foto @ Andreea Retinschi
Trei fotografii preferate din 2021
O fotografie nelansata. Incep sa se stranga tot mai multe. Fotografiez pentru mine, si apoi nu gasesc momentul oportun sa le impart cu restul lumii. Fiind vorba de stari foarte personale simt ca ma expun. Si atunci raman si ele undeva pe un raft, uitate. Aceasta face parte dintr-o serie de auto-portrete despre solitudine, pandemie si carantina.
Una din primele fotografii ale anului. Era o noapte de ianuarie, cu ceata, si mi-a aparut un om prin cadru. Acel element uman atat de important pentru aceste cadre. Nu era imbracat in negru si ezitam daca sa fotografiez sau nu, dar fix atunci a trecut printr-o zona de umbra transformandu-se intr-o silueta neagra complet si am fotografiat. Ma tot gandesc cine sunt oamenii silueta din fotografii.
Aceasta fotografie a fost cand i-am facut surpriza bunicii cu ocazia zilei in care a facut 92 de ani, si am dus-o sa vada marea de care imi povestise anul trecut ca ii este dor. Se tot uita la mare si ii spunea “ce frumoasa esti”. O sa am mereu momentul acela prin fotografie. Asta facem cu fotografiile, oprim o bucatica din timp, o decupam si o facem a noastra pentru totdeauna.
Ghid personal de etica
Cred ca omul fotografiat are intaietate asupra deciziilor legate de fotografiile care i se fac. Este o polemica veche, legata de cine alege fotografiile, eu prefer sa le aleg impreuna cu omul fotografiat, si daca se poate sa dau sugestii.
Retouching în fotografie
O fotografie poate sa nu aiba nevoie de nicio interventie. Pana la urma totul este la latitudinea fotografului, care o poate lasa nuda sau o poate picta ca pe un canvas. Majoritatea fotografiilor sunt facute in format raw, un format pe care fotograful trebuie sa isi astearna amprenta personala, fie pentru a aduce imaginea la felul in care a vazut-o in realitate, sau pentru a crea o noua perspectiva.
Lumea asociaza post-procesarea cu modificari nenaturale, dar retouching inseamna o multime de lucruri de la contrast, la echilibrarea luminii si mai ales cromatica.
Când toata lumea face poze
Mie mi se pare minunat cand vad pe social media cum arata un cer, un curcubeu sau o ninsoare din atatea cartiere si orase diferite, fotografiat de atatea dispozitive si maini diferite.
Rolul principal al fotografiei o sa fie mereu colectionarea momentelor pe care vrem sa le tinem minte.
In mod clar, accesibilitatea fotografiei este un lucru care s-a schimbat major si implicit cred ca pe masura ce telefoanele personale devin tot mai performante, este plauzibil ca rolul fotografului profesionist sa piarda o bucata de teren, dar cel putin inca o vreme o sa avem parcela noastra acolo.
